ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1435/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 609 din 16 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta H.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, dispunând anularea hotărârii din 20 august 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, pentru perioada 1 septembrie 1940-1 septembrie 1943, începând cu data de 1 noiembrie 2007. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că familia soțului reclamantei a fost nevoită, în toamna anului 1940, din motive etnice, să părăsească localitatea de domiciliu P. și să se stabilească în localitatea S., întorcându-se în localitatea de domiciliu în toamna anului 1943. Împotriva acestei soluții, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 C. proc.

civ., a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, arătând că hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât reclamanta nu a făcut dovada susținerilor sale. De asemenea, se arată în motivarea recursului, instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor, întrucât martorii care au dat declarații în cauză, raportat la împrejurările în care a avut loc refugiul acestora, nu puteau cunoaște circumstanțele refugiului familiei soțului reclamantei. Mai arată recurenta că instanța de fond face o gravă eroare, „acordând drepturi dinainte de intervalul legal 06 septembrie 1940-06 martie 1945". Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din Ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. 1) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [ alin. (2)]. Or, din declarația notarială a martorilor M.Ș.

și I.A., audiați și nemijlocit de către instanța de fond, rezultă, într-adevăr, că soțul decedat al intimatei-reclamante, H.F., s-a refugiat împreună cu familia sa, din motive etnice, în septembrie 1940, din localitatea P., în care își aveau domiciliul, în localitatea S., întorcându-se în localitatea de domiciliu în septembrie 1943. În cauză, dovada refugiului soțului intimatei-reclamante s-a făcut, așadar, conform legii, împrejurarea față de care în mod corect a procedat instanța de fond admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare, drepturile prevăzute de art. 3 din O.G. nr. 105/1999.

Nu poate fi reținută nici critica vizând (ne)veridicitatea declarațiilor martorilor audiați în cauză, întrucât cu privire la acest aspect recurenta-pârâtă s-a rezumat a-și exprima numai suspiciunea de fals a probelor respective, fără a face, însă, demersurile și a se folosi de procedurile prevăzute de lege pentru aceste situații. În ceea ce privește critica referitoare la data de început a perioadei pentru care au fost acordate drepturile reclamantei, respectiv 1 septembrie 1940, se va reține că nici aceasta nu este întemeiată, aspectul în discuție reprezentând o simplă eroare materială, a cărei îndreptare poate fi realizată pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ., prin corectarea dispozitivului sentinței recurate, în raport cu minuta acesteia, în care s-a menționat corect data de 6 septembrie 1940, ca dată de început a perioadei pentru care au fost acordate drepturile intmatei.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se, ca fiind temeinică și legală, sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 609 din 16 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2008.