ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2492/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj

reclamanta I.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 21786 din 9 iulie 2007, obligarea acesteia

să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 octombrie 1940 -

15 octombrie 1944, începând cu data de 1 februarie 2007.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că în urma Dictatului de la Viena a fost nevoită să se

refugieze cu mama sa din localitatea de domiciliu, Cojocna, în localitatea

Turda.

În susținerea acțiunii,

reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă și declarațiile autentificate ale martorilor T.I. și C.L. din care a

rezultat că aceasta, împreună cu familia, s-a refugiat din Cojocna în Turda,

deoarece au fost alungați din localitatea de domiciliu, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

La dosar au fost depuse Hotărârile

nr. 17241 din 6 mai 2005 și 8681 din 18 martie 2003 prin care li s-a stabilit

calitatea de persoană refugiată martorilor reclamantei.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 200

din 15 februarie 2008 Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr.

21786 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei

calitatea de persoană refugiată, în perioada 15 octombrie 1940 - 15 octombrie

1944 și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 1 februarie 2006.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada,

prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a

părinților săi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se

susține că instanța de fond a soluționat cauza fără a observa tardivitatea

acțiunii.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză precum și cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în

situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale

eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil,

prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Intimata-reclamantă și-a dovedit

calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și a

celei cu martori.

În scopul evitării

eventualelor abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice,

este necesar, ca cel puțin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a

aflat în aceeași situație cu reclamanta.

Or, în cauză au fost depuse Hotărârile

nr. 17241 din 6 mai 2005 și 8681 din 18 martie 2003 din care rezultă că

martorii reclamantei s-au aflat în aceeași situație cu aceasta.

Așadar, înscrisurile și

declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea

hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege.

Situația creată pentru

reclamantă și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice, exercitate după

Dictatul de la Viena.

Cum în cauză s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamanta împreună cu părinții săi a

fost nevoită să se refugieze, în mod corect instanța de fond a reținut că

acesta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este

îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

În ceea ce privește motivul

de recurs invocat, în cauză, privind tardivitatea introduceri acțiunii,

instanța îl apreciază ca fiind neîntemeiat.

În conținutul hotărârii

atacate recurenta a menționat faptul că petentul are drept de contestație în

termen de 6 luni de la comunicare, conform Legii contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că

soluția instanței de fond este temeinică și legală, iar instanța când a

pronunțat hotărârea a avut în vedere mențiunea făcută de Casa de Pensii în

hotărârea atacată, de vârsta înaintată a petentei, de lipsa de informare și de

inducerea sa în eroare de către pârâtă prin precizare că „are drept de

contestație în termen de 6 luni de la comunicare la Curtea de Apel”.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 200 din 15

februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2008.