ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1869/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1869/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată și apărările formulate în cauză
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 10.01.2012, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea și Ministerul Justiției, solicitând:
să se constatate că la data de 31.12.2010 reclamanții se încadrau în tranșa de vechime în muncă de 5 - 10 ani și tranșa de vechime în funcție de 5 - 10 ani, situație menținută până la data de 01.08.2011 în privința reclamantului A. și până la data de 01.11.2011 în privința reclamantului B. și, în consecință, să se constatate că reclamantul A. în intervalul de timp 01.01.2011 - 31.07.2011 și reclamantul B. în intervalul de timp 01.01.2011 - 31.10.2011 se încadrau în gradația 2, clasa de salarizare 97.
să se constate că reclamantul A. pentru perioada 01.08.2011 - 31.10.2011 se încadra în tranșa de vechime în muncă de 10 - 15 ani și tranșa de vechime în funcție de 5 - 10 ani și, în consecință, să se constatate că în respectivul intervalul de timp se încadra în gradația 3, clasa de salarizare 99.
să se constatate că reclamanții, începând cu data de 01.11.2011, se încadrau în tranșa de vechime în muncă de 10 - 15 ani și tranșa de vechime în funcție de 10 - 15 ani și, în consecință, să se constate că începând cu data de 01.11.2011 se încadrau în gradația 3, clasa de salarizare 100.
să fie obligați pârâții la plata diferențelor de drepturi salariale neîncasate de către reclamanți, după cum urmează:
- pentru reclamantul A., diferența de drepturi salariale neîncasate pentru perioada 01.06.2011 - 31.07.2011, rezultată ca urmare a calculării salariului prin încadrarea corectă în clasa de salarizare 97 și nu în clasele de salarizare 95 pentru luna iunie 2011 și 96 pentru luna iulie 2011, cum în mod greșit am fost încadrat, adică în concret prin calcularea corectă a salariului prin aplicarea în prealabil, corespunzător tranșei de vechime în funcție de 5 - 10 ani, a majorării de 15% în mod direct asupra indemnizației de încadrare brute lunare acordate în luna octombrie 2010 și în mod implicit determinând o majorare în mod corespunzător a sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase și respectiv a sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și cel pentru păstrarea confidențialității, urmând ca asupra sumelor astfel rezultate să se aplice majorarea de 15% prevăzută de dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 1 din Legea 285/2010;
- pentru reclamantul A., diferența de drepturi salariale neîncasate pentru perioada 01.08.2011 - 31.10.2011, rezultată ca urmare a calculării salariului prin încadrarea corectă în clasa de salarizare 99 și nu în clasa de salarizare 96, cum în mod greșit a fost încadrat, adică în concret prin calcularea corectă a salariului prin aplicarea majorării de 5% asupra indemnizației brute lunare rezultată în final conform celor mai sus solicitate pentru perioada 01.06.2011 - 31.07.2011 la care se adaugă în cuantumul mai sus descris sporurile mai sus indicate;
- pentru reclamantul A., diferența de drepturi salariale neîncasate pentru perioada cuprinsă între 01.11.2011 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești în prezenta cauză, rezultată ca urmare a calculării salariului prin încadrarea corectă în clasa de salarizare 100 și nu în clasa de salarizare 98, cum în mod greșit a fost încadrat, adică în concret prin calcularea corectă a salariului prin aplicarea majorării de 2,5% asupra indemnizației brute lunare rezultată în final conform celor mai sus solicitate, pentru perioada 01.08.2011 - 31.10.2011 la care se adaugă în cuantumul mai sus descris sporurile mai sus indicate;
- pentru reclamantul B., diferența de drepturi salariale neîncasate pentru perioada 01.01.2011 - 30.06.2011, rezultată ca urmare a calculării salariului prin încadrarea corectă în clasa de salarizare 97 și nu în clasa de salarizare 95, cum în mod greșit a fost încadrat, adică în concret prin calcularea corectă a salariului prin aplicarea în prealabil, corespunzător tranșei de vechime în funcție de 5 - 10 ani, a majorării de 15% în mod direct asupra indemnizației de încadrate brute lunare acordate în luna octombrie 2010 și în mod implicit determinând o majorare în mod corespunzător a sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase și respectiv a sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și cel pentru păstrarea confidențialității, urmând ca asupra sumelor astfel rezultate sa se aplice majorarea 15% prevăzută de dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 1 din Legea 285/2010;
- pentru reclamantul B., diferența de drepturi salariale neîncasate pentru perioada 01.07.2011 - 31.10 .2011, rezultată ca urmare a calculării salariului prin încadrarea corectă în clasa de salarizare 97 și nu în clasa de salarizare 96, cum în mod greșit a fost încadrat, adică în concret prin calcularea corectă a salariului conform celor mai sus solicitate pentru perioada 01.01.2011 - 30.06.2011;
- pentru reclamantul B., diferența de drepturi salariale neîncasate pentru perioada cuprinsă între 01.11.2011 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești în prezenta cauză, rezultată ca urmare a calculării salariului prin încadrarea corectă în clasa de salarizare 100 și nu în clasa de salarizare 98, cum în mod greșit a fost încadrat, adică în concret prin calcularea corectă a salariului prin aplicarea majorării de 7,5% asupra indemnizației brute lunare rezultată în final conform celor mai sus solicitate pentru perioada 01.01.2011 - 31.10.2011 la care se adaugă în cuantumul mai sus descris sporurile mai sus indicate.
