ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4324/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38 din 17

ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a

respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul Ionescu

A.G. și a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că motivul invocat de revizuient nu se încadrează în nici unul

din cazurile de revizuire.

Împotriva sentinței a declarat apel condamnatul

I.A.G., invocând nelegalitatea sentinței în sensul că, în mod greșit, s-a

respins cererea sa de revizuire.

Prin decizia penală nr. 272 din 5

aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca legală și temeinică

soluția pronunțată de prima instanță.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs condamnatul I.A.G., solicitând admiterea recursului său

și reaudierea martorilor, întrucât a fost condamnat pe nedrept, fiind nevinovat.

Examinând decizia penală atacată

prin prisma motivului de recurs formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Din actele dosarului rezultă că

recurentul a fost condamnat la 8 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.

1293 din 14 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a reținut, în fapt, că în seara

zilei de 26 august 2003, în jurul orelor 18,30, împreună cu alți doi indivizi

necunoscuți, inculpatul a deposedat prin violență pe partea vătămată A.L. de un

telefon mobil marca Siemens, în timp ce aceasta se afla în tramvai.

Prin decizia penală nr. 193 din 21

martie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Inculpatul nu a formulat recurs împotriva

acestei decizii, hotărârea de condamnare  rămânând definitivă prin nerecurare

la data de 12 aprilie 2005.

Raportând dispozițiile art. 394 C.

proc. pen., care reglementează expres cazurile în care se poate revizui o

hotărâre, la motivul invocat de recurentul condamnat, Înalta Curte constată că

acest motiv nu se regăsește între cele prevăzute de textul de lege

sus-menționat.

Așa încât, hotărârile pronunțate în

cauză sunt temeinice și legale, iar recursul declarat de condamnat este

nefondat.

Față de aceste considerente, urmează

ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.

În baza dispozițiilor art. 192 alin.

(2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul

condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul I.A.G. împotriva deciziei penale nr. 272 din 5 aprilie

2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

iulie 2006.