ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 260/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele: Prin acțiunea formulată, la data de 15 februarie 2010,

sub nr. 164/42/2010, la Curtea de Apel Ploiești, reclamantul N.V. a chemat în

judecată S.R. prin M.T.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună anularea Ordinului M.T.S. nr. 574/2009, reintegrarea sa în funcția de

Director al D.J.T. Dâmbovița, suspendarea până la soluționarea fondului a

ordinului contestat, plata drepturilor salariale restante aferente perioadei 23

iulie 2009 și până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, în

conformitate cu dispozițiile art. ll alin. (l) din Legea nr. 554/2004 și

acordarea cheltuielilor de judecată, conform dispozițiilor art. 247 C. proc.

civ.

În motivarea acțiuni, reclamantul a

arătat că a fost numit în funcția de director prin Ordinul nr. 1561/2007 emis

de pârâtă, iar la data de 27 decembrie 2007 a încheiat contractul individual de

muncă. La data de 24 aprilie 2009 a intrat în concediu medical până la data de

22 iulie 2009 și când a revenit la locul de muncă, la data de 23 iulie 2009, a

notificat ministerul prin adresa nr. 2032 din 23 iulie 2009. La aceeași dată, a

constatat că D.J.T., în perioada sa de concediu medical, a numit un alt

director, în condițiile în care nu a fost notificat și nici nu a primit

corespondență în acest sens. Urmare adresei nr. 37/2009 înaintate autorității

pârâte, aceasta a emis adresa nr. 37/2009 prin care i s-a comunicat că prin

Ordinul nr. 574/2009, funcția de conducere de director al D.J.T. Dâmbovița a

fost desființată, acest ordin fiind emis de M.T.S. în baza dispozițiilor art. III,

alin. (l) din O.U.G. nr. 37/2009.

Reclamantul a arătat că ordinul atacat

a fost dat cu încălcarea dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. b), din Legea nr.

188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în sensul că reorganizarea

invocată nu a fost una efectivă, ea neproducând o reducere a personalului, cu

consecința desființării efective a locului de muncă, sub o cauză reală și

serioasă.

A susținut reclamantul că, în

realitate, la data de 29 mai 2009, în perioada când se afla în concediu

medical, a fost numit în locul său, un nou director fiind înlocuită doar

titulatura de director al D.J.T. Dâmbovița cu cea de director coordonator al D.J.T.

Dâmbovița. În acest caz ordinul contestat est unul fictiv, întrucât prin

eliberarea din funcție a unui funcționar public trebuia să se reorganizeze

activitatea și nu să se schimbe doar titulatura.

A mai arătat că, în realitate, actul

atacat a operat o modificare unilaterală a raportului de muncă a petiționarului

pentru caz neautorizat de Statutul funcționarului public sau de Codul muncii.

Așa cum a decis Curtea Constituțională prin Decizia nr. 710 din 6 mai 2009 (M.

Of., nr. 358/28.05.2009), textul art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 a

fost declarat neconstituțional în controlul anterior promulgării.

În ceea ce privește cererea de

suspendare a executării actului administrativ atacat a susținut că sunt

îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 14 alin. (l) din Legea nr.

554/2004 privind contenciosul administrativ, referitor la cazul bine justificat

și paguba iminentă.

A precizat, totodată, că a îndeplinit

procedura prealabilă cu M.T.S.

Cu privire la cel de-al doilea capăt

de cerere a apreciat că se impune reîncadrarea sa, având în vedere că ordinul

contestat a fost emis abuziv.

Pârâtul M.E.C.T.S., prin A.N.S.T., a

formulat, la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din data de

16 martie 2010, Curtea a constatat că, în baza art. l din H.G. nr. 141/2010 (M.

Of. nr. 137/02.03.2010), s-a înființat A.N.S.T., organ de specialitate al

administrației publice centrale, în subordinea M.E.C.T.S. prin preluarea

activității specifice privind tineret și sport, respectiv a structurilor

specializate în aceste domenii, cât și a drepturilor și obligațiilor aferente

și a dispus citarea în calitate de pârât a A.N.S.T.

La data de 30 martie 2010, reclamantul

N.I. a depus la dosar cerere precizatoare și completatoare, prin care a

susținut că înțelege să renunțe la judecată, cu privire la capetele 2, 3 și 4

din cererea de chemare în judecată, respectiv capătul 2 - referitor la

reintegrarea reclamantului în funcția de director, capătul 3 - ce vizează

suspendarea până la soluționarea fondului a ordinului contestat și 4 - privind

repararea pagubei ce consta în obligarea M.T.S. la plata drepturilor salariale

aferente.

Cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 27

aprilie 2010, pârâta a invocat excepția lipsei de interes a cererii

precizatoare.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 106

din 27 aprilie 2010, a respins, ca nefondată, excepția lipsei de interes a

cererii precizatoare invocată de A.N.S.T.

A admis acțiunea precizată formulată

de reclamantul N.V. în contradictoriu cu pârâta A.N.S.T., a dispus anularea

Ordinului M.T.S. nr. 574/2009 prin care reclamantul a fost eliberat din funcția

de director al D.J.T. Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, această

instanță a reținut următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 574/2009 al M.T.S.,

funcția de conducere de director al D.J.T. Dâmbovița a fost desființată, acest

ordin, fiind emis în baza dispozițiilor art. III alin. (l) din O.U.G. nr. 37/2009

dispunându-se, totodată, că începând cu data de 23 mai 2009, reclamantului N.V.

