ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 129/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 30 ianuarie 2008, sub nr. de dosar 3953/3/2008, pe rolul Tribunalului București, reclamanta S.E.G. a solicitat, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se procedeze la calcularea pentru viitor a indemnizației brute lunare, având în vedere vechimea în avocatură, care este asimilată vechimii ca magistrat, potrivit art. 3 din O.U.G.

nr. 27/2006 raportat la art. 86 din Legea nr. 303/2004, la plata diferenței de salariu ce rezultă în urma calculării corecte a salariului, având în vedere perioada de la data angajării, 09 martie 2006, la zi precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă referitoare la drepturile bănești, în baza art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 92/1976. În motivarea acțiunii formulate, reclamanta a arătat că, deși, în perioada 1996-2006 a funcționat ca și avocat în cadrul Baroului București, iar potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004 vechimea în avocatură este asimilată vechimii ca magistrat, drepturile sale salariale aferente funcției de procuror au fost calculate începând cu data de 09 martie 2006, cu încălcarea dispozițiilor art. 3 din O.U.G.

nr. 27/2006 Prin sentința civilă nr. 304 din 5 februarie 2009 Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că pretențiile deduse judecății în prezentul proces au ca obiect drepturi salariale de natura celor la care fac referire art. I și art. II din O.U.G.

nr. 75/2008, declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 104 din 20 ianuarie 2009, așa încât in raport și de dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, competența de soluționare a cauzei trebuie stabilită în conformitate cu regulile de drept comun aplicabile în cazul litigiilor de muncă, singurele care sunt în vigoare și au incidență în prezenta cauză, respectiv cele ale art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. și art. 284 C. muncii, așa încât competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Prin sentința civilă nr. 8135 din 18 decembrie 2009 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Tribunalul a apreciat că, întrucât reclamanta contestă modul de calcul al indemnizației brute, sunt aplicabile dispozițiile art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006, care stabilesc procedura contestării la organele de conducere ale parchetului și posibilitatea plângerii adresate secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Justiție sau a Curții de Apel București. Cum reclamanta are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, competența de soluționare a plângerii cu privire la modul de stabilire a drepturilor salariale aparține Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin sentința civilă nr. 3546 din 23 septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

Astfel, Curtea de apel a apreciat că întrucât prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta nu a înțeles să conteste modalitatea în care i-au fost stabilite drepturile salariale, ci nereținerea la calculul vechimii în magistratură și deci, la calcularea indemnizației de încadrare brută lunară și a vechimii avută ca avocat, nu sunt incidente dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 27/2006, ci dreptul comun în materie, respectiv dispozițiile Codului muncii, așa încât competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului. Analizând cauza, in raport de dispozițiile art. 22 alin. (1)-(3) si (5) C. proc. civ., având in vedere cadrul legal aplicabil, respectiv O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, Înalta Curte constata că revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, competența materială de soluționare a cauzei.

Astfel, din analiza cererii de chemare în judecată cu care a fost sesizată instanța de fond rezultă, fără putere de tăgadă, că reclamanta prin acțiunea formulată a înțeles să conteste indemnizația brută lunară ce i-a fost stabilită potrivit art. 1, art. 3 și art. 9 din O.U.G. nr. 27/2006, respectiv modul de stabilire a coeficientului de ierarhizare, prevăzut la lit. A), pct. 28 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, prin prisma interpretării de către angajator, respective Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , a noțiunii de vechime în magistratură, prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, ceea ce echivalează cu o contestație, în sensul art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 și care potrivit alin. (2) a aceluiași articol, atrage competența secției de contencios administrativ din cadrul Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.E.G. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2011.