ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6346/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6346/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Tribunalul Covasna, prin Sentința civilă nr.

1605 din 19 noiembrie 2010, a respins excepția autorității de lucru judecat; a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice; a respins excepția inadmisibilității

acțiunii; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Municipiul Sfântu Gheorghe, prin Primar; a admis în parte acțiunea formulată și

completată de reclamanții K.E., S.M. și K.J.G., în contradictoriu cu pârâții

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Covasna și Municipiul Sfântu Gheorghe, prin

primar; a respins acțiunea cât privește pe pârâtul Municipiul Sfântu Gheorghe,

prin Primar, ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă; a constatat că imobilul înscris în fostul CF nr. X al localității

Sfântu Gheorghe sub nr. !!!top X1, X2, X3, X4, X5 din str. S. nr. 30, a fost

preluat fără titlu de Statul Român; a constatat nulitatea preluării imobilului

menționat mai sus.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Imobilul înscris în

CF nr. Y Sfântu Gheorghe, sub nr. top Y1 - casă de piatră și curte în suprafață

de 696 mp, potrivit istoricului de CF depus la dosar, a constituit înainte de

aplicarea Decretului nr. 92/1950, proprietatea tabulară a lui K.E.Y. și K.G.,

în cote egale.

Certificatul de

moștenitor nr. 41 din 16 februarie 1990 ( f. 79) eliberat de fostul Notariat de

Stat al județului Covasna atestă că reclamantele K.E. și S.M. sunt moștenitoare

legale, în calitate de fiice ale lui K.E.Y., iar reclamantul K.J.G., potrivit

certificatului de calitate de moștenitor din 26 noiembrie 2001 eliberat de

biroul notarului public G.G., culege ca moștenitor legal dreptul de proprietate

asupra imobilelor din patrimoniul lui K.G., prin retransmitere de la tatăl său

K.E.Z. care la rândul lui, în calitate de fiu, a moștenit întâi pe tatăl său

K.G. și apoi pe mama sa K.E.X., soția supraviețuitoare a lui K.G.

Prin urmare,

reclamanții sunt moștenitori ai proprietarilor tabulari, fiind îndreptățiți să

promoveze o acțiune ca cea de față.

Acțiunea de față este

una care este declarată admisibilă de către art. 6 alin. (3) din Legea nr.

213/1998, instanțele fiind competente să stabilească valabilitatea titlului

statului, chiar și atunci când este începută o procedură

administrativ-jurisdicțională în baza Legii nr. 10/2001, ceea ce face ca

reclamanții să justifice un interes în promovarea prezentei acțiuni.

În ultimul rând, în

ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului

Sfântu Gheorghe, prin primar, față de cele mai sus expuse, câtă vreme

municipiul nu a preluat imobilul în anul 1957, atunci este evident că nu are

calitate procesuală pasivă, drept pentru care excepția a fost admisă iar

acțiunea a fost respinsă în contradictoriu cu acest pârât.

Pe fond, instanța a

reținut că preluarea de către Statul Român s-a făcut în detrimentul celor doi

coproprietari tabulari K.E.Y. și K.G., în baza Decretului nr. 92/1950.

Cei doi coproprietari

figurează în anexa Decretului nr. 92/1950 la pozițiile 59 și 60 din județul

Trei Scaune, imobilul în discuție fiind la acea dată situat în Sfântu Gheorghe,

str. S. nr. 30, preluare str. P.G. nr. 30 și nu apare ca fiind preluat nici de

la K.G. și nici de la K.E.Y.

Ca atare, preluarea

nu poate fi una valabilă pentru că din punct de vedere juridic imobilul situat

în municipiul Sfântu Gheorghe, str. S. nr. 30, preluare str. P.G. nr. 30, nu

apare în anexa Decretului 92/1950, deci nu a existat un titlu de trecere în

proprietatea Statului Român.

Preluarea imobilului

s-a făcut conform art. 3 din Decretul nr. 92/1950, fără vreo despăgubire, ceea

ce nu poate fi de natură să justifice sau să consolideze titlul statului, atâta

timp cât C. civ. prin art. 481 consacră regula că cedarea proprietății se poate

face numai pentru cauză de utilitate publică, dar și atunci primindu-se o

dreaptă și prealabilă despăgubire.

