ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1902/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1902/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj
reclamanta B.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de
Pensii Cluj anularea Hotărârii nr. 20193 din 12 iulie 2006 și totodată,
obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,
pentru perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că în cursul lunii martie 1939 a plecat împreună cu mama sa
din localitatea Iuriu de Câmpie la Cojocna, județul Cluj iar în cursul lunii octombrie
1940 s-au refugiat din localitatea Cojocna, la Cojocna Nouă, Ceanu Mare și
Turda, județul Cluj, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului
de la Viena.
Reclamanta în susținerea
acțiunii a depus, în copie, mai multe înscrisuri autentificate ale unor
martori.
Pentru elucidarea stării de
fapt au fost audiați martorii L.T. și T.L.
Pârâta, prin întâmpinare, a
solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 752
din 11 decembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și
fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea Hotărârii nr. 20193 din 12 iulie
2006 emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei drepturile
prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945
începând cu data de 1 iunie 2005.
Pentru a adopta această
soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit prin probele
administrate că aceasta împreună cu familia au fost nevoiți să se refugieze din
localitatea de domiciliu într-o altă localitate, urmare a persecuțiilor etnice.
Împotriva hotărârii
instanței de fond a declarat recurs pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj,
considerând-o nelegală și netemeinică, arătând că instanța nu a observat
tardivitatea acțiunii.
Examinând cauza și sentința
atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile
legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că
recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Susținerea potrivit căreia
instanța de fond nu a observat tardivitatea acțiunii este neîntemeiată și nu
poate fi primită, întrucât la dosarul de fond există cererea reclamantei
înregistrată în data de 5 octombrie 2007 la Casa Județeană de Pensii Cluj prin
care solicită comunicarea hotărârii atacate.
Contestația formulată la
Curtea de Apel Cluj împotriva acestei hotărâri este înregistrată în data de 14
noiembrie 2007, fiind astfel respectat termenul prevăzut de lege respectiv 30
de zile de la data comunicării hotărârii.
Pe fondul cauzei, Înalta
Curte reține faptul că potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind
acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate
în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive
etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act
normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus
menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,
expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conținutul textului de
lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor
care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se
face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv
strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să
trăiască în refugiu.
Prin urmare, legiuitorul a
urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,
care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive
etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în
perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților
refugiați, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut
dovada și este de necontestat faptul că reclamanta împreună cu familia a fost
nevoită să se refugieze ca urmare a persecuțiilor etnice, în mod corect a
reținut instanța de fond că aceasta a suportat consecințele morale și materiale
ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de
Legea nr. 189/2000.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va
fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 752 din 11
decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 mai 2008.