ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6073/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 28 martie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat:

- anularea, în parte, a Ordinului nr. 2536 din 21 decembrie 2016, emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit, începând cu data de 1 august 2016, recalcularea indemnizației de încadrare brută lunară cuvenită prin raportarea la o valoare de referință sectorială de 347,10 RON (18%, conform O.U.G. nr. 10/2007);

- anularea, în parte, a Ordinului nr. 332 din 27.01.2017, emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit, începând cu data de 1 octombrie 2016, recalcularea indemnizației de încadrare brută lunară cuvenită prin raportarea la o valoare de referință sectorială de 405 RON;

- obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție să modifice ordinele emise prin includerea în indemnizația de încadrare brută lunară cuvenită a valorii de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 de modificare a O.U.G. nr. 83/2014 (act normativ ce dispune egalizarea salarială la nivelul maxim a personalului existent în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice), cu majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015;

- obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționată anterior și venitul efectiv plătit;

- obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție să plătească dobânda legală și rata inflației la sumele datorate ca diferență, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective;

- obligarea Ministerului Finanțelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plății sumelor datorate;

- obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3900 din 24 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice;

(ii) a anulat parțial Ordinele nr. 2536/21.12.2016 și 332/27.01.2017, emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în privința reclamanților menționați în cuprinsul acestuia, în partea ce privește elementele componente ale venitului total brut ce nu corespund nivelului maxim recunoscut de lege;

(iii) a obligat pârâtul să emită pentru reclamanți ordinele individuale de încadrare salarială în vederea recalculării indemnizației cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând din 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere legea nr. 293/2015;

(iv) a obligat pârâtul să plătească diferența dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 405 și venitul efectiv plătit începând cu 09.04.2015, actualizat cu indicele de inflație precum și la plata dobânzii legale calculate de la data scadenței până la data plății efective;

(v) a admis excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice;

(vi) a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Împotriva sentinței civile nr. 3900 din 24 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

Intimații-reclamanți A. și B. și intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice nu au depus întâmpinări în dosarul instanței de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care pârâtul își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță. Astfel, cererea de recurs se limitează la reluarea cuprinsului întâmpinării depuse în dosarul de fond, fără a aduce critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate (fără a face referiri la vreun considerent al instanței de fond).

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurentul-pârât nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 3900 din 24 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.