Ceea ce este

esențial, este că cei doi coproprietari au pierdut imobilul în condițiile în

care doar nu figurau pe listele-anexă ale Decretului nr. 92/1950 în privința

imobilului din municipiul Sfântu Gheorghe, fosta stradă M. nr. 3, și oricum

naționalizarea s-a făcut în contra a ceea ce legislația civilă a acelor vremuri

consacra atunci ca și astăzi, anume că cedarea proprietății se face întotdeauna

contra unei despăgubiri, ceea ce în speță nu a existat.

Curtea de apel

Brașov, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 61 din 13 aprilie 2011, a

respins excepția puterii lucrului judecat a Deciziei civile nr. 825/2008 a

Curții de Apel Mureș față de prezenta cauză, invocată de ambii apelanți; a

respins apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român, prin Ministerul

Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna

cât și apelul formulat de intervenienta principală SC C. SA Sfântu Gheorghe,

împotriva aceleiași Sentințe nr. 1605 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului

Covasna pe care a păstrat-o.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

După cum s-a

constatat din studiul conținutului considerentelor Deciziei nr. 825/2008 a

Curții de Apel Mureș și respectiv a Deciziei nr. 76/2002 a Curții de Apel

Mureș, dată în apel, nu s-a putut reține că s-a dezlegat o chestiune de drept

controversată, respectiv aceea a preluării fără titlu a imobilului în cauză din

Sfântu Gheorghe, str S. nr. 30 în accepțiunea art. 6 alin. (3) din Legea nr.

213/1998.

Puterea lucrului

judecat nu împiedică soluționarea pe fond a noii cereri, însă impune

consecvență judecătorului care trebuie să "judece", fără să

contrazică, ceea ce s-a constatat printr-o hotărâre anterioară.

S-a reținut că prin

aceste hotărâri anterioare nu s-a constatat că imobilul a fost preluat cu titlu

sau fără titlu de către Stat și nici nu s-au comparat titlurile fostului

proprietar și respectiv al SC C. SA ca într-o acțiune în revendicare pentru a

susține teoria apelantei SC C. SA, aceea că, prin Decizia nr. 76/2002 a Curții

de Apel Târgu Mureș, menținută prin Decizia nr. 825/2008 a Curții de Apel Târgu

Mureș, s-a consolidat titlul (contractul de vânzare-cumpărare) al SC C. SA și

că deține un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Din contră, s-a

reținut că înscrierea în CF a dreptului de proprietate al SC C. SA a fost

înscris în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991 și nu sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 112/1995 ce vizează efectiv spațiile cu destinația de

locuințe, nu și spațiile comerciale cum este cel al SC C. SA

De aceea, s-a respins

cererea reclamanților K.E. și S.M. de constatare a nulității absolute a

încheierii de întabulare a imobilelor în favoarea aceleiași societăți.

Pentru aceste

considerente, instanța de apel a găsit neîntemeiată și puterea lucrului judecat

invocată ca și excepție în apel de către intervenientă.

S-a reținut că în mod

corect prima instanță a respins excepția lipsei de calitate procesuală activă

față de mențiunile din certificatul de moștenitor nr. 41/1990 și de calitate de

moștenitor nr. 123/2001. Critica vizând lipsa identității de nume nu poate fi

primită față de calitatea reclamanților recunoscută prin certificatele

menționate.

De asemenea, conform

art 25 din Decretul nr. 31/1954 statul, ca subiect de drepturi și obligații,

participă prin Ministerul Finanțelor în raporturile juridice, dacă legea nu

prevede în sens contrar. Cum imobilul în discuție a trecut în proprietatea

statului, dreptul fiind înscris în CF nr. X Sfântu Gheorghe prin încheierea din

9 ianuarie 1957, Statul participă în nume propriu și reprezentat prin

Ministerul Finanțelor Publice, astfel că motivul este nefondat în baza textului

de lege enunțat.

S-a mai arătat că în

mod corect tribunalul a reținut că antecesorul reclamanților nu figurează ca

fiind naționalizat, astfel că, titlul statului este lipsit de eficiență

juridică, starea de coproprietate impunând menționarea ambilor coproprietari în

lista anexă la Decretul nr. 92/1950, condiție esențială pentru ca preluarea în

proprietatea statului să prezinte cel puțin aparența de legalitate, ținând

seama de regulile coproprietății. Nu mai puțin, în prezent nici nu mai poate fi

ridicată problema "exploatatorilor de locuințe", normală într-o

societate bazată pe o economie cum era cea existentă în perioada interbelică,

fiind de reținut că însuși legiuitorul anului 2001, prin Legea nr. 10/2001 a

considerat o astfel de preluare ca fiind abuzivă. Mai mult preluarea s-a făcut

în detrimentul dispozițiilor art. 481 C. civ., fără nicio despăgubire, încât

nevalabilitatea operațiunii nu poate fi pusă la îndoială.