să fie obligați pârâții să plătească sumele de bani mai sus solicitate actualizate în raport cu rata indicelui de inflație aplicabilă la data plății efective și totodată să plătească dobânda legală penalizatoare aplicată la sumele de bani mai sus solicitate, calculată de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a respectivelor sume de bani.
să fie obligați pârâții să plătească reclamanților pentru viitor, începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești și până la trecerea într-o clasă superioară de salarizare sau până la intervenirea unor modificări legislative, drepturile salariale calculate prin încadrarea corectă în clasa de salarizare 100, adică în concret să plătească drepturile salariale calculate prin utilizarea cuantumului indemnizației brute lunare rezultat în final conform celor mai sus solicitate pentru perioada cuprinsă între 01.11.2011 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești în prezenta cauză la care se adaugă în cuantumul mai sus descris sporurile mai sus indicate.
7.să fie obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită pentru fiecare reclamant câte un ordin de salarizare corespunzător solicitărilor mai sus enunțate, respectiv corespunzător dispozitivului hotărârii judecătorești ce se va pronunța în cauză.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor, în baza prevederilor art. 7 din Capitolul VIII al Anexei VI a Legii nr. 284/2010.
Hotărârile intermediare pronunțate în cauză
Prin Sentința civilă nr. 380/13.04.2012, Tribunalul Bihor a admis cererea reclamanților așa cum a fost formulată, referindu-se în considerente și la respingerea excepției de necompetență materială, cu argumentul că nu se contestă ordine emise de Ministerul Justiției, respectiv modul de stabilire a drepturilor salariale, ci greșita aplicare a vechimii în funcție.
Prin Decizia civilă nr. 3213/28.05.2013, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a admis recursul Ministerului Justiției, a casat sentința Tribunalului Bihor și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, reținând incidența prevederilor art. 7 din Capitolul VIII al Anexei VI a Legii nr. 284/2010.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 27.06.2013, iar prin încheierea din 14.11.2013, cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată secției a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în considerarea acelorași prevederi legale anterior citate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 19.11.2013.
Hotărârea și considerentele Curții de Apel București
Prin Sentința civilă nr. 958 din 21 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea și Ministerul Justiției.
Cât privește competența materială de soluționare a cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a constatat că este competentă să soluționeze cauza în raport de prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 285/2010 coroborat cu art. 7 din Capitolul VIII al Anexei VI a Legii nr. 284/2010, cererea fiind îndreptată împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale ale reclamanților prin ordinul de reîncadrare emis de Ministerul Justiției nr. 341/C/09.02.2011.
Pe fond a reținut că reclamanții contestă reîncadrarea lor în funcție în temeiul prevederilor art. 4 alin. (3) și art. 1 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 285/2010, reîncadrare care a avut loc. prin OMJ nr. 341/C/09.02.2011.
Reclamanții, prin cererea lor, au afirmat că Ministerul nu și-ar fi îndeplinit obligația de reîncadrare a personalului începând cu 01.01.2011, afirmație care se dovedește nefondată în raport de probatoriul administrat în cauză.
Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010,iar potrivit art. 1 alin. (3) din lege, Cuantumul brut al drepturilor (...) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.
Pe parcursul anului 2010, respectiv în decembrie 2010, tranșele de vechime în funcție au fost stabilite potrivit reglementărilor în vigoare la 31.12.2009, cu adăugarea sporurilor și majorărilor prevăzute în notele la anexe corespunzătoare, precum și adaosurile prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 330/2009.
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată expres prin art. 39 lit. w) din Legea nr. 284/2010, iar dispozițiile art. 5 alin. (3) din Anexa VI a Legii nr. 330/2009 nu au fost aplicate în determinarea indemnizațiilor judecătorilor în anul 2010.
Potrivit Legii-cadru nr. 284/2010 (pct. 1 al notei de la Capitolul I al Anexei VI) prin vechime în funcție se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora sau magistrat-asistent.
