ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3822/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Sighișoara la data de 6 decembrie 2007, reclamanții S.E., S.L. și S.T.I.A. au chemat în judecată pe pârâții SC B.C. SA Sovata și Statul Român, reprezentat de Orașul Sovata, prin primar, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că imobilul situat în Sovata, județul Mureș, întabulat în C.F. 857 Sovata, nr. top 3137/2/a, transcris din C.F. 2151 Sovata a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, să fie obligați pârâții să le predea imobilul în deplină proprietate și posesie și să se dispună revenirea la situația anterioară de carte funciară, acțiunea fiind întemeiată pe prevederile art. 480 și art. 481 C. civ.

Judecătoria Sighișoara a pronunțat sentința civilă nr. 592 din 8 mai 2008, prin care a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Mureș. Fiind astfel investit, Tribunalul Mureș, secția civilă, a pronunțat sentința nr. 43 din 15 ianuarie 2009, prin care a fost admisă acțiunea, s-a constatat că imobilul situat în Sovata, județul Mureș a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, au fost obligați pârâții să le predea reclamanților, în deplină proprietate și posesie acest imobil și a fost dispusă revenirea la situația de carte funciară anterioară naționalizării, precum și întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele reclamanților.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul ce formează obiectul litigiului a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, în mod abuziv, cu încălcarea art. II din decret și că acțiunea în revendicare formulată pe calea dreptului comun este admisibilă, chiar dacă anterior, reclamanții au formulat o acțiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001. Apelul declarat de pârâta SC B.C. SA împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 24/A din 9 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de familie. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC B.C.

SA, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că acțiunea este inadmisibilă, deoarece același imobil a mai făcut obiectul unui litigiu, în care acțiunea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, astfel că nu mai exista posibilitatea de a fi revendicat același imobil pe calea dreptului comun, că imobilul a fost trecut în proprietatea statului prin naționalizare, cu titlu valabil și că reclamanții nu sunt moștenitorii defunctului F.D., care la data naționalizării era înscris în cartea funciară cu o cotă de proprietate de ½. Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma. La data de 17 iunie 2002 reclamanții au investit Tribunalul Mureș cu o acțiune, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, prin care au chemat în judecată pe pârâta SC B.C.

SA, pentru a fi obligată să le predea același imobil ce formează obiectul prezentei cauze. Prin sentința civilă nr. 701 din 20 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă, acțiunea a fost respinsă, sentința rămânând definitivă prin decizia nr. 43/A din 17 aprilie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, și irevocabilă prin decizia nr. 9 din 11 ianuarie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Încălcând principiul electa una via , reclamanții au introdus acțiunea din prezenta cauză la data de 6 decembrie 2007, după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, acțiune întemeiată pe prevederile art. 480 și 481 C. civ.

Confirmând soluția primei instanțe, curtea de apel a ignorat decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. (3) C. proc. civ. Prin această decizie a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a decis că în privința acțiunilor întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale.

Totodată s-a statuat că în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate, care poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice. Or, prin admiterea acțiunii în revendicare întemeiată pe calea dreptului comun, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 s-ar aduce atingere dreptului de proprietate al recurentei pârâte, drept constatat în cadrul procesului anterior și securității raporturilor juridice. În atare situație se constată că soluția primei instanțe, confirmată de curtea de apel este greșită, în prezenta cauză impunându-se respingerea acțiunii.

Având în vedere această concluzie, devine inutilă analizarea celorlalte critici formulate de recurentă. În consecință, conform art. 314 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, a fi modificată decizia curții de apel, în sensul admiterii apelului declarat de pârâta SC B.C. SA, schimbării în tot a sentinței tribunalului și respingerii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC B.C. SA împotriva deciziei nr. 24/A din 09 martie 2010 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Modifică decizia recurată. Admite apelul declarat de pârâta SC B.C. SA, schimbă în tot sentința nr. 43 din 15 ianuarie 2009 a Tribunalului Mureș, secția civilă, în sensul că respinge acțiunea. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 mai 2011.