Prezenta acțiune nu

este inadmisibilă față de dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Instanța este datoare

să verifice temeinicia pretențiilor pe fondul lor, respingerea ca inadmisibilă

a cererii ar echivala cu încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, mai ales că reclamanții au optat pentru această cale în

temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001, suspendând procedura administrativă

declanșată în baza Legii nr. 10/2001.

Analiza cererii

privind preluarea fără titlu a imobilului de către Statul Român nu contravine

nici normelor legii speciale, Legii nr. 10/2001 care derogă de la dreptul comun

în materia revendicării imobilelor și nu aduce atingere dispozițiilor Deciziei

nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece obiectul acțiuni

nu a fost "revendicarea" imobilului în cauză.

Pentru aceste

considerente instanța a respins în integritate, pentru toate motivele apelul

formulat de pârâtul Statul Român.

În ceea ce privește

apelul intervenientei, instanța a constatat că este nefondat.

În susținerea

apelului s-au invocat critici ce coincid în mare parte cu cele invocate de

apelantul-pârât Statul Român, drept pentru care au fost respinse pe aceleași

considerente (critica referitoare la autoritatea de lucru judecat, puterea

lucrului judecat).

Critica referitoare

la respingerea cererii de intervenție conform încheierii din 12 noiembrie 2010

ce constituie preambulul sentinței atacate este nefondată.

Tribunalul nu a

încuviințat, în principiu, cererea de intervenție pe motiv că această

intervenientă a recunoscut că nu mai este proprietara imobilului, intervenind

vânzarea imobilului anterior promovării acțiunii de față.

Nu s-a putut

încuviința în principiu această cerere de intervenție în considerarea aplicării

regulilor evicțiunii, deoarece prezenta acțiune a intervenit după încheierea

vânzării dintre cele 2 societăți, intervenientă și SC E. SRL, iar din

conținutul contractului nr. 595/2000 rezultă că atât cumpărătorul cât și

vânzătorul cunoșteau situația juridică a imobilului și au prevăzut drepturi și

obligații în cazul în care fostul proprietar își recuperează imobilul.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată, au declarat recurs: SC C. SA și Ministerul

Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Covasna.

- S. C. C. SA critică

decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală - invocând dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- S-a constatat că

imobilul înscris în fostul CF nr. X al localității Sfântu Gheorghe sub nr. top

X1, X2, a fost preluat fără titlu de Statul Român, constatând nulitatea

preluării imobilului în litigiu, astfel că soluția instanței de apel este

nelegală.

- Dreptul lor de

proprietate a fost recunoscut și consolidat, astfel că beneficiul de un

"bun", în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția

europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, au interesul și

legitimarea procesuală să intervină în procesul purtat între alte persoane,

privind dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu și, în consecință,

în mod greșit s-a respins, în principiu, cererea de intervenție în nume propriu

pentru lipsă de interes.

- Contractul de

vânzare-cumpărare a imobilului, încheiat de societatea SC C. SA cu un terț în

anul 2000, nu a fost atacat în instanță pe calea acțiunii în nulitate prevăzută

de art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Ministerul Finanțelor

Publice, critică decizia civilă atacată, ca fiind netemeinică și nelegală,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ., deoarece:

- Hotărârea instanței

de apel este nemotivată, necuprinzând motivele pe care se sprijină.

- Nici instanța de fond

și nici cea de apel nu a fost învestită cu soluționarea excepției calității

procesuale active a reclamanților, câtă vreme nu s-a invocat o asemenea

excepție.

- Hotărârea instanței

de fond este lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea greșită a legii sau

aplicarea greșită a legii, deoarece în mod greșit a fost soluționată excepția

autorității de lucru judecat.

Recursul declarat de

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice este fondat, pentru

următoarele considerente:

Reclamanții K.E.,

S.M. și K.J.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice să se constate nulitatea absolută a actului de

preluare a imobilului intabulat în fostul CF nr. X al localității Sfântu

Gheorghe sub nr. top X1, X2, X3, 952 din 24 din str. S. nr. 30, preluare str.

P.G. nr. 30.

