ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6398/2020

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - obligarea pârâtului Ministerul Justiției să anuleze parțial Ordinul nr. 3524/C/28.09.2016 și respectiv Ordinul nr. 219/C din 01.02.2017 emise de pârât, în ceea ce îi privește pe fiecare dintre reclamanți; - obligarea pârâților să emită ordinele de încadrare pentru fiecare dintre reclamanți, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate care să includă majorările de 2, 5 și 11% prin raportare la o valoare de referință de 405 RON majorată cu 10%, potrivit legii nr. 293/2015, acordate prin sentința civilă nr. 910/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. x/2008, sentință ce a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 327/17.02.2010/R pronunțată de Curtea de Apel Oradea în același dosar, începând cu data de 1.01.2009 - data încetării plății drepturilor stabilite prin hotărârea judecătorească și până la data de 01.10.2016 conf. pct. l din Ordinul nr. 219/C. - obligarea pârâților să emită câte un ordin, pentru fiecare reclamant, prin care să se calculeze indemnizația de încadrare brută lunară cuvenită fiecărui reclamant, cu includerea creșterilor salariale de 2, 5 și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 prin raportare la o valoare de referință de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit legii nr. 293/2015 acordată prin sentința nr. 910/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. x/2008, sentință ce a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 327/17.02.2010/R pronunțată de Curtea de Apel Oradea în același dosar, începând cu data de 1.01.2009 - data încetării plății drepturilor stabilite prin hotărârea judecătorească menționată și până la data de 01.10.2016 conf. pct. l din Ordinul nr. 219/C, sub sancțiunea plății în favoarea fiecărui reclamant a unei penalități de 100 RON/zi de întârziere. - obligarea pârâților la plata către fiecare reclamant, a diferenței dintre drepturile salariale recalculate potrivit celor de mai sus și drepturile salariale efectiv încasate pe perioada de la data de 1.01.2009 - data încetării plății drepturilor stabilite prin hotărârea judecătorească menționată mai sus și până la data de 01.10.2016 conf. pct. l din Ordinul nr. 219/C, cu obligarea acestora la plata dobânzii legale aferente fiecărei diferențe lunare calculate de la data scadenței fiecărei diferențe lunare până la data plății efective și integrale, precum și la actualizarea acestor sume cu inflația calculate de la data scadenței fiecărei diferențe lunare până la data plății efective și integrale.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 631 din 14 februarie 2018, a respins excepția prescripției, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor, a anulat parțial Ordinul Ministrului Justiției nr. 219/C/01.02.2017, sub aspectul datei de la care se aplică valoarea de referință sectorială de 405 RON, a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită ordine prin care să stabilească salariile reclamanților prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 405 RON majorat cu 10%, începând cu 01.12.2015, a obligat pârâții la plata către reclamanți a diferențelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat reclamanții în perioada 09.04.2015 - 01.10.2016, dacă salariile le-ar fi fost stabilite prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, respectiv 405 RON majorat cu 10%, și drepturile salariale efectiv plătite reclamanților în această perioadă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, a respins pretențiile reclamanților anterioare datei de 09.04.2015, ca nefondate și a respins capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului M.J. nr. 3524/C/28.09.2016, ca lipsit de interes.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor au declarat recurs. I. Curtea de Apel Oradea, prin motivele de recurs, critică sentința primei instanțe prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că în mod greșit judecătorul fondului a reținut existența unui refuz nejustificat al pârâților de punere în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015 și ale O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost aceasta modificată prin O.U.G. nr. 43/2016, făcând o greșită aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) și h) din Legea nr. 554/2004. La data de 21.12.2016 a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 4680/021.12,2016, în aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5 1 ) din O.U.G. nr. 83/2014, așa cum a fost modificat prin O.G. nr. 20/2016 și prin O.G. nr. 43/2016, ținând seama de Decizia nr. 23/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la sintagma "salarizat la același nivel" și în considerarea Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 3 1 alin. (1^2) din O.U.G. m. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016. De asemenea, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 219/C/01.02.2017 s-a stabilit că începând cu 1 octombrie 2016 magistrații beneficiază de o indemnizație de încadrare calculată pe baza unei valori sectoriale de referință de 405 RON la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015. La emiterea acestui ordin au fost avute în vedere: Ordinul nr. 283/25.10.2016 emis de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și adresele Consiliului Superior al Magistraturii nr. x/2017 și nr. y/2016, înregistrate Ia Ministerul Justiției cu nr. x/2017 și nr. y/2017, din care rezultă că valoarea de referință sectorială în funcție de care se calculează salariul de bază/indemnizația de încadrare pentru judecătorii/procurorii detașați în cadrul acestei instituții, precum si pentru personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor este de 405 RON, la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr". 