ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2150/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 octombrie 2007 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta T.M. a solicitat anularea Hotărârii nr. 21782 din 9 iulie 2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea acesteia de a emite o nouă hotărâre privind acordarea drepturilor de refugiat din motive etnice conform Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada octombrie 1940 - martie 1945 s-a refugiat împreună cu mama sa din localitatea Cojocna prin punctul de frontieră Tunel, în localitățile Cojocna Nouă, Ceanu Mare și apoi Turda, din motive de persecuție etnică, fapt pe care l-a dovedit cu declarații de martori.

Prin sentința civilă nr. 32 din 11 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj. A dispus anularea Hotărârii nr. 21782 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut din declarațiile martorilor C.S., T.I. și C.L., completate în cazul martorilor C.L.

și T.I. și cu hotărâri emise de către pârâtă, prin care le-a fost recunoscută acestora calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000, faptul că rezultă refugiul reclamantei, împreună cu mama sa, din localitatea Cojocna prin punctul de frontieră Tunel, în localitățile Cojocna Nouă, Ceanu Mare și apoi Turda, în perioada octombrie 1940 - martie 1945. Martorii au relevat că familia reclamantei era supusă la persecuții de natură etnică din partea armatei maghiare, urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Diktatului de la Viena. Aceleași împrejurări au fost relevate și de martora C.S., audiată nemijlocit de către instanță. Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, care a invocat excepția tardivității acțiunii formulată de reclamanta T.M.

Dina analiza actelor dosarului se constată că recursul este nefondat. Se reține că recurenta nu a invocat excepția tardivității acțiunii în fașa instanței de fond iar în recurs excepția nu este motivată și nu a fost depusă confirmarea de primire a comunicării hotărârii Casei Județene de Pensii Cluj de către reclamanta T.M. În consecință, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312(1) teza a doua C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 32 din 11 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2008.