ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 848/2019

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.01.2016, reclamanții A., B., C., D., E., F. au chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției, și au înțeles să formuleze plângere împotriva refuzului pârâtului de a soluționa cererea lor privind emiterea pentru fiecare reclamant în parte, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței și pe cale de consecință, au solicitat, obligarea pârâtului Ministerul Justiției de a emite pentru fiecare reclamant în parte, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței precum și acordarea diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare a personalului care a trecut într-o nouă transă de vechime în muncă/în funcție ulterior date de 01.01.2011. De asemenea s-a solicitat obligarea pârâtului ca la emiterea ordinelor de salarizare să țină cont, în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a judecătorilor de procentele eferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare burtă lunară de la data de 31.12.2009 chiar dacă respectiva vechime în muncă a fost îndeplinită ulterior acestei date.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția inadmisibilității cererii, iar pe fondul cauzei respingerea cererii.

Prin Sentința civilă nr. 1644 din data de 17.05.2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției. A obligat pârâtul să emită un ordin de încadrare salarială pentru fiecare reclamant în parte, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, începând cu data de 09.04.2015. A obligat pârâtul la plata diferențelor salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015, și a dobânzii legale aferente până la momentul achitării sumei. A respins cererea de obligare a pârâtului ca la emiterea ordinelor de salarizare să țină cont, în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a judecătorilor de procentele eferente vechimii în muncă și în funcție avute la data promovării, ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței civile nr. 1644 din data de 17.05.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale deoarece, în mod greșit a reținut că dispozițiile prevăzute de art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 84/2014 se aplică și judecătorilor aflați în situația prevăzută de norma legală, în condițiile în care această normă este o normă de excepție ce vizează expres și limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, respectiv personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, iar în cazul justiției, categoria funcționarilor publici, personalul contractual, acestea fiind singurele categorii salarizate la același nivel cu personalul din Parlament.

Prin Legea nr. 71/2015, la art. 1 al O.U.G. nr. 83/2014, după alin. (5) s-a introdus un nou alin. (5

1

) cu următorul cuprins:

"(5

1

) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Având în vedere aceste prevederi legale, consideră că dispozițiile sus-citate respectiv art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 nu se aplică judecătorilor, textul de lege vizând personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, respectiv, în cazul sistemului justiției, categoria funcționarilor publici, precum și cea a personalului contractual, acestea fiind salarizate la același nivel cu personalul din aparatul de lucru al Parlamentului.

Totodată, a învederat faptul că Direcția Financiar-Contabilă din cadrul Ministerului Justiției are drept atribuții efectuarea calculului și acordarea drepturilor salariale exclusiv pentru salariații aparatului propriu al ministerului, precum și întocmirea situațiilor financiare trimestriale și anuale pentru aparatul propriu și centralizarea situațiilor financiare la nivelul ministerului.

În aceste condiții, plata drepturilor salariale către intimați-reclamanți se face de către instanța angajatoare, Ministerul Justiției neavând obligații legale în acest sens.

Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 februarie 2019.

Prin cererea înregistrată la data de 05 februarie 2019, recurentul-pârât Ministerul Justiției a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, învederând că și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința atacată, respectiv a emis în favoarea reclamanților ordinele de salarizare în vederea acordării drepturilor salariale, cu nr. 2066/C/24.02.2018, nr. 3075/C/2018 și nr. 85/C/2019, motiv pentru care, a solicitat admiterea recursului, casarea Sentinței civile nr. 1644/17.05.2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și respingerea acțiunii ca lipsită de obiect.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanții A., B., C., D., E., F., judecători în cadrul Tribunalului Olt, au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unor noi ordine de salarizare prin care să se recalculeze indemnizația de încadrare ce li se cuvin, începând cu data de 09.04.2015, conform art. 1 alin. (5

1

) și art. 5 alin. (1) - (1

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015.

Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (5

1

) în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia:

"(5

1

) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

De asemenea, conform art. 5 alin. (1

1

) și (1

2

) din același act normativ:

"(1

1

) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(1

2

) Prevederile alin. (1

1

) se aplică și pentru calculul indemnizației de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcții publice și de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției."

Înalta Curte constată că, în cauză, pârâtul Ministerul Justiției a emis și Ordinul nr. 2066/C/24.02.2018, prin care s-a statuat la art. 1, că în perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a personalului de specialitate juridică este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON [alin. (1)], în perioada 1.12.2015 - 31.12.2017 indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON [alin. (2)], iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se calculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON [alin. (3)]. De asemenea, la art. 3 s-a stipulat că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018, pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Totodată, în favoarea judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Craiova a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 3075/C/07.08.2018, în care intimații-reclamanți figurează după cum urmează: A. - Anexa nr. 99 a acestui ordin, C. - Anexa nr. 418 a acestui ordin, E. - Anexa nr. 413 la acest ordin, F., B. D. prin care s-au stabilit indemnizații de încadrare lunare brute corespunzătoare, în acord cu dispozițiile legale în vigoare.

Înalta Curte constată că intimații-reclamanți, legal citat, nu au contestat existența ordinelor emise de către pârât și nici faptul că nu le-ar fi fost achitate de către angajator diferențele salariale rezultate din aplicarea acestor ordine.

Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamanților și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare ce li se cuvin, precum și a diferențelor salariale aferente, începând cu data de 09.04.2015, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia ca atare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției, împotriva Sentinței nr. 1644 din 17 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016.

Casează sentința atacată și rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., E., D., B., F. și C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV