ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1346/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamantul C.V. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr.

11980 din 21 august 2007 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască

calitatea de persoană refugiată astfel cum i-a fost recunoscută prin hotărârea

nr. 20162 din 12 iulie 2006..

In motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că, s-a refugiat împreună cu mama sa din localitatea

Iclod, județul Cluj, în localitatea Turda, și apoi în București, din motive de

persecuție etnică, ca urmare a Dictatului de la Viena.

In susținerea

acțiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care

acte de stare civilă, dovadă de la Arhivele Naționale și declarațiile autentificate

ale martorilor T.V. și S.A. din care a rezultat că acesta, s-a refugiat din

localitatea Iclod, județul Cluj, în localitatea Turda, și apoi în București,

deoarece au fost alungați din localitatea de domiciliu ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Pentru

elucidarea stării de fapt a fost audiat martorul T.V..

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat

respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă

nr. 693 din 29 noiembrie 2007 Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea, a anulat

hotărârea nr. 11980 din 21 august 2007 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i

recunoască calitatea de persoană refugiată în perioada 15 martie 1941-6 martie

1945 și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 21 mai 2007.

Pentru a adopta

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut

dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile

prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 fiind nevoit să-și

părăsească împreună cu familia localitatea de domiciliu, suferind prejudicii în

urma refugierii forțate.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

se susține că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000.

Recurentul mai

arată că reclamantul neputând face dovada calității de persoană refugiată cu

nici o probă oficială, a acceptat depozițiile notariale ale unor persoane care

nu cunoșteau situația exactă, iar în unele cazuri nici măcar nu-i cunoșteau pe

solicitanți.

Se mai susține că a

existat o activitate de inducere în eroare a comisiei, însă nu intenționată, ci

cu un fel de intenție indirectă.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. l

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de

prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres

prevăzute de lege.

Prin persoana care a

fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul

în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit

să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele

și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit

art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în

situațiile prevăzute la art. l din ordonanță se poate face cu acte oficiale

eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil,

prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Intimatul-reclamant

și-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei

testimoniale.

Așadar,

înscrisurile și declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în

motivarea hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege.

Situația

creată pentru reclamant și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice exercitate

după Dictatul de la Viena.

Cum în cauză s-a

făcut dovada că reclamantul împreună cu familia s-a refugiat din localitatea

Iclod, județul Cluj, în localitatea Turda, și apoi în București, în mod corect

instanța de fond a reținut că acesta a suportat consecințele morale și

materiale ale refugiului și este îndreptățit să se bucure de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (l) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 693

din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 martie 2008.