În motivarea cererii

se arată că la data preluării, imobilul a constituit proprietatea tabulară a

antecesorilor reclamanților, K.E.Y. și K.G. În anul 1950 părinții reclamanților

au fost deposedați de acest imobil, însă acesta nu este inclus în lista anexă,

parte integrantă a Decretului nr. 92/1950.

Prin Sentința civilă

nr. 183 din 29 iunie 2001 a Tribunalului Mureș s-a respins acțiunea

reclamanților K.E. și S.M., respectiv cererea intervenientului K.J.G. prin care

se solicitau, printre altele, și constatarea nulității actelor de trecere în

proprietatea statului a imobilului situat în municipiul Sfântu Gheorghe, str.

C. nr. 3, la naționalizare str. M. nr. 3, prin încheierea de întabulare a

dreptului de proprietate al statului.

Prin Decizia civilă

nr. 75/A din 27 septembrie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureș a păstrat soluția

primei instanțe, reținând faptul că este vorba de o preluare abuzivă, dar cu

titlu valabil, consecința fiind aceea că imobilul a intrat în domeniul public

al statului, rămânând ca reclamantele și intervenienta SC C. SA să uzeze de

procedura prevăzută de art. 20 - 25 din Legea nr. 10/2001.

Soluția instanței de

apel a fost menținută în recurs de către Curtea de Apel Târgu Mureș prin Decizia

civilă nr. 825 R din 15 mai 2008.

S-a constatat că, în

speță, nu există autoritate de lucru judecat, deoarece se mențin dispozițiile

din Sentința civilă nr. 1605 din 19 noiembrie 2002 a Tribunalului Covasna, cu

privire la respingerea excepției autorității lucrului judecat, a excepției

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului municipiul Sfântu Gheorghe, prin

primar.

Se reține că prin

aceste hotărâri anterioare nu s-a constatat că imobilul a fost preluat cu titlu

sau fără titlu de stat și nici nu s-au comparat titlurile fostului proprietar

și, respectiv al SC C. SA ca într-o acțiune în revendicare pentru a susține

teoria apelantei SC C. SA, aceea că, prin Decizia nr. 76/2002 a Curții de Apel

Târgu Mureș, menținută prin Decizia nr. 825/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș,

s-a consolidat titlul, al SC C. SA.

Din contră, s-a

reținut că înscrierea în CF a dreptului de proprietate al SC C. SA a fost

înscris în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991 și nu sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 112/1995 ce vizează efectiv spațiile cu destinația de

locuințe nu și spațiile comerciale, cum este cel al SC C. SA.

De aceea s-a respins

cererea reclamanților K.E. și S.M. de constatare a nulității absolute a

încheierii de întabulare a imobilelor în favoarea aceleiași societăți.

Criticile formulate

de recurentul-pârât Statul Român sub aspectul greșitei respingeri a excepției

inadmisibilității sunt fondate, fiind incident motivul de nelegalitate

reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin acțiunea

introductivă și ulterior precizată, reclamanții au solicitat constatarea

nulității absolute a actului de preluare a imobilului în litigiu. Aceasta are

drept efecte repunerea părților în situația anterioară încheierii actului

respectiv, urmare a aplicării principiilor retroactivității efectelor nulității

și principiul "restitutio in integrum", având caracterul unei acțiuni

în revendicare.

Această acțiune a

fost introdusă la data de 15 iunie 2009, deci ulterior datei de 03 februarie

2009 când a intrat în vigoare Legea nr. 1 din 2009 prin care a fost introdus

alin. (4) al art. 46 din Legea 10/2001, potrivit căruia "persoana

îndreptățită are obligația de a urma calea prevăzută de prezenta lege, după

intrarea acesteia în vigoare. Prevederile prezentei legi se aplică cu prioritate."

Acțiunea este

inadmisibilă și pentru faptul că intimații au înțeles să urmeze calea

procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al

unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie

Dosarului nr. 94/119/2001 pe rolul Tribunalului Covasna.

Continuând

raționamentul juridic, prin Decizia nr. 33 din 09 iunie 2008, pronunțată în

Dosarul nr. 60/2007, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile

Unite s-a stabilit faptul că nu există opțiune între aplicarea legilor

speciale, care reglementează regimul imobilelor intrate în proprietatea

Statului în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și aplicarea dreptului comun

în materia revendicării respectiv Codul civil.

