ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1902/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj

reclamanta B.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj anularea Hotărârii nr. 20193 din 12 iulie 2006 și totodată,

obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în cursul lunii martie 1939 a plecat împreună cu mama sa

din localitatea Iuriu de Câmpie la Cojocna, județul Cluj iar în cursul lunii octombrie

1940 s-au refugiat din localitatea Cojocna, la Cojocna Nouă, Ceanu Mare și

Turda, județul Cluj, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului

de la Viena.

Reclamanta în susținerea

acțiunii a depus, în copie, mai multe înscrisuri autentificate ale unor

martori.

Pentru elucidarea stării de

fapt au fost audiați martorii L.T. și T.L.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 752

din 11 decembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea Hotărârii nr. 20193 din 12 iulie

2006 emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945

începând cu data de 1 iunie 2005.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit prin probele

administrate că aceasta împreună cu familia au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea de domiciliu într-o altă localitate, urmare a persecuțiilor etnice.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat recurs pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj,

considerând-o nelegală și netemeinică, arătând că instanța nu a observat

tardivitatea acțiunii.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Susținerea potrivit căreia

instanța de fond nu a observat tardivitatea acțiunii este neîntemeiată și nu

poate fi primită, întrucât la dosarul de fond există cererea reclamantei

înregistrată în data de 5 octombrie 2007 la Casa Județeană de Pensii Cluj prin

care solicită comunicarea hotărârii atacate.

Contestația formulată la

Curtea de Apel Cluj împotriva acestei hotărâri este înregistrată în data de 14

noiembrie 2007, fiind astfel respectat termenul prevăzut de lege respectiv 30

de zile de la data comunicării hotărârii.

Pe fondul cauzei, Înalta

Curte reține faptul că potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind

acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act

normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în

perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților

refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamanta împreună cu familia a fost

nevoită să se refugieze ca urmare a persecuțiilor etnice, în mod corect a

reținut instanța de fond că aceasta a suportat consecințele morale și materiale

ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va

fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 752 din 11

decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 mai 2008.