ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 422/2012

Asupra recursului penal de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 113 din 08 iunie 2011 a

Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul B.D., fiul lui C. și M., la

pedeapsa de 19 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.

Pe durata executării pedepsei, s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006

a obligat pe inculpatul B.D. să achite părților civile Serviciul de Ambulanță

Județean Vaslui suma de 1.139,85 lei și Spitalului Clinic de Urgență „Prof. Dr.

N.O.” Iași suma de 2.983,84 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a

dispus confiscarea de la inculpatul B.D. o bâtă, corp delict, folosită la

comiterea infracțiunii.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, perioada reținerii și

arestării preventive a inculpatului începând cu data de 13 mai 2010, la zi.

Inculpatul a fost obligat la 2.737

lei cheltuieli judiciare făcute la urmărirea penală și 640 lei, cheltuieli

judiciare, la judecata cauzei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că în data de 10 mai 2010 inculpatul, pe fondul consumului de alcool,

după o altercație verbală cu fratele săi, B.M., care, de altfel, locuia în casa

părintească, i-a aplicat fratelui o lovitură în cap, cu un par, cauzându-i

leziuni în urma cărora, acesta a decedat, a doua zi.

Potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr. x/2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași,

moartea numitului B.M. a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale,

contuziei de corp calos, contuziei de trunchi cerebral, hematomului extradural,

produse în cadrul unui traumatism cranio-cerebral acut închis cu fractură de

calotă craniană iradiată la baza craniului și fractură occipitoatlandoidiană.

Aspectul și topografia leziunilor

pledează pentru posibilitatea producerii lor prin lovire urmată de cădere.

Inițial, inculpatul B.D. nu a

recunoscut săvârșirea faptei, susținând că victima ar fi căzut peste lemne.

Ulterior, în prezența apărătorului din oficiu, a recunoscut săvârșirea faptei,

dar a pretins că victima l-a lovit prima cu parul în cap, după care el a

ripostat. Expertiza medico-legală ce i s-a făcut pentru a se vedea dacă

prezintă leziuni, nu i-a confirmat apărarea, precizând că inculpatul B.D. nu

prezintă leziuni traumatice.

În alte declarații inculpatul a

revenit asupra recunoașterii, susținând că s-ar fi exercitat presiuni de către

procuror, asupra sa.

Înainte de revenire asupra

recunoașterii, inculpatul apucase, însă să recunoască fapta, în fața instanței,

cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă.

Recunoașterea inculpatului se

coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu raportul

medico-legal, privind necropsia victimei.

Nici o probă din dosar nu confirmă

susținerea inculpatului referitoare la modalitatea accidentală a victimei, care

din cauza bolii și a consumului de alcool, ar fi căzut singur, peste o stivă de

lemne.

Instanța a reținut că stabilirea

vinovăției sau nevinovăției inculpatului se face pe baza efectuării cercetării

judecătorești, probațiunea administrată în cauză, inclusiv cea de la urmărirea

penală, punând în evidență existența infracțiunii reținute în sarcina

inculpatului B.D., precum și legătura de cauzalitate dintre lovitura primită de

partea vătămată B.M. și decesul acestuia.

În jurisprudența Curții Europene

pentru Drepturile Omului (cauza din 28 octombrie 1994, Murray c Royaume Uni) se

apreciază că faptele ce au dat naștere la bănuielile în legătură cu săvârșirea

unei fapte incriminate de normele interne nu trebuie să fie de același nivel cu

cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau pentru a fundamenta

anumite ocupații.

Pentru infracțiunea săvârșită,

inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă la individualizarea căreia în cadrul

general prevăzut de art. 52 și 72 C. pen., au fost avute în vedere gradul de

pericol social concret al faptei comise, datele privitoare la persoana

inculpatului și atitudinea acestuia în timpul procesului. S-a avut în vedere

faptul că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, suferind

anterior un număr de 3 infracțiuni pentru care a intervenit reabilitarea.

