ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3154/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, reclamanta P.I.M. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Mureș, anularea

deciziei nr. 752 din 20 martie 2010 a Consiliului U.N.B.R. și a deciziei nr. 98

din 15 octombrie 2009 a Consiliului Baroului Mureș și, totodată, respingerea

decăderii din dreptul de a solicita înscrierea în Barou, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 98 din 15 octombrie 2009

Baroul Mureș i-a comunicat că din data de 22 septembrie 2009 a expirat

valabilitatea examenului de admitere promovat la 09 decembrie 2004 și faptul că

s-a dispus decăderea sa din dreptul de a mai solicita înscrierea în barou.

Reclamanta a mai

arătat că, prin Decizia nr. 752 din 20 martie 2010 a Consiliului U.N.B.R., a

fost respinsă contestația formulată împotriva acestei dispoziții, apreciind

astfel că ambele acte sunt nelegale, întrucât i-au vătămat drepturile și

interesele legitime.

Prin sentința nr. 96

din 14 iunie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.I.M. în

contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul

Mureș, a anulat Decizia nr. 752 din 20 martie 2010 a Consiliului Uniunii

Naționale a Barourilor din România precum și Decizia nr. 98 din 15 octombrie 2009

a Consiliului Baroului Mureș, obligând pârâtele, în solidar, la plata sumei de

4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin Decizia nr. 98

din 15 octombrie 2009 a Consiliului Baroului Mureș, reclamanta a fost declarată

decăzută din dreptul de a solicita înscrierea în barou, întrucât, în termenul

prevăzut de Decizia nr. 268 din 22 septembrie 2007 nu s-a conformat dispoziției

prevăzute de art. 24 alin. (1) din decizie, deși a fost somată prin adresa nr. 239

din 11 iunie 2009, iar prin Decizia nr. 752 din 20 august 2010 a Consiliului U.N.B.R.

a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva acestei decizii,

cu motivarea că sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din

Decizia nr. 268/2007 care reglementează situații concrete determinate de

pasivitatea unor solicitanți care nu au cerut înscrierea în profesie, deși au

promovat examenul de primire în profesia de avocat.

Prima instanță a

reținut că la data susținerii examenului de primire în profesia de avocat de

către reclamantă, precum și la data emiterii Deciziei nr. 118 din 09 decembrie 2004,

în Legea nr. 51/1995 nu erau cuprinse dispoziții referitoare la existența vreun

termen în interiorul căruia cel declarat admis în urma examenului, să fie

obligat să procedeze la solicitarea expresă adresată baroului, pentru înscriere

în profesie.

Totodată, a reținut

că reclamanta nu a fost înscrisă pe tabloul avocaților incompatibili, iar

potrivit Deciziei nr. 118 din 09 decembrie 2004 a Consiliului Baroului Mureș,

aceasta a fost primită în profesie și înscrisă în barou.

Concluzionând, prima

instanță a apreciat că nu poate fi contestată existența drepturilor câștigate

de reclamantă prin Decizia nr. 118 din 19 decembrie 2004, astfel că dispozițiile

Deciziei nr. 268/2007, nu-i sunt aplicabile acesteia.

Împotri

va acestei sentințe au declarat recurs Baroul Mureș și

Uniunea Națională a Barourilor din România, criticând-o ca nelegală și

netemeinică.

În motivarea

recursului formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurenții-pârâți au susținut în esență că instanța de fond a

făcut o aplicare greșită a legii întrucât a reținut că Decizia nr. 268/2007

privind regulamentul de organizare a examenului de intrare în profesia de avocat

nu îi este aplicabilă reclamantei, nefiind în vigoare la data susținerii examenului

de către aceasta.

O altă critică formulată

de recurenți, vizează reținerea de către instanța de fond a aplicabilității

dispozițiilor art. 24 alin. (1) din lege, respectiv faptul că Baroul trebuia să

o înscrie din oficiu pe intimată pe Tabloul avocaților incompatibili, text care

nu îi era aplicabil acesteia, având în vedere dispozițiile alin. (2) ale aceluiași

articol.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304

1

C. proc. civ., Legea nr.

51/1995, art. 47 și art. 32 din Statutul avocaților.

Intimata P.I.M. a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de

pârâți și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, susținând în

esență că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată faptul că nu pot fi contestate

drepturile câștigate de către intimată prin Decizia nr. 118/2004 a Consiliului

Baroului Mureș iar aplicarea Deciziei nr. 268/2007 a Consiliului U.N.B.R. ar implica

o aplicare retroactivă a unor situații juridice născute anterior intrării în

vigoare a actului normativ în cauză, ceea ce contravine dispozițiilor

constituționale, respectiv art. 115 alin. (2) din Constituția României.

Analizând sentința

atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ. Înalta

Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat.

Potrivit art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 51/1995 „în cazurile în care există incompatibilitate,

decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării

stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvate în termen de două luni de

la data emiterii deciziei”.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de

primire în profesia de avocat și a examenului de obținere a titlului profesional

de avocat definitiv aprobat prin Decizia Consiliului Uniunii Naționale a

Barourilor din România nr. 268/2007 „neînscrierea în Barou, în termen de cel

mult 2 ani de la data afișării rezultatului, a candidatului declarat admis atrage

decăderea acestuia din dreptul de a solicita înscrierea în Barou” iar potrivit alin.

(2) al aceluiași articol „pentru candidații declarați admiși în urma examenelor

organizate în baza regulamentelor anterioare prezentului regulament, termenul

de decădere prevăzut la alin. (1) va fi calculat de la data intrării în vigoare

a prezentului regulament”.

Din examinarea sentinței

atacate, instanța de control judiciar constată că sentința instanței de fond a

fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale în

sensul că a reținut că Decizia nr. 268/2007 nu ar fi aplicabilă intimatei

reclamante deși acesteia îi erau aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (2) din aceeași

decizie, dispoziții mai sus menționate și care nu se aplică retroactiv,

dispunând pentru viitor și introducând în fapt, o repunere în termen, în beneficiul

candidaților declarați admiși, în sesiunile anterioare.

Întrucât intimata-reclamantă,

declarată admisă prin decizia nr. 118 din 9 decembrie 2004 nu a înțeles să-și rezolve

starea de incompatibilitate, în termenul de 2 ani de la data adoptării Deciziei

nr. 268/2007, deși a fost înștiințată cu privire la această obligație, în mod

corect și cu respectarea prevederilor legale a fost emisă Decizia nr. 98 din 15

octombrie 2009 a Baroului Mureș cât și Decizia nr. 752 din 20 martie 2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România prin care s-a respins ca neîntemeiată,

contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei prin care s-a constatat decăderea

reclamantei din dreptul de a solicita înscrierea în barou.

În mod greșit instanța

de fond a considerat aplicabile în cauză a dispozițiilor art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 51/1995, dispoziții care se referă la avocații deveniți incompatibili

ulterior înscrierii în barou, deși în speță erau aplicabile dispozițiile alin. (2)

ale aceluiași articol, care se referă la persoanele aflate în stare de incompatibilitate

– cum este și cazul intimatei – grefier arhivar în cadrul Judecătoriei Târgu

Mureș -, care nu sunt înscrise în barou.

Având în vedere toate

aceste considerente Înalta Curte constată că recursul formulat de recurenții–pârâți

este fondat, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3)

C. proc. civ. va admite recursul formulat și va modifica sentința atacată în

sensul că va respinge acțiunea reclamantei, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Mureș împotriva sentinței

nr. 96 din 14 iunie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 31 mai 2011.