ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2843/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 170 din 8 aprilie 2009, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul S.C., la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. Pe perioada prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii și arestării preventive de la 20 octombrie 2008 la 8 aprilie 2009. În baza art. 118 lit. b) C. pen.

a confiscat de la inculpat un cuțit tip fluture aflat la camera de corpuri delicte a instanței și înregistrată la poziția nr. 45/2009 din registrul de corpuri delicte. A luat act că S.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul să achite părții civile Serviciul de Ambulanță jud. Vaslui suma de 405,00 lei cu titlu de despăgubiri civile. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în seara zilei de 19 octombrie 2008, pe un drum public din satul jud. Vaslui i-a aplicat victimei S.C.N., nepotul său de frate, lovituri repetate cu un cuțit, provocându-i leziuni care au cauzat, în scurt timp, decesul victimei.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, dovada de predare a cuțitului gen „fluture”, raportul de expertiză medico-legală (autopsie), raportul de expertiză medico-legală privind inculpatul, raportul de constatare tehnico-științific, declarațiile martorilor C.M., S.I.F. și S.D., precum și declarațiile inculpatului. Fiind audiat, la urmărirea penală, inculpatul nu a recunoscut expres săvârșirea faptei, motivând că nu-și amintește. În timpul cercetării judecătorești inculpatul s-a prevalat de dreptul său la tăcere, menționând că nu înțelege să mai dea declarație în cauză.

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 79 din 4 iunie 2009, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul S.C., împotriva sentinței penale nr. 170 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. 119/89/2009, sentință penală pe care a menținut-o, însușindu-și argumentația instanței de fond. Prin aceeași decizie s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 383 C. pen. s-a dedus arestarea preventivă a inculpatului de la 8 aprilie 2009 la 4 iunie 2009. Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul pentru cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., a solicitat redozarea pedepsei prin reevaluarea ansamblului probator administrat în cauză și față de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale sale, respectiv faptul că este fără antecedente penale, are 6 copii minori în întreținere, a avut o atitudine sinceră și a colaborat cu organele de urmărire penală. Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată prin prisma motivului invocat de inculpat, Curtea constată că hotărârea instanței de control judiciar, prin care s-a menținut sentința instanței de fond, este legală și temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, modalitatea de săvârșire, recrudescența lor, atitudinea procesuală a inculpatului, circumstanțele personale ale acestuia, împrejurarea că este fără antecedente penale, posibilitățile reale de reeducare și reinserție socială, aspecte față de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de disp.

art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului acesteia. Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 79 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 20 octombrie 2008 la 26 august 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 august 2009.