ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1435/2008

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 609 din 16 noiembrie

2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamanta H.I., în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, dispunând anularea hotărârii din 20 august 2007 emisă

de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar

al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 1 septembrie 1940-1

septembrie 1943, începând cu data de 1 noiembrie 2007.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că familia soțului reclamantei a fost

nevoită, în toamna anului 1940, din motive etnice, să părăsească localitatea de

domiciliu P. și să se stabilească în localitatea S., întorcându-se în localitatea

de domiciliu în toamna anului 1943.

Împotriva acestei

soluții, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 C. proc. civ., a declarat recurs

Casa Județeană de Pensii Cluj, arătând că hotărârea este netemeinică și nelegală,

întrucât reclamanta nu a făcut dovada susținerilor sale. De asemenea, se arată în

motivarea recursului, instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor, întrucât

martorii care au dat declarații în cauză, raportat la împrejurările în care a avut

loc refugiul acestora, nu puteau cunoaște circumstanțele refugiului familiei soțului

reclamantei. Mai arată recurenta că instanța de fond face o gravă eroare, „acordând

drepturi dinainte de intervalul legal 06 septembrie 1940-06 martie 1945".

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până

la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus-menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în

conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la

art. 1 din Ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente

(alin. 1) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori

[

alin. (2)].

Or, din declarația

notarială a martorilor M.Ș. și I.A., audiați și nemijlocit de către instanța de

fond, rezultă, într-adevăr, că soțul decedat al intimatei-reclamante, H.F., s-a

refugiat împreună cu familia sa, din motive etnice, în septembrie 1940, din localitatea

P., în care își aveau domiciliul, în localitatea S., întorcându-se în localitatea

de domiciliu în septembrie 1943.

În cauză, dovada

refugiului soțului intimatei-reclamante s-a făcut, așadar, conform legii, împrejurarea

față de care în mod corect a procedat instanța de fond admițând acțiunea și obligând-o

pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare, drepturile

prevăzute de art. 3 din O.G. nr. 105/1999.

Nu poate fi reținută

nici critica vizând (ne)veridicitatea declarațiilor martorilor audiați în cauză,

întrucât cu privire la acest aspect recurenta-pârâtă s-a rezumat a-și exprima numai

suspiciunea de fals a probelor respective, fără a face, însă, demersurile și a se

folosi de procedurile prevăzute de lege pentru aceste situații.

În ceea ce privește

critica referitoare la data de început a perioadei pentru care au fost acordate

drepturile reclamantei, respectiv 1 septembrie 1940, se va reține că nici aceasta

nu este întemeiată, aspectul în discuție reprezentând o simplă eroare materială,

a cărei îndreptare poate fi realizată pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ.,

prin corectarea dispozitivului sentinței recurate, în raport cu minuta acesteia,

în care s-a menționat corect data de 6 septembrie 1940, ca dată de început a perioadei

pentru care au fost acordate drepturile intmatei.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se, ca fiind temeinică și

legală, sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 609 din

16 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 aprilie 2008.