ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.01.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 129/2011

HOTĂRÂRE
12.01.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 129/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 30 ianuarie 2008, sub nr. de dosar 3953/3/2008, pe rolul Tribunalului

București, reclamanta S.E.G. a solicitat, în contradictoriu cu Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se procedeze la

calcularea pentru viitor a indemnizației brute lunare, având în vedere vechimea

în avocatură, care este asimilată vechimii ca magistrat, potrivit art. 3 din O.U.G.

nr. 27/2006 raportat la art. 86 din Legea nr. 303/2004, la plata diferenței de

salariu ce rezultă în urma calculării corecte a salariului, având în vedere

perioada de la data angajării, 09 martie 2006, la zi precum și efectuarea

mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă referitoare la drepturile

bănești, în baza art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 92/1976.

În motivarea acțiunii formulate,

reclamanta a arătat că, deși, în perioada 1996-2006 a funcționat ca și avocat în cadrul Baroului București, iar potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004

vechimea în avocatură este asimilată vechimii ca magistrat, drepturile sale

salariale aferente funcției de procuror au fost calculate începând cu data de

09 martie 2006, cu încălcarea dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 27/2006

Prin sentința civilă nr. 304 din 5

februarie 2009 Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze

privind conflictele de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea

de Apel București a reținut, în esență, că pretențiile deduse judecății în

prezentul proces au ca obiect drepturi salariale de natura celor la care fac

referire art. I și art. II din O.U.G. nr. 75/2008, declarate neconstituționale

prin Decizia Curții Constituționale nr. 104 din 20 ianuarie 2009, așa încât in

raport și de dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin.

(3) din Legea nr. 47/1992, competența de soluționare a cauzei trebuie stabilită

în conformitate cu regulile de drept comun aplicabile în cazul litigiilor de

muncă, singurele care sunt în vigoare și au incidență în prezenta cauză,

respectiv cele ale art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. și art. 284 C. muncii,

așa încât competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin sentința civilă nr. 8135 din 18

decembrie 2009 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București.

Tribunalul a apreciat că, întrucât

reclamanta contestă modul de calcul al indemnizației brute, sunt aplicabile

dispozițiile art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006, care stabilesc procedura

contestării la organele de conducere ale parchetului și posibilitatea plângerii

adresate secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Justiție sau a

Curții de Apel București. Cum reclamanta are calitatea de procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București, competența de soluționare a

plângerii cu privire la modul de stabilire a drepturilor salariale aparține

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 3546 din 23

septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, și a

constatat ivit conflictul negativ de competență.

Astfel, Curtea de apel a apreciat că

întrucât prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta nu a înțeles să conteste

modalitatea în care i-au fost stabilite drepturile salariale, ci nereținerea la

calculul vechimii în magistratură și deci, la calcularea indemnizației de

încadrare brută lunară și a vechimii avută ca avocat, nu sunt incidente

dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 27/2006, ci dreptul comun în materie,

respectiv dispozițiile Codului muncii, așa încât competența de soluționare a

cauzei aparține tribunalului.

Analizând cauza, in raport de

dispozițiile art. 22 alin. (1)-(3) si (5) C. proc. civ., având in vedere cadrul

legal aplicabil, respectiv O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte

drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din

sistemul justiției, Înalta Curte constata că revine Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, competența materială de

soluționare a cauzei.

Astfel, din analiza cererii de

chemare în judecată cu care a fost sesizată instanța de fond rezultă, fără

putere de tăgadă, că reclamanta prin acțiunea formulată a înțeles să conteste

indemnizația brută lunară ce i-a fost stabilită potrivit art. 1, art. 3 și art.

9 din O.U.G. nr. 27/2006, respectiv modul de stabilire a coeficientului de

ierarhizare, prevăzut la lit. A), pct. 28 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, prin

prisma interpretării de către angajator, respective Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție , a noțiunii de vechime în magistratură,

prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, ceea ce echivalează cu o

contestație, în sensul art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 și care

potrivit alin. (2) a aceluiași articol, atrage competența secției de contencios

administrativ din cadrul Curții de Apel București.

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe reclamanta S.E.G. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL

PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL

DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, în favoarea Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

ianuarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-05-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1869/2015
U.G. nr. 27/2006, pe baza căreia s-au stabilit drepturile salariale ale judecătorilor în anul 2010, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au beneficiat de majorări ale indemnizației numai în raport c
ÎCCJ 2011-04-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2363/2011
de pârâtul Institutul Național al Magistraturii, admis acțiunea, a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită un ordin prin care să recunoască reclamantului B.A. vechimea în muncă și vechimea în funcția de judecător pentru lunile iulie ș
ÎCCJ 2009-11-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4927/2009
calcul perioadele în care partea a fost judecător, procuror, judecător financiar, consilier juridic și avocat, iar în lipsa unor elemente din care să rezulte conținutul funcției de „referent de specialitate III” în cadrul Secretariatului Ge
ÎCCJ 2012-05-03
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2153/2012
Justiției nr. 2079/C/20I0 din data de 12 august 2010 referitor la stabilirea vechimii în magistratură și a coeficientului de multiplicare corespunzător, în ceea ce o privește. Din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă, rezultă că reclama
ÎCCJ 2011-04-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2089/2011
nerelevant înscrisul (adeverință) eliberat de Baroul București din care rezultă că în perioada 1 ianuarie 2001 - 6 aprilie 2010 reclamanta a profesat avocatura. Sensul dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecători
Sursă