ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2153/2012

Decizia nr. 2153/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea la Curtea de Apel București, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea pe care instanța de judecată o va da, să dispună anularea parțială a Ordinului nr. 2079/C/2010, emis de pârât la 12 august 2010 în ceea ce privește coeficientul de multiplicare acordat pe baza vechimii în magistratură și în consecință, să fie obligat pârâtul la plata către reclamanta a unui salariu brut lunar începând cu data de 1 iulie 2010 până în prezent cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 13,500 prevăzut de lit. a), pct. 28 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, acordarea lunară a acestui salariu pentru viitor efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și emiterea ordinului de salarizare care să conțină și acest coeficient de multiplicare pentru viitor, cu stabilirea unui termen de 10 zile de la pronunțarea hotărâri, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 de lei/zi de întârziere.

Prin Decizia nr. 3719 din 25 mai 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:

Coeficientul 13,500 nu se poate acorda atâta timp cât reclamanta este numită prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii ca judecător stagiar, fapt ce rezultă din interpretarea prevederilor statuate de art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora "În perioada dintre data validării examenului de capacitate și data intrării În vigoare a actului de numire de către Președintele României, judecătorii si procurorii care au promovat examenul de capacitate primesc salariul corespunzător funcției imediat superioare celei de judecător sau procuror stagiar.

Ca atare, pârâtul Ministerul Justiției nu poate opera decât modificările salariale care rezultă din documentația transmisă de Consiliul Superior al Magistraturii,în funcție de statutul profesional al persoanei (judecător stagiar sau definitiv).

Stabilirea coeficientului de multiplicare corespunzător vechimii se realizează prin ordin al ministrului justiției numai pe baza hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii prin care judecătorii stagiari sunt numiți în magistratură, în cauza dedusă judecății fiind vorba de Hotărârea Plenului Consilului Suprem al Magistraturii nr. 537 din data de 17 iunie 2010, prin care absolvenții Institutului Național ai al Magistraturii, promoția 2010, au fost numiți În funcția de judecător stagiar.

Potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, "După validarea examenului de capacitate, inclusiv in perioada prevăzută la art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, judecătorilor și procurorilor li se aplică coeficientul prevăzut la lit. a pct. 28.

Același coeficient se aplică și judecătorilor și procurorilor definitivi la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu o vechime mai mică de 3 ani."

După validarea examenului de capacitate, inclusiv în perioada prevăzută la art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, judecătorilor și procurorilor li se aplică coeficientul prevăzut la lit. a) pct. 28. (13,500).

Așadar, raportat la dispozițiile O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției rezultă fără echivoc faptul că indemnizația stabilită pe baza coeficientului de multiplicare 13,500 fiind corespunzătoare unui judecător definitiv se acordă numai după validarea examenului de capacitate. În cazul absolvenților Institutului Național al Magistraturii.

Ori, reclamanta a fost numită prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 537 din 17 iunie 2010, judecător stagiar la Judecătoria Timișoara.

În ceea ce privește dispoziția din art. 86 din Legea nr. 303/2004, invocată de reclamantă ca temei de drept, aceasta este utilă doar la stabilirea și acordarea pensiei de serviciu, iar nu și pentru acordarea coeficientului 13,500 sau a sporului de stabilitate.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că soluția instanței de fond s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Reclamanta consideră că Ordinului ministrului Justiției nr. 2079/C/20I0 din data de 12 august 2010, precum și soluția la plângerea împotriva acestuia, au fost emise cu încălcarea legii și a principiilor elementare de drept național și internațional și solicită anularea parțială a Ordinului ministrului Justiției nr. 2079/C/20I0 din data de 12 august 2010 referitor la stabilirea vechimii în magistratură și a coeficientului de multiplicare corespunzător, în ceea ce o privește.

Din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă, rezultă că reclamanta a îndeplinit funcția de consilier juridic, în perioada 01 noiembrie 2004 - 01 octombrie 2008, perioadă ce constituie vechime în magistratură potrivit dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

La data numirii în funcția de judecător stagiar, avea o vechime în magistratură de 5 ani și 7 luni, motiv pentru care solicită calcularea drepturilor salariale ce i se cuvin potrivit O.U.G. nr. 27/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 45/2007, în funcție de vechimea în magistratură, în condițiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

De asemenea, mai arată faptul că în cauze similare s-au pronunțat hotărâri favorabile celor aflați în aceeași situație juridică,

constatându-se astfel, temeinicia celor invocate de aceștia. Depune în acest sens sentința civilă nr. 1100 din 15 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ în Dosarul nr. x/2/2010.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor legale incidente, inclusiv art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte a avut în vedere următoarele considerente.

Astfel cum rezultă din acțiunea formulată, plângerea a fost promovată de către reclamanta-recurentă în temeiul art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției. Potrivit acestui articol „împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile."

Recurenta-reclamantă a parcurs procedura specială de contestare a ordinului ministrului justiției de stabilire la indemnizației de încadrare, procedură reglementată de dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 27/2006.

În contextul acestor prevederi legale, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București în soluționarea plângerii nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel sau recurs, dat fiind caracterul ei irevocabil.

Câtă vreme legea prevede o singură cale de atac - plângerea (contestația) împotriva hotărârii instituției care a stabilit drepturile salariate ale recurentei-reclamante și aceasta a fost soluționată de Curtea de Apel București, recursul declarat împotriva sentinței pronunțată de această instanță este inadmisibil deoarece părțile nu se pot folosi decât de căile de atac prevăzute de lege.

Pentru argumentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază recursul formulat ca fiind inadmisibil și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., împotriva sentinței civile nr. 3719 din 25 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 mai 2012.