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe. După centralizarea datelor comunicate de ordonatorii secundari și terțiari de credite, Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 1471/C/24.05.2017, prin care s-a stabilit, individual pentru judecătorii din circumscripția Curții de Apel Oradea, indemnizația pentru perioada 09.04.2015 -31.07.2016 precum și nivelul acestor drepturi începând cu data de 1 august 2016- Potrivit acestui ordin judecătorii beneficiază în perioada 09.04.2015 - 31.07.2016 de o indemnizație de încadrare brută lunară și de sporuri la nivel maxim stabilit pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, iar începând, cu data de 01.08.2016 aceștia beneficiază de drepturile salariale menționate în anexă în dreptul fiecăruia. II. Ministerul Justiției, în motivarea recursului, arată că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea parțială a OMJ nr. 219/C/1.02.2017 în ceea ce îi privește pe reclamanți, întrucât ordinul respectiv este un act administrativ cu caracter normativ, prin care s-au stabilit cu caracter general indemnizațiile de încadrare brute lunare corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație, vechime în funcție (art. 1 alin. (2), iar nu drepturile salariale individuale ale acestora. Ordinul ministrului justiției nr. 4680/C/2016 a fost emis în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016, dispunând recalcularea la nivel maxim a indemnizațiilor judecătorilor, începând cu 9 aprilie 2015. La art. 1 al acestui ordin s-a prevăzut că, începând cu 9.04.2015, judecătorilor care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, li se recalculează indemnizația la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, realizându-se astfel o unificare a indemnizațiilor, prin eliminarea diferențelor salariale generate de acordarea unor drepturi într-un anumit sistem, în funcție de actul normativ în vigoare. Totodată, art. 2 din ordinul menționat prevede că începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci și 5%, 2% și 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. III. Tribunalul Bihor critică hotărârea primei instanțe, având în vedere faptul că potrivit art. 2 din OMJ nr. 4680/C/21.12.2016 s-a prevăzut că începând cu data de 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se calculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci și 5%, 2% și 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Valoarea de referință sectorială de 405 RON a fost folosită de Înalta Curte de Casație și Justiție și de Consiliul Superior al Magistraturii din data de 1 octombrie 2016 și, totodată, în conformitate cu prevederile art. 3 1 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 43/2016, "prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salariat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții". Prin Decizia nr. 794/2016, Curtea Constituțională a decis că dispozițiile art. 3 1 alin. (1) 2 din O.U.G. nr 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale, reținând în motivarea deciziei că "în vederea egalizării prevăzute de art. 3 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", care trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în munca și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică".

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza și va răspunde criticilor formulate prin considerente comune. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții A. și B. sunt judecători la Judecătoria Aleșd, aflată în circumscripția Tribunalului Bihor și a Curții de Apel Oradea, iar salarizarea acestora se stabilește prin ordin al Ministrului Justiției. Prin art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 introdus prin Legea 71/2015 și care a intrat în vigoare la 09.04.2015 s-a prevăzut că "prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții." Textul de mai sus nu a fost aplicat personalului din justiție, la nivelul ordonatorului principal de credite Ministerul Justiției, întrucât s-a considerat că se aplică doar în cazul instituțiilor expres menționate în cuprinsul dispoziției legale, astfel că persoane aflate pe aceleași funcții primeau salarii diferite în funcție de legea aplicabilă la momentul stabilirii salariului. Ulterior, prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/26.09.2016 privind dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice". Prin urmare, prevederile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 introdus prin Legea 71/2015 trebuiau aplicate, începând cu 09.04.2015, și la nivelul ordonatorului principal de credite Ministerul Justiției, implicit în cazul reclamanților, iar salarizarea personalului din justiție trebuia făcută la nivelul maxim aferent fiecărei funcții/grad/treaptă și gradație. Prin O.U.G. nr. 20/2016 publicată în M. Of. la 08.06.2016 a fost modificată și completată O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, fiind introdus art. 31 care la alin. (1) a prevăzut că "Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții". De asemenea, O.U.G. nr. 57/2015 a mai fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 43/2016, fiind introduse, printre alte reglementări, și prevederea cuprinsă în alin. (12) al art. 31 potrivit căreia "în aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești". Prin Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederii redate mai sus și s-a constatat că dispozițiile art. 31 alin. (12) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale. În considerentele acestei decizii, Curtea Constituțională precizează expres că "în consecință, ca efect al neconstituționalității art. 31 alin. (12) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016), "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică". Pentru a pune în aplicare prevederile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 introduse prin Legea 71/2015, astfel cum au fost interpretate prin Decizia ÎCCJ nr. 23/26.09.2016, precum și prevederile art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, pârâtul Ministerul Justiției a emis, mai întâi, Ordinul nr. 4680/21.12.2016 prin care a stabilit salariile judecătorilor raportat la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, începând cu 01.08.2016. Ulterior, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, Ministerul Justiției a stabilit salariile judecătorilor din cadrul instanțelor cu luarea în considerare a valorii sectoriale de 405 RON, majorată cu 10%, începând cu 01.10.2016, precizându-se și că indemnizațiile urmează a fi plătite începând cu luna februarie 2017 pentru drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2017, iar diferențele urmau a fi plătite după efectuarea calculelor și asigurarea fondurilor necesare. De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.