ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5006/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul Ș.G. a solicitat, în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj anularea hotărârii nr. 3360 din

iunie 2006 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În

motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945

a fost nevoit ca împreună cu familia să se refugieze din motive etnice din

localitatea V.J. în localitățile B. și H., județul Bihor.

Prin

sentința civilă nr. 248 din 4 martie 2008 Curtea de Apel Cluj a admis excepția

autorității de lucru judecat și pe cale de consecință a respins acțiunea.

Pentru a

adopta această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin cererea

înregistrată în Dosarul nr. 4275/33/2006 al Curții de Apel Cluj reclamantul a

atacat hotărârea invocată în prezenta cauză, fiind pronunțată sentința civilă

nr. 427 din 19 octombrie 2006 prin care s-a respins acțiunea reclamantului,

hotărâre care a rămas definitivă și irevocabilă.

Împotriva

acestei hotărâri, a declarat recurs recurentul-reclamant S.G., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivele

de recurs s-a susținut că instanța a ignorat probele din dosar.

Prin

decizia nr. 3264 din 3 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a

admis recursul declarat de Ș.G. și a casat sentința atacată trimițând cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că, prin cererea formulată,

reclamantul solicită anularea Hotărârii nr. 3360 din 7 iulie 2006 a Casei

Județene de Pensii Cluj, iar instanța de fond în considerentele hotărârii

atacate precum și în dispozitiv reține spre analiză Hotărârea nr. 3286 din 30

iunie 2006 a Casei Județene de Pensii Cluj.

În

raport de

obiectul acțiunii, Înalta Curte a constatat că instanța de fond a nesocotit

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

De

asemenea, s-a reținut că instanța de fond este datoare să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice

greșeală în cunoașterea faptelor, dând părților ajutor activ în ocrotirea

drepturilor și intereselor lor, cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmând,

așadar, să valorifice toate susținerile și apărările reclamantului.

În

fond după

casare, Curtea de Apel Cluj a solicitat autorității pârâte să depună actele

care au stat la baza hotărârii nr. 3360 din 7 iulie 2006, atacată în prezenta

cauză.

Cercetând

înscrisurile noi depuse la dosar, instanța de fond a constatat că hotărârea nr.

3360 din 7 iulie 2006 fusese atacată anterior la Curtea de Apel Cluj, care prin

sentința nr. 464 din 2 noiembrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 4338/33/2006 a

respins acțiunea ca neîntemeiată.

În

acest

context, prima instanță a invocat excepția autorității de lucru judecat,

deoarece și acțiunea formulată împotriva hotărârii

nr. 3360

din 7 iulie 2006 a fost soluționată definitiv și irevocabil de Curtea de Apel

Cluj, prin sentința nr. 464 din 2 noiembrie 2006, fiind îndeplinite condițiile

art. 1201 C. civ.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ș.G., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, fără a invoca vreunul dintre motivele de recurs

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Examinând

cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și

cu dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este

nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Prin

acțiunea introductivă de instanță, reclamantul Ș.G. a solicitat anularea

Hotărârii nr. 3360 din 7 iulie 2006 a Casei Județene de Pensii Sălaj. Hotărârea

contestată a fost depusă la dosar împreună cu documentația care a stat la baza

emiterii acesteia în al doilea ciclu procesual, potrivit îndrumărilor

obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal cu ocazia trimiterii cauzei spre rejudecare, prin

Decizia nr. 3264 din 3 octombrie 2008.

Cu ocazia

depunerii la dosar a Hotărârii nr. 3360 din 7 iulie 2006, autoritatea pârâtă a

anexat și copie a sentinței civile nr. 464 din 2 noiembrie 2006 pronunțată în Dosarul

nr. 4338/33/2006 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a respins acțiunea

formulată împotriva aceleiași hotărâri.

Din

această perspectivă, în lipsa vreunei probe contrare produsă de reclamant,

căruia îi revenea această sarcină, potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ., în

sensul că sentința anterior pronunțată nu este irevocabilă, Înalta Curte

constată că, în mod corect, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 1201 C. civ., constatând existența autorității de lucru judecat și

respingând acțiunea ca atare.

Pentru

considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca

fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Ș.G., împotriva sentinței civile nr. 186 din 23 aprilie

2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.