Astfel, instanța i-a aplicat pedeapsa de 19 ani închisoare și 8 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a

II-a și lit. b) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, s-a

constatat că numita S.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Instanța a dispus și cu privire la

celelalte măsuri deja enunțate la expunerea conținutului acestei hotărâri.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, s-a declarat apel de către inculpat.

În apel, la solicitarea

inculpatului, au fost audiați martorii C.M., S.C., persoane care l-au văzut pe

inculpat imediat după comiterea faptei, precum și martora N.M., care a relatat

că ar fi aflat, ulterior, de la săteni, că inculpatul nu și-ar fi omorât

fratele.

Examinând actele și lucrările

dosarului din perspectiva criticii formulate, dar și din oficiu, în limitele

procedurale, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin

decizia penală nr. 174 din 8 noiembrie 2011 a respins apelul formulat de

inculpatul B.D. împotriva sentinței penale nr. 113 din 08 iunie 2011, ca

nefondat, menținând astfel hotărârea atacată.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive.

Apelantul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, inculpatul a declarat recurs, reiterând critica din apel, în sensul că

nu este autorul infracțiunii imputate, cauza morții victimei nefiind lovirea

acesteia de către inculpat, cu un par în cap, ci căderea accidentală a victimei

și lovirea acesteia de o stivă de lemne.

Examinând recursul inculpatului,

susținerile acestuia, în raport de actele și probele dosarului, Curtea constată

că recursul nu este fondat. Contrar, apărărilor inculpatului, în sensul

necomiterii faptei de lovire a părții vătămate, ansamblul probator din dosarul

cauzei, demonstrează, prin coroborarea raportului de necropsie nr. x/2010

întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași cu procesul verbal de cercetare

la fața locului și cu declarațiile martorilor, că inculpatul l-a lovit în cap,

cu un par, corp delict al cauzei, pe fratele său, victima B.M., acesta din

urmă, decedând a doua zi, la spital, ca urmare a leziunilor grave, cauzate de

lovitură.

Raportul de cauzalitate este cert

stabilit de expertiza medico-legală, care a conchis în sensul că moartea

victimei a fost violentă, cauzată de coma cerebrală, contuzia de corp calos,

contuzia de trunchi cerebral, hematomului extradural, produse în cadrul unui

traumatism cranio-cerebral acut închis cu fractură de calotă craniană iradiată

la baza craniului și fractură occipitoatlandoidiană, aspectul și topografia

leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii prin lovire urmată de

cădere.

Inițial, inculpatul a recunoscut

săvârșirea faptei, a încercat să acrediteze o provocare din partea victimei

care l-ar fi lovit mai întâi cu un par în cap, pentru ca, ulterior, să nu mai

recunoască săvârșirea faptei. Verificate, apărările inculpatului nu se

confirmă, expertizat medico-legal, stabilindu-se că inculpatul nu prezintă vreo

leziune traumatică.

Relevantă sub aspect probator,

declarația martorului H.C.G. care a relatat că l-a văzut pe inculpat lovind

victima cu un băț în cap, imediat după aceea auzind pe inculpat strigând că

și-a omorât fratele. În dosar, se află și declarațiile martorilor din lucrări C.S.

și C.M. care l-au văzut pe inculpat imediat după comiterea faptei și au relatat

că acesta era murdar de sânge și speriat, a recunoscut că și-a lovit fratele,

după care, l-a așezat peste o stivă de lemne.

Din aceste probe rezultă, fără

dubiu, că inculpatul care era și sub influența alcoolului a comis fapta pentru

care în mod corect a fost condamnat.

În raport de cele arătate, părerile

inculpatului fiind judicios înlăturate de instanță, ca necorespunzând

adevărului, Curtea va trebui să privească recursul inculpatului B.D. împotriva

deciziei penale nr. 174 din 08 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția

penală și pentru cauze cu minori, ca nefondat și să-l respingă ca atare,

menținând astfel, decizia atacată.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat de către inculpatul condamnat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 174 din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 13 mai 2010, la 15

februarie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 februarie 2012.