ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1450/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prima instanță

Prin sentința nr. 1293

din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului M.P. în contradictoriu

cu C.N.S.A.S.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 1563 din 22 mai 2007 a Colegiului

C.N.S.A.S., adoptată în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar

și deconspirarea poliției politice comuniste, s-a stabilit că reclamantul a fost

agent al poliției politice comuniste, având gradul de locotenent major în 1981 la

I.J., biroul 3, apoi maior în 1989 în cadrul I.J. Călărași, serviciul 3.

Instanța a reținut că,

pe parcursul soluționării cauzei, Legea nr. 189/1997 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea poliției politice comuniste a fost declarată neconstituțională

prin Decizia nr. 51/2008 a Curții Constituționale, iar urmare a acestui fapt a fost

adoptată O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Instanța de fond a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 care reglementează

situațiile tranzitorii și a analizat actele și lucrările dosarului constatând că

toate acțiunile reclamantului, pe care fie le-a inițiat supunându-le spre aprobare,

fie le-a aprobat nemijlocit, vizând punerea sub observare a întregii vieți a unor

persoane și urmărirea acestora pentru opiniile lor și pentru simpla dorință de exercitare

a unor drepturi, constituie activități de natură a îngrădi drepturile și libertățile

fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată și de familie, la inviolabilitatea

corespondenței și dreptul la libera circulație.

Instanța de fond a constatat

că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, întrucât activitățile reclamantului

au constituit acte de poliție politică, în sensul că au vizat instaurarea și menținerea

puterii totalitar comuniste, precum și suprimarea sau îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Instanța de recurs

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul.

În motivele de recurs

s-a susținut că prin declararea ca neconstituțională a Legii nr. 187/1999, actele

emise de C.N.S.A.S. își pierd valabilitatea juridică, întrucât legea ulterioară

a modificat însăși calitatea, respectiv s-a introdus noțiunea de lucrător al securității

în locul cele de agent al poliției politice.

A mai arătat că pe fond,

nu s-a demonstrat că a adus atingere drepturilor și libertăților cetățenești consacrate

în Constituție și Pactele Internaționale la care România este parte, că și în prezent

sunt reglementate aceleași interdicții și cu toate acestea, în interesul justiției

sau al altor instituții fundamentale se fac interceptări telefonice și ale corespondenței.

Recurentul a motivat că

în exercitarea activității sale s-a supus legilor țării, în vigoare la data respectivă

și că eventual instanța trebuie să constate că acțiunea sa a rămas fără obiect din

moment ce legea în baza căreia au fost emise actele a căror anulare s-a cerut a

fost declarată neconstituțională și ca urmare nu mai produce efecte.

Din examinarea acțiunii,

a probelor administrate și a legislației aplicabile, prin prisma motivelor de recurs,

Înalta Curte reține:

Situația de fapt

Prin decizia nr. 1563

din 22 mai 2007 C.N.S.A.S. a stabilit, în baza Legii nr. 187/1999, că reclamantul

M.P. a fost agent al poliției politice comuniste.

Contestația formulată

de acesta a fost respinsă prin decizia nr. 2752 din 11 septembrie 2007, cu motivarea

că reclamanta a întreprins măsuri care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului garantate de Constituția din 1965 și Pactul privind drepturile

civile și politice.

Legislația aplicabilă

- Legea nr. 187/1999,

art. 5 alin. (1) -

Prin poliție

politică se înțelege toate acele structuri ale Securității, create pentru instaurarea

și menținerea puterii totalitar-comuniste, precum și pentru suprimarea sau îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

-

Legea nr. 187/1999, art. 5 alin.

(2)

Este agent

al organelor de securitate, ca poliție politică, în sensul prezentei legi, orice

persoană care a îndeplinit calitatea de lucrător operativ, inclusiv acoperit, al

organelor de securitate în perioada 1945-1989

.

- Constituția României,

art. 15, alin. (2)

Legea dispune numai pentru viitor,

cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile

- O.U.G. nr.

24/2008, art. 34 - Cauzele aflate pe rolul instanțelor civile la data intrării în

vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit instanțelor de contencios administrativ

competente. Acestea, la primul termen de judecată, verifică dacă părțile stăruie

în continuarea judecății, iar în caz afirmativ continuă judecata potrivit prevederilor

prezentei ordonanțe de urgență, examinând cauza sub toate aspectele și apreciind

care acte și lucrări efectuate rămân valabile.

- Constituția României,

art. 147 alin. (1)

Dispozițiile din legile și ordonanțele

în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale,

își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea Deciziei Curții Constituționale

dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile

neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile

constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept

.

-

Constituția României, art. 147

alin.

(2)

În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte

de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze

dispozițiile

respective pentru punerea lor de acord cu Decizia Curții Constituționale.

Din examinarea

actelor contestate și a legislației aplicabile rezultă că cele două decizii ce formează

obiectul analizei au fost adoptate în anul 2007, când domeniul era reglementat de

Legea nr. 187/1999.

Această lege

a fost declarată integral ca neconstituțională prin Decizia nr. 51/2008 a Curții

Constituționale.

Potrivit legislației

române respectiv art. 1 C. civ. și art. 15 din Constituția României, legea produce

efecte de la data intrării ei în vigoare și până la abrogare sau declarare ca neconstituțională,

în acest din urmă caz în condițiile reglementate de art. 147 alin. (1) din Constituția

României.

Principiul

neretroactivității legii civile reprezintă regula juridică în temeiul căreia o lege

civilă se aplică numai situațiile ce se ivesc în practică după adoptarea ei, iar

nu și situațiilor anterioare, trecute.

Altfel spus,

o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în

vigoare la data producerii ei, regulă cristalizată în principiul tempus regit actum.

Declararea

ca neconstituțională a unei legi produce efecte viitoare nu și pentru situațiile

juridice concrete petrecute anterior, afară de cazul în care textul legii a fost

declarat neconstituțional în baza unei excepții de neconstituționalitate ridicați

într-o cauză determinată, așa cum rezultă din interpretarea logică a prevederilor

art. 29 – 31 din Legea nr. 47/1992.

În aceste

condiții constatarea calității de agent al poliției politice comuniste de către

C.N.S.A.S. nu este influențată de noua reglementare, care a prevăzut calitatea de

lucrător al securității.

De altfel,

pe fond, cele două noțiuni au același înțeles, calitatea respectivă având același

izvor faptic.

Înalta Curte

mai arată că legea nouă conține dispoziții tranzitorii, astfel că prima instanță

a făcut aplicarea corectă a legii.

În ceea ce

privește fondul cauzei, recurentul a susținut că a respectat legile și regulamentele

în vigoare, însă trebuie menționat că acest aspect este nerelevant, întrucât urmare

a constatării calității de agent al poliției politice nu a fost supus unei sancțiuni

juridice.

Ceea ce legiuitorul

a reglementat a fost manifestarea în timpul exercitării funcției a unor atitudini

bazate chiar pe lege și regulamente prin care se tindea la îngrădirea unor drepturi

și libertăți fundamentale.

Autoritatea

pârâtă a demonstrat cu actele depuse că activitățile profesionale ale reclamantului

au condus la îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor.

Având în vedere

prezenta motivare, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința

primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.P. împotriva sentinței nr. 1293 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2010.