ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 497/2012

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Vâlcea, prin sentința penală nr. 181 din 07 septembrie 2011,

a condamnat pe inculpatul D.L. la 14 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit.

c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

În baza art. 118 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la

inculpat a sumei de 10 lei echivalentul în bani a unei uluci, precum și

restituirea către partea vătămată P.V., a unui baston din lemn.

Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile

Spitalul Județean de Urgență Vâlcea, suma de 1221 lei despăgubiri civile.

Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul, fiu adoptiv al soților D.I. și G., locuia împreună cu tatăl

lui, persoană în vârstă de 83 de ani și infirm.

În 15 iulie 2011, ambii s-au aflat la un târg săptămânal organizat în

respectiva comună, ei consumând alcool. Spre orele 16,00, D.I., deplasându-se

greoi și ajutat de un baston, pentru că nu reușea să ajungă mai repede acasă

astfel cum dorea inculpatul, acesta s-a enervat, a țipat la el și l-a înjurat,

după care a luat dintr-un gard o bucată de lemn în care erau înfipte două cuie

și l-a lovit peste cap, torace, abdomen.

S.M.C. și I.V. deși au auzit gemetele de durere și rugămințile celui

lovit de a fi lăsat în pace, nu au intervenit întrucât între cei doi

agresiunile erau obișnuite și s-au temut, inculpatul, beat fiind, le era

cunoscut ca violent.

Reușind într-un final să ajungă în preajma curții casei lor, inculpatul,

observând că tatăl lui avea sânge în zona capului, a luat o găleată cu apă și a

turnat-o peste el, l-a dus până în mijlocul bătăturii, dar pentru că nu a mai

putut să-l ridice, l-a lăsat să se odihnească, ulterior el continuând să bea

vodcă.

La un moment dat, inculpatul a târât corpul victimei în casă, și-a

dezbrăcat tatăl de haine și văzând că la cap avea o tăietură de aproximativ 4

cm din care curgea sânge, l-a șters, l-a spălat și l-a așezat în pat, el

culcându-se pe un alt pat amplasat în holul imobilului.

Spre orele 24,00, inculpatul a constatat că victima decedase. S.S.,

anunțat fiind de către inculpat să-l ajute să-l pregătească pentru

înmormântare, văzând starea cadavrului, și-a dat seama că a fost bătut, deci nu

murise de moarte bună, a refuzat să-și dea ajutorul și a 2-a zi a anunțat

poliția.

Raportul medico-legal de necropsie a înscris că moartea victimei a fost

violentă și s-a datorat șocului traumatic consecutiv unui politraumatism cu

multiple echimoze, infiltrate sanghine, hematoame corporale, plagă contuză

temporo-parietală dreaptă dehiscentă, fracturi costale hemitorace drept,

fractură de coloană vertebrală, leziunile putându-se produce prin lovire

repetată cu corp dur, între ele și deces existând legătură de cauzalitate

directă.

Inculpatul, la urmărirea penală a recunoscut săvârșirea faptei.

În instanța competentă cu judecarea cauzei, la termenul de judecată din

07 septembrie 2011, inculpatul personal și asistat fiind de un apărător

desemnat din oficiu, a recunoscut fapta așa cum a fost reținută în actul de

trimitere în judecată și a cerut ca judecata să aibă lot pe baza probelor

administrate la urmărirea penală.

Împotriva sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vâlcea și inculpatul.

Parchetul a criticat sentința sub aspectul aplicării pedepsei complementare

și al pedepsei accesorii, în sensul greșitei neaplicări și a art. 64 lit. a) C.

pen., respectiv interzicerii dreptului de a alege.

Inculpatul și-a motivat apelul pe netemeinicia pedepsei principale

aplicate.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 104/A din 03 noiembrie

2011 a admis apelul declarat de parchet, a desființat, în parte sentința și i-a

aplicat inculpatului, în integralitate interzicerea exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen., atât a pedepsei complementare

cât și ca pedeapsă accesorie.

Apelul formulat de către inculpat a fost respins ca nefondat.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat,

cazul de casare invocat oral de către avocatul desemnat apărător din oficiu cât

și în scris în memoriul depus în cauză (filele 32-33 dosar ICCJ – S.p.) fiind

cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În esență, inculpatul, prin memoriul scris, a susținut că a săvârșit

fapta fără premeditare și independent de voința lui, martora S.M. ascunzând

adevărul pentru că era în dușmănie cu el.

Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Primordial, este de arătat că inculpatul nu a fost condamnat pentru

infracțiunea de omor calificat în condițiile agravantei prevăzute de art. 175

alin. (1) lit. a) C. pen. (cu premeditare), ci pentru omor calificat cu

reținerea agravantelor de la lit. c) și d) ale aceluiași text, asupra unei rude

apropiate (tată, ascendent), și profitând de starea de neputință a victimei de

a se apăra (D.I. prezenta semipareză stânga, veche de 10 ani, deplasarea

greoaie, fiind posibilă numai prin folosirea bastonului).

În ce privește susținerea inculpatului recurent referitoare la martora

S.M., care, în opinia sa, ar fi ascuns adevărul, odată ce el, neconstrâns și,

ca atare, prin manifestare de voință a optat pentru judecarea sa conform

procedurii simplificate prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., astfel

cum este redactat prin modificarea adusă de Legea nr. 202/2010, recunoscând

fapta astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, precum și probatoriul de la

urmărirea penală, nu se mai poate prevala de o eventuală necoroborare a

declarației acesteia.

În fapt însă, martora amintită a relatat comportamentul inculpatului

față de tatăl lui adoptiv și a susținut că nu știe ce s-a întâmplat după orele

14,00 din ziua de 15 iulie 2011 (fila 66 dosar urmărire penală).

În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., respectiv pedeapsa aplicată nu a fost individualizată în raport

cu prevederile art. 72 C. pen., este de arătat că orientându-se la pedeapsa de

14 ani închisoare, cuantum menționat și de instanța de prim control judiciar,

judecătorul fondului a considerat limitele de pedeapsă prevăzute de textul

incriminator (15 – 25 de ani închisoare), pericolul social deosebit de grav al

faptei, aceasta având consecință moartea tatălui inculpatului, persoană în

vârstă, infirmă, lovită de către inculpat cu un obiect dur, de mai multe ori,

în zone vitale, mai ales cap, fără vreo contribuție la cele ce i se întâmplau,

ci dimpotrivă, în cauză existând date că cerea îndurare și ruga să nu mai fie

agresată, iar în ce privește datele ce caracterizează persoana inculpatului,

acesta, fără a fi recidivist, a fost condamnat anterior pentru fapte de viol,

lipsire de libertate în mod ilegal, distrugere, violare de domiciliu.

Totodată, beneficiind de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., condamnarea inculpatului s-a pronunțat cu reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de textele incriminatorii, acest cuantum fiind

corespunzător și scopului pedepsei, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind

fondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) același cod,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.L. împotriva

deciziei penale nr. 104/A din 03 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării

preventive de la 16 iulie 2011 la 21 februarie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 21 februarie 2012.