Orice altă soluție ar

fi de natură să ignore principiul de drept care guvernează concursul dintre

legea specială și legea generală - specialia generalibus derogant. Câtă vreme

pentru acțiuni care tind la retrocedarea imobilelor preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care

prevede în ce condiții aceste imobile se pot retroceda, nu se poate susține că

legea specială, derogatorie de la dreptul comun, s-ar putea aplica în concurs

cu aceasta.

Pe de altă parte,

reclamanții au utilizat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 și nu mai pot

exercita, ulterior, o acțiune care tinde la restituire având în vedere regula

electa una via și principiul securității raporturilor juridice, consacrat în

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Brumărescu contra

României - 1997 s.a.).

Pentru aceste

considerente, se impune, în baza art. 312 C. proc. civ. admiterea recursului

declarat de recurentul-pârât, modificarea deciziei recurate, în sensul

admiterii apelului declarat de pârâtul Statul Român, schimbării în parte a

sentinței civile, în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii și

respingerii acțiunii formulate, ca inadmisibilă.

Celelalte critici

formulate de recurentul-pârât Statul Român nu se justifică, în mod corect fiind

respinse excepția autorității de lucru judecat, excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Statul Român, precum și cele referitoare la

admiterea excepției calității procesuale pasive a pârâtului municipiul Sfântu

Gheorghe, prin primar.

Recursul declarat de

intervenienta SC C. SA se va respinge, criticile formulate de această recurentă

nemaiputând fi primite. În condițiile în care acțiunea promovată de reclamanți a

fost respinsă ca inadmisibilă, nu se mai poate analiza o comparare de titluri

prezentate de părți, și nici nu se recunoaște în favoarea intervenientei vreun

drept de proprietate asupra "bunului" de care ar putea să beneficieze

în sensul art. 1 din Protocolul 1 Adițional la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, fiind în mod just interpretate și aplicate prevederile

legale incidente în cauză.

În contextul celor

menționate se rețin următoarele:

Se va admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, împotriva Deciziei civile nr.

61/Ap din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Se va modifica în

parte decizia atacată în sensul că se va admite apelul declarat de pârâtul

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Covasna.

Se va schimba în

parte Sentința civilă nr. 1605 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului Covasna,

secția civilă, în sensul că se va admite excepția inadmisibilității acțiunii

formulată și completată de către reclamanții K.E., S.M. și K.J.G. și se va

respinge acțiunea ca inadmisibilă.

Se vor menține

dispozițiile Deciziei civile nr. 61/Ap din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel

Brașov, secția civilă, referitoare la respingerea excepției autorității

lucrului judecat și la respingerea apelului declarat de intervenienta SC C. SA.

Se vor menține

dispozițiile din Sentința civilă nr. 1605 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului

Covasna, secția civilă, cu privire la respingerea excepției autorității

lucrului judecat, a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, precum și cele referitoare la

admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul

Sfântu Gheorghe, prin primar.

Se va respinge

recursul declarat de intervenienta SC C. SA împotriva Deciziei civile nr. 61/Ap

din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Se va admite cererea

de intervenție în interesul recurentului-pârât formulată de SC E. SRL, având în

vedere dispozițiile art. 51 - 56 C. proc. civ. și față de soluția de admitere a

recursului declarat de acest pârât, în interesul căruia a formulat cerere de

intervenție SC E. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de

intervenție în interesul recurentului-pârât formulată de SC E. SRL.

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna împotriva Deciziei civile nr.

61/Ap din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Modifică în parte

decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Covasna.

Schimbă în parte

Sentința civilă nr. 1605 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului Covasna, secția

civilă, în sensul că admite excepția inadmisibilității acțiunii formulată și

completată de către reclamanții K.E., S.M. și K.J.G. și respinge acțiunea ca

inadmisibilă.

Menține dispozițiile

Deciziei civile nr. 61/Ap din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și

asigurări sociale, referitoare la respingerea excepției autorității lucrului

judecat și la respingerea apelului declarat de intervenienta SC C. SA.

Menține dispozițiile

din Sentința civilă nr. 1605 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului Covasna,

secția civilă, cu privire la respingerea excepției autorității lucrului

judecat, a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, precum și cele referitoare la

admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul

Sfântu Gheorghe prin primar.

Respinge recursul

declarat de intervenienta SC C. SA împotriva Deciziei civile nr. 61/Ap din 13

aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2012.

Procesat de GGC - GV