ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3441/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin nota nr. 29259/1154/DRUO/35548/ST/2009 a

Direcției Resurse Umane și Organizare s-a înaintat Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii cererea domnului L.A.F., procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, prin care a solicitat recunoașterea

gradului profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel,

dobândit în urma susținerii examenului din sesiunea iunie 2001 și promovarea în

funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În motivarea cererii, domnul

procuror a invocat faptul că în perioada 25-27 iunie 2001 a susținut examenul de promovare în funcții de execuție pentru promovarea în funcția de procuror

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, obținând media generală 9

50

,

apreciind că decizia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție de a nu propune ministrului justiției promovarea

sa în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, nu a

fost legală și temeinică.

Prin Hotărârea nr.2100 din 26

noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă

cererea formulată de domnul L.A.F., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bihor, de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

parchetului de pe lângă curtea de apel și, în consecință, de promovare în

funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În cuprinsul hotărârii sus amintite

s-au reținut următoarele:

Domnul procuror L.A.F. a susținut în

sesiunea iunie 2001 examen de promovare ca procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, fiind însă respins de la promovare, întrucât verificarea

activității sale a condus la concluzia că acesta nu întrunește criteriile

profesionale și morale pentru a fi promovat la un parchet superior.

La data de 7 septembrie 2001 domnul

procuror L.A.F. a adresat Consiliului Superior al Magistraturii o contestație împotriva

deciziei conducerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

de a nu propune ministrului justiției promovarea sa în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea urmare susținerii examenului din sesiunea 25-27

iunie 2001, la care a obținut media generală 9

50

.

Contestația domnului procuror L.A.F.

a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 29 august 2008,

reclamantul L.A.F. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public –

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior

al Magistraturii și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor,

solicitând obligarea Ministerului Public să înainteze propunerea de promovare

Consiliului Superior al Magistraturii, iar acesta să-și exercite atribuțiile

legale cu privire la promovarea magistraților; obligarea pârâților să facă

cuvenitele mențiuni în carnetul muncă cu privire la promovare, majorări

salariale aferente; obligarea pârâților la despăgubiri egale cu diferența

dintre indemnizațiile lunare, indexate, majorate și recalculate, respectiv cu

celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat în funcția de procuror de

curte față de cele primite ca procuror de tribunal, începând cu momentul

producerii efectelor actului administrativ abuziv atacat și până la achitarea

acestora.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 221/CA/2008 din 15 decembrie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs atât reclamantul cât și pârâții.

Prin Decizia nr. 3500 din 16 iunie

2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de

pârâți și a modificat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea

formulată de reclamanta, ca fiind tardiv introdusă, respingând ca nefondat

recursul declarat de reclamantul L.A.F. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva Hotărârii nr. 2100 din

data de 26 noiembrie 2009 L.A.F. a formulat recurs în condițiile art. 27 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,

republicată cu modificările și completările ulterioare.

În motivele de recurs a susținut că

a îndeplinit condițiile de promovare, a obținut media necesară promovării,

astfel că se impune recunoașterea gradului profesional de procuror la parchetul

de pe lângă Curtea de apel și promovarea efectivă la Curtea de Apel Oradea.

A arătat că prin decizia nr. 3500/2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a soluționat cererea sa, prin care a

solicitat Ministerului Public și Procurorului General de a înainta Consiliului

Superior al Magistraturii documentația de concurs; obligarea Consiliului

Superior al Magistraturii să ia act de examenul pe care l-a susținut și să-l

promoveze în funcția de execuția la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, iar obiectul prezentei cauze îl constituie recunoașterea gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Curtea de apel, dobândit ca

urmare a susținerii examenului din 25-27 iunie 2001, cu consecința promovării la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Din examinarea motivelor de recurs

și a probelor cauzei, Înalta Curte reține că reclamantul L.A.F. a solicitat

obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să-l promoveze ca

procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin

valorificarea rezultatelor concursului susținut de acesta în sesiunea 25-27

iunie 2001.

Legislația aplicabilă

Legea nr. 92/1992, art. 69 alin. (2)

-Promovarea și transferarea

judecătorilor în funcțiile din magistratură se dispun de către Consiliul

Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

Promovarea și

transferarea procurorilor în funcțiile din Ministerul Public se fac de către

ministrul justiției, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege,

iar transferarea procurorilor în funcțiile de judecători se face potrivit

prevederilor alin. (1).

Legea nr. 303/2004

Art. 43.

- alin.

(1

)

Promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin

concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la

tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete.

Alin. (2)

Concursul pentru promovarea judecătorilor și procurorilor

se organizează, anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior

al Magistraturii, prin Institutul Național al Magistraturii.

Înalta Curte precizează

că la data când reclamantul a susținut examenul erau în vigoare și se aplicau în

materia promovării procurorilor în posturi de execuție prevederile art. 69

alin. (2) din Legea nr. 92/1992, potrivit cărora promovarea procurorilor se

făcea de Ministerul Justiției, la propunerea procurorului general.

Consiliul Superior al

Magistraturii, autoritate chemată în judecată în prezenta cauză nu avea

competențe sub aspectul promovării procurorilor.

Ulterior, prin Legea nr.

303/2004 s-a adoptat o altă modalitate de promovare a procurorilor, respectiv

în baza art. 43 din această lege, promovarea se face numai prin concurs

organizat la nivel național de către Consiliul Superior al Magistraturii, prin

Institutul Național al Magistraturii.

Cererea recurentului de

a se aplica prevederile Legii nr. 303/2004, în sensul obligării Consiliului

Superior al Magistraturii să-l promoveze în baza unui concurs susținut potrivit

Legii nr. 92/1992 este nefondată.

Recurentul avea

posibilitatea legală de a valorifica rezultatele acelui concurs în termenul reglementat

de Legea nr. 29/1990, în raport și de prevederile Legii nr. 92/1992.

Soluția de respingere a

cererii de promovare a fost comunicată recurentului cu adresa nr. 1411 din 25 iulie

2001, iar la 7 septembrie 2001 acesta a formulat contestație, care a fost

respinsă ca neîntemeiată.

După parcurgerea acestor

etape recurentul nu a mai continuat procedurile legale și numai la 29 august 2008 a formulat acțiune împotriva Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și

Consiliului Superior al Magistraturii, demers judiciar finalizat prin Decizia

nr. 3500/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins

acțiunea acestuia.

În raport de prevederile

legale în vigoare la data susținerii examenului, Hotărârea nr. 2100 din 24

noiembrie 2009 a Consiliului Superior al Magistraturii este legală.

Vocația recurentului de

a fi promovat s-a născut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 317/2004 care

reglementează competențele Consiliului Superior al Magistraturii.

Potrivit art. 78 din

Constituția României și art. 1 C. civ. legea dispune numai pentru viitor, fără

a avea putere retroactivă, ceea ce înseamnă că ea nu se aplică situațiilor

juridice născute înainte de intrarea în vigoare a legii noi.

Din această perspectivă

constituțională și legală nu poate fi obligat Consiliul Superior al

Magistraturii să-i recunoască recurentului gradul profesional de procuror de

Curtea de Apel, ca urmare a unui examen organizat de altă autoritate și ale

cărui rezultate nu au fost valorificate în termenul legal, așa cum rezultă și

din decizia nr. 3500/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având în vedere

considerentele acestei decizii, recursul se va respinge, Hotărârea nr. 2100 din

24 noiembrie 2009 a Consiliului Superior al Magistraturii, fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de L.A.F. împotriva

Hotărârii nr. 2100 din 26 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 iunie

2010.