ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1902/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamanta B.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj anularea Hotărârii nr. 20193 din 12 iulie 2006 și totodată, obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în cursul lunii martie 1939 a plecat împreună cu mama sa din localitatea Iuriu de Câmpie la Cojocna, județul Cluj iar în cursul lunii octombrie 1940 s-au refugiat din localitatea Cojocna, la Cojocna Nouă, Ceanu Mare și Turda, județul Cluj, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena.

Reclamanta în susținerea acțiunii a depus, în copie, mai multe înscrisuri autentificate ale unor martori. Pentru elucidarea stării de fapt au fost audiați martorii L.T. și T.L. Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 752 din 11 decembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea Hotărârii nr. 20193 din 12 iulie 2006 emisă de pârâtă și a obligat-o să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945 începând cu data de 1 iunie 2005. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit prin probele administrate că aceasta împreună cu familia au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, urmare a persecuțiilor etnice.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj, considerând-o nelegală și netemeinică, arătând că instanța nu a observat tardivitatea acțiunii. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Susținerea potrivit căreia instanța de fond nu a observat tardivitatea acțiunii este neîntemeiată și nu poate fi primită, întrucât la dosarul de fond există cererea reclamantei înregistrată în data de 5 octombrie 2007 la Casa Județeană de Pensii Cluj prin care solicită comunicarea hotărârii atacate.

Contestația formulată la Curtea de Apel Cluj împotriva acestei hotărâri este înregistrată în data de 14 noiembrie 2007, fiind astfel respectat termenul prevăzut de lege respectiv 30 de zile de la data comunicării hotărârii. Pe fondul cauzei, Înalta Curte reține faptul că potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamanta împreună cu familia a fost nevoită să se refugieze ca urmare a persecuțiilor etnice, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 752 din 11 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2008.