ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1450/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin sentința nr. 1293 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului M.P. în contradictoriu cu C.N.S.A.S. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 1563 din 22 mai 2007 a Colegiului C.N.S.A.S., adoptată în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, s-a stabilit că reclamantul a fost agent al poliției politice comuniste, având gradul de locotenent major în 1981 la I.J., biroul 3, apoi maior în 1989 în cadrul I.J.

Călărași, serviciul 3. Instanța a reținut că, pe parcursul soluționării cauzei, Legea nr. 189/1997 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 51/2008 a Curții Constituționale, iar urmare a acestui fapt a fost adoptată O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008 care reglementează situațiile tranzitorii și a analizat actele și lucrările dosarului constatând că toate acțiunile reclamantului, pe care fie le-a inițiat supunându-le spre aprobare, fie le-a aprobat nemijlocit, vizând punerea sub observare a întregii vieți a unor persoane și urmărirea acestora pentru opiniile lor și pentru simpla dorință de exercitare a unor drepturi, constituie activități de natură a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată și de familie, la inviolabilitatea corespondenței și dreptul la libera circulație. Instanța de fond a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, întrucât activitățile reclamantului au constituit acte de poliție politică, în sensul că au vizat instaurarea și menținerea puterii totalitar comuniste, precum și suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Instanța de recurs Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul. În motivele de recurs s-a susținut că prin declararea ca neconstituțională a Legii nr. 187/1999, actele emise de C.N.S.A.S. își pierd valabilitatea juridică, întrucât legea ulterioară a modificat însăși calitatea, respectiv s-a introdus noțiunea de lucrător al securității în locul cele de agent al poliției politice. A mai arătat că pe fond, nu s-a demonstrat că a adus atingere drepturilor și libertăților cetățenești consacrate în Constituție și Pactele Internaționale la care România este parte, că și în prezent sunt reglementate aceleași interdicții și cu toate acestea, în interesul justiției sau al altor instituții fundamentale se fac interceptări telefonice și ale corespondenței.

Recurentul a motivat că în exercitarea activității sale s-a supus legilor țării, în vigoare la data respectivă și că eventual instanța trebuie să constate că acțiunea sa a rămas fără obiect din moment ce legea în baza căreia au fost emise actele a căror anulare s-a cerut a fost declarată neconstituțională și ca urmare nu mai produce efecte. Din examinarea acțiunii, a probelor administrate și a legislației aplicabile, prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte reține: Situația de fapt Prin decizia nr. 1563 din 22 mai 2007 C.N.S.A.S. a stabilit, în baza Legii nr. 187/1999, că reclamantul M.P. a fost agent al poliției politice comuniste. Contestația formulată de acesta a fost respinsă prin decizia nr. 2752 din 11 septembrie 2007, cu motivarea că reclamanta a întreprins măsuri care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului garantate de Constituția din 1965 și Pactul privind drepturile civile și politice.

Legislația aplicabilă - Legea nr. 187/1999, art. 5 alin. (1) - Prin poliție politică se înțelege toate acele structuri ale Securității, create pentru instaurarea și menținerea puterii totalitar-comuniste, precum și pentru suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. - Legea nr. 187/1999, art. 5 alin. (2) Este agent al organelor de securitate, ca poliție politică, în sensul prezentei legi, orice persoană care a îndeplinit calitatea de lucrător operativ, inclusiv acoperit, al organelor de securitate în perioada 1945-1989 . - Constituția României, art. 15, alin. (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile - O.U.G.

nr. 24/2008, art. 34 - Cauzele aflate pe rolul instanțelor civile la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit instanțelor de contencios administrativ competente. Acestea, la primul termen de judecată, verifică dacă părțile stăruie în continuarea judecății, iar în caz afirmativ continuă judecata potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, examinând cauza sub toate aspectele și apreciind care acte și lucrări efectuate rămân valabile. - Constituția României, art. 147 alin. (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea Deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept . - Constituția României, art. 147 alin. (2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu Decizia Curții Constituționale. Din examinarea actelor contestate și a legislației aplicabile rezultă că cele două decizii ce formează obiectul analizei au fost adoptate în anul 2007, când domeniul era reglementat de Legea nr. 187/1999. Această lege a fost declarată integral ca neconstituțională prin Decizia nr. 51/2008 a Curții Constituționale. Potrivit legislației române respectiv art. 1 C. civ.

și art. 15 din Constituția României, legea produce efecte de la data intrării ei în vigoare și până la abrogare sau declarare ca neconstituțională, în acest din urmă caz în condițiile reglementate de art. 147 alin. (1) din Constituția României. Principiul neretroactivității legii civile reprezintă regula juridică în temeiul căreia o lege civilă se aplică numai situațiile ce se ivesc în practică după adoptarea ei, iar nu și situațiilor anterioare, trecute. Altfel spus, o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei, regulă cristalizată în principiul tempus regit actum.

Declararea ca neconstituțională a unei legi produce efecte viitoare nu și pentru situațiile juridice concrete petrecute anterior, afară de cazul în care textul legii a fost declarat neconstituțional în baza unei excepții de neconstituționalitate ridicați într-o cauză determinată, așa cum rezultă din interpretarea logică a prevederilor art. 29 – 31 din Legea nr. 47/1992. În aceste condiții constatarea calității de agent al poliției politice comuniste de către C.N.S.A.S. nu este influențată de noua reglementare, care a prevăzut calitatea de lucrător al securității. De altfel, pe fond, cele două noțiuni au același înțeles, calitatea respectivă având același izvor faptic. Înalta Curte mai arată că legea nouă conține dispoziții tranzitorii, astfel că prima instanță a făcut aplicarea corectă a legii.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul a susținut că a respectat legile și regulamentele în vigoare, însă trebuie menționat că acest aspect este nerelevant, întrucât urmare a constatării calității de agent al poliției politice nu a fost supus unei sancțiuni juridice. Ceea ce legiuitorul a reglementat a fost manifestarea în timpul exercitării funcției a unor atitudini bazate chiar pe lege și regulamente prin care se tindea la îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale. Autoritatea pârâtă a demonstrat cu actele depuse că activitățile profesionale ale reclamantului au condus la îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor. Având în vedere prezenta motivare, în baza art. 312 C. proc.

civ., recursul se va respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.P. împotriva sentinței nr. 1293 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2010.