îi încetează contractul de management, potrivit O.U.G. nr. 37/2009.

Curtea a reținut că O.U.G. nr. 37/2009,

prin care au fost desființate posturile deținute de funcționarii publici,

respectiv directori executivi și directori executivi adjuncți, fiind create în

locul acestora alte funcții de demnitate publică, respectiv cea de director

coordonator și adjuncți ai acestora, poate părea discriminatorie față de

dispozițiile art. 27 din Legea nr. 188/1999 care stipulează că este interzisă

orice discriminare între funcționarii publici pe criterii politice, de

apartenență sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex, de orientare

sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă asemenea natură.

Așa cum s-a menționat și în Decizia nr.

1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale, a apreciat prima instanță,

o astfel de situație „pune în discuție comportamentul constituțional de ordin

legislativ al Executivului fată de Parlament și, nu în cele din urmă, fată de

Curtea Constituțională”.

Prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009,

Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este

neconstituțională.

În motivarea acestei decizii, Curtea

Constituțională a reținut că prin O.U.G. nr. 37/2009, așa cum a fost aprobată

prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor

publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituționalitatea. A mai reținut

Curtea Constituțională că prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a

intervenit dintr-un domeniu pentru care nu avea competență materială,

încălcând, astfel, dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție.

Pe de altă parte, Ordinul nr. 567/2009

emis de M.T.S. în temeiul prevederilor art. III alin. (l) din O.U.G. nr. 37/2009,

nu cuprinde o motivare a emiterii actului administrativ.

Or, motivarea, a reținut instanța de

fond, constituie una dintre condițiile de legalitate și validitate a actului

administrativ și reprezintă o garanție împotriva arbitrajului și excesului de

putere al autorităților administrației publice, fiind impusă mai ales în cazul

actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale.

Sunt nelegale și se sancționează cu

anularea actele administrative prin care se suprimă drepturi sau situații

juridice individuale fundamentate pe o motiv lacunară (Decizia nr. 2732 din 27

iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Cum în prezenta cauză, singura

motivare a actului administrativ e O.U.G. nr. 37/2009, Curtea a constatat ca

actul administrativ este nelegal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs A.N.S.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că

ordinul contestat a cărui anulare se solicită reprezintă un act unilateral al

ministrului tineretului și sportului care, în baza principiului legalității și

a dispozițiilor art. III alin. (l) din O.U.G. nr. 37/2009 desființează toate

posturile de director coordonator prin încheierea unui contract de management.

Cu alte cuvinte, postul reclamantului

s-a desființat de către prevederile O.U.G. nr. 37/2009, ordinul nefăcând

altceva decât să pună în aplicare respectivele prevederi, astfel că fundamentul

actului administrativ îl reprezintă aplicarea legii, nicidecum o decizie de

concediere din inițiativa angajatorului.

În esență, a susținut recurenta,

Ordinul nr. 574/2009 este un act administrativ în vederea organizării

executării în concret a legii care a stins raportul juridic de muncă cu

reclamantul N.V.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

Pentru argumentarea soluției adoptate

în legătură cu problema de drept dedusă judecății se impune prezentarea unor

scurte considerații cu privire la excepția de neconstituționalitate și efectele

acesteia.

Astfel, controlul de

constituționalitate exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate este

un control de conformitate și conformare a legii sau ordonanțelor

guvernamentale cu dispozițiile Constituției, în cadrul căruia prevalează

garantarea drepturilor și libertăților cetățenești.

Potrivit art. 147 alin. (l) din

Constituție, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele

din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele

juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă,

în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord

prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției; pe durata acestui

termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de

drept.

Conform alin. (4) din articolul aflat

în discuție, deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României;

de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai

pentru viitor.

Ca atare, deciziile Curții

Constituționale privind admiterea unei excepții de neconstituționalitate sunt

de imediată aplicare, cu consecința înlăturării normei declarate neconstituționale

din sistemul normativ.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține

că eliberarea intimatului - reclamant din funcția publică pe care o deținea, în

alte situații decât cele reglementate de Legea nr. 188/1999, reprezintă un act

nelegal, de natură a afecta în mod evident securitatea raporturilor de funcție,

care se circumscrie noțiunii de securitate socială, protejată prin C.E.D.O. și

actele comunitare, precum și prin alte tratate internaționale la care România

este parte și a căror îndeplinire este obligată să o asigure, potrivit art. ll

și 20 din Constituția României.

Înalta Curte arată că actul și măsura

adoptată în baza acestei ordonanțe sunt afectate de viciul de neconstituționalitate

al ordonanței și, în consecință, în mod corect au fost anulate de instanța de

fond.

Ca atare, pentru considerentele

arătate, Înalta Curte constată că prima instanță, procedând la anularea actului

administrativ atacat a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru

care, recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința atacată, ca

fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.S.T.

împotriva sentinței civile nr. 106 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 ianuarie 2011.