De asemenea, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006, pe baza căreia s-au stabilit drepturile salariale ale judecătorilor în anul 2010, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au beneficiat de majorări ale indemnizației numai în raport cu vechimea exclusiv în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin urmare, vechimea în funcție dobândită de reclamanți în condițiile legii până la data de 1 decembrie 2010 este vechimea în funcția de judecător, la care nu se adaugă vechimea în funcția de avocat sau de consilier juridic.
Deci, reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2011 a fost corect făcută în considerarea vechimii în funcție a reclamanților de 0 - 3 ani.
Aceeași este situația indemnizației lunare brute de încadrare și a sporurilor prevăzute de lege, avute în vedere la reîncadrare, în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010 și care nu s-au calculat conform Anexei VI/1 din Legea nr. 330/2009.
Pe de altă parte, vechimea în funcție necesară calculării indemnizației brute lunare nu a reprezentat-o vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, ci vechimea în funcția de judecător, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. și B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 din C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 din C. proc. civ., recurenții invocă necompetența materială a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în soluționarea pricinii ca primă instanță, solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Bihor, secția I civilă (complet specializat litigii de muncă).
Se susține că, prima instanță a respins în mod nelegal excepția necompetenței materiale invocată de reclamanți în fața acesteia, printr-o motivare contradictorie, în sensul că, deși reține că Ordinul MJ nr. 341/09.02.2011 nu le-a fost comunicat, totuși, apreciază că, în fapt, reclamanții contestă reîncadrarea făcută prin acest ordin, motiv pentru care se consideră competentă material să soluționeze litigiul.
În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., recurenții invocă încălcarea principiului neretroactivității legii, precum și interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente speței. Din această perspectivă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, în urma rejudecării, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța de control judiciar constată că recursul este întemeiat, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 din C. proc. civ., după cum se va arăta în continuare.
Prin sentința criticată, instanța de fond reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 7 din Anexa VI a Legii nr. 284/2010 cât și a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (4) din Legea nr. 285/2010, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a apreciat, în mod eronat, că cererea reclamanților este îndreptată împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale la reîncadrare, chiar dacă nu s-a solicitat, în mod explicit, anularea ordinului de reîncadrare.
Astfel, din actele dosarului rezultă, astfel cum și prima instanță a reținut, că reclamanților nu le-a fost comunicat ordinul colectiv de reîncadrare, emis în temeiul Legilor nr. 284/2010 și nr. 285/2010, iar în susținerea demersului lor judiciar au arătat că, după ce au primit ordinele individuale de salarizare la trecerea într-o altă tranșă de vechime în muncă și, respectiv în funcție, au realizat că fuseseră greșit încadrați anterior, începând cu data de 1.01.2011, prin Ordinul MJ nr. 341/C/2010.
Prin nicio susținere scrisă sau verbală, reclamanții nu au înțeles să conteste vreun ordin prin care le-au fost stabilite indemnizațiile de judecători.
În cauza dedusă judecății, recurenții - reclamanți contestă în fapt, modalitatea de calcul a indemnizației, invocând faptul că acest calcul nu s-a efectuat potrivit normelor legale prevăzute de Legea nr. 330/2009 și, ulterior de Legile nr. 284/2010 și nr. 285/2010, referitoare la stabilirea vechimii în funcție prin luarea în considerare și a vechimii în profesia juridică dobândită anterior numirii în funcția de judecători.
Prin urmare față de considerentele expuse în cererea de chemare în judecată rezultă cu evidență că reclamanții nu au contestat modul de stabilire a drepturilor sale salariale, astfel că în cauză nu sunt incidente normele de competență și procedură specială prevăzute de dispozițiile art. 7 Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, respectiv dispozițiile art. 7 alin. (1) și (4) din Legea nr. 285/2010, avute în vedere de curtea de apel, atunci când a apreciat că este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Pentru aceste motive, instanța de control judiciar constată incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel procedând la judecarea cauzei cu aprecierea greșită a obiectului propriu-zis al demersului judiciar și a temeiului juridic, încălcând principiul disponibilității, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanța se pronunță în limitele învestirii.
Dând eficiență principiului disponibilității, Înalta Curte constată că prezenta acțiune este una de drept comun, având ca obiect plata unor diferențe salariale rezultate dintr-o pretinsă încadrare nelegală și deci, competența de soluționare în primă instanță revine secției specializate în materia litigiilor de muncă din cadrul Tribunalului Bihor, în circumscripția căruia își au domiciliul reclamanții.
Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) -(3) C. proc. civ. va admite recursul formulat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bihor, secția civilă - complet specializat pe litigii de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. și B. împotriva Sentinței nr. 958 din 21 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Bihor, secția civilă - complet specializat pe litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 06 mai 2015.
Procesat de GGC - GV