ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6346/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Covasna, prin Sentința civilă nr. 1605 din 19 noiembrie 2010, a respins excepția autorității de lucru judecat; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Sfântu Gheorghe, prin Primar; a admis în parte acțiunea formulată și completată de reclamanții K.E., S.M.

și K.J.G., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Covasna și Municipiul Sfântu Gheorghe, prin primar; a respins acțiunea cât privește pe pârâtul Municipiul Sfântu Gheorghe, prin Primar, ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a constatat că imobilul înscris în fostul CF nr. X al localității Sfântu Gheorghe sub nr. !!!top X1, X2, X3, X4, X5 din str. S. nr. 30, a fost preluat fără titlu de Statul Român; a constatat nulitatea preluării imobilului menționat mai sus. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Imobilul înscris în CF nr. Y Sfântu Gheorghe, sub nr. top Y1 - casă de piatră și curte în suprafață de 696 mp, potrivit istoricului de CF depus la dosar, a constituit înainte de aplicarea Decretului nr. 92/1950, proprietatea tabulară a lui K.E.Y.

și K.G., în cote egale. Certificatul de moștenitor nr. 41 din 16 februarie 1990 ( f. 79) eliberat de fostul Notariat de Stat al județului Covasna atestă că reclamantele K.E. și S.M. sunt moștenitoare legale, în calitate de fiice ale lui K.E.Y., iar reclamantul K.J.G., potrivit certificatului de calitate de moștenitor din 26 noiembrie 2001 eliberat de biroul notarului public G.G., culege ca moștenitor legal dreptul de proprietate asupra imobilelor din patrimoniul lui K.G., prin retransmitere de la tatăl său K.E.Z. care la rândul lui, în calitate de fiu, a moștenit întâi pe tatăl său K.G. și apoi pe mama sa K.E.X., soția supraviețuitoare a lui K.G. Prin urmare, reclamanții sunt moștenitori ai proprietarilor tabulari, fiind îndreptățiți să promoveze o acțiune ca cea de față.

Acțiunea de față este una care este declarată admisibilă de către art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, instanțele fiind competente să stabilească valabilitatea titlului statului, chiar și atunci când este începută o procedură administrativ-jurisdicțională în baza Legii nr. 10/2001, ceea ce face ca reclamanții să justifice un interes în promovarea prezentei acțiuni. În ultimul rând, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului Sfântu Gheorghe, prin primar, față de cele mai sus expuse, câtă vreme municipiul nu a preluat imobilul în anul 1957, atunci este evident că nu are calitate procesuală pasivă, drept pentru care excepția a fost admisă iar acțiunea a fost respinsă în contradictoriu cu acest pârât.

Pe fond, instanța a reținut că preluarea de către Statul Român s-a făcut în detrimentul celor doi coproprietari tabulari K.E.Y. și K.G., în baza Decretului nr. 92/1950. Cei doi coproprietari figurează în anexa Decretului nr. 92/1950 la pozițiile 59 și 60 din județul Trei Scaune, imobilul în discuție fiind la acea dată situat în Sfântu Gheorghe, str. S. nr. 30, preluare str. P.G. nr. 30 și nu apare ca fiind preluat nici de la K.G. și nici de la K.E.Y. Ca atare, preluarea nu poate fi una valabilă pentru că din punct de vedere juridic imobilul situat în municipiul Sfântu Gheorghe, str. S. nr. 30, preluare str. P.G. nr. 30, nu apare în anexa Decretului 92/1950, deci nu a existat un titlu de trecere în proprietatea Statului Român.

Preluarea imobilului s-a făcut conform art. 3 din Decretul nr. 92/1950, fără vreo despăgubire, ceea ce nu poate fi de natură să justifice sau să consolideze titlul statului, atâta timp cât C. civ. prin art. 481 consacră regula că cedarea proprietății se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, dar și atunci primindu-se o dreaptă și prealabilă despăgubire. Ceea ce este esențial, este că cei doi coproprietari au pierdut imobilul în condițiile în care doar nu figurau pe listele-anexă ale Decretului nr. 92/1950 în privința imobilului din municipiul Sfântu Gheorghe, fosta stradă M. nr. 3, și oricum naționalizarea s-a făcut în contra a ceea ce legislația civilă a acelor vremuri consacra atunci ca și astăzi, anume că cedarea proprietății se face întotdeauna contra unei despăgubiri, ceea ce în speță nu a existat.

Curtea de apel Brașov, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 61 din 13 aprilie 2011, a respins excepția puterii lucrului judecat a Deciziei civile nr. 825/2008 a Curții de Apel Mureș față de prezenta cauză, invocată de ambii apelanți; a respins apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna cât și apelul formulat de intervenienta principală SC C. SA Sfântu Gheorghe, împotriva aceleiași Sentințe nr. 1605 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului Covasna pe care a păstrat-o.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: După cum s-a constatat din studiul conținutului considerentelor Deciziei nr. 825/2008 a Curții de Apel Mureș și respectiv a Deciziei nr. 76/2002 a Curții de Apel Mureș, dată în apel, nu s-a putut reține că s-a dezlegat o chestiune de drept controversată, respectiv aceea a preluării fără titlu a imobilului în cauză din Sfântu Gheorghe, str S. nr. 30 în accepțiunea art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998. Puterea lucrului judecat nu împiedică soluționarea pe fond a noii cereri, însă impune consecvență judecătorului care trebuie să "judece", fără să contrazică, ceea ce s-a constatat printr-o hotărâre anterioară.

S-a reținut că prin aceste hotărâri anterioare nu s-a constatat că imobilul a fost preluat cu titlu sau fără titlu de către Stat și nici nu s-au comparat titlurile fostului proprietar și respectiv al SC C. SA ca într-o acțiune în revendicare pentru a susține teoria apelantei SC C. SA, aceea că, prin Decizia nr. 76/2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, menținută prin Decizia nr. 825/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a consolidat titlul (contractul de vânzare-cumpărare) al SC C. SA și că deține un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Din contră, s-a reținut că înscrierea în CF a dreptului de proprietate al SC C. SA a fost înscris în baza Legii nr. 15/1990 și H.G.

nr. 834/1991 și nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 112/1995 ce vizează efectiv spațiile cu destinația de locuințe, nu și spațiile comerciale cum este cel al SC C. SA De aceea, s-a respins cererea reclamanților K.E. și S.M. de constatare a nulității absolute a încheierii de întabulare a imobilelor în favoarea aceleiași societăți. Pentru aceste considerente, instanța de apel a găsit neîntemeiată și puterea lucrului judecat invocată ca și excepție în apel de către intervenientă. S-a reținut că în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei de calitate procesuală activă față de mențiunile din certificatul de moștenitor nr. 41/1990 și de calitate de moștenitor nr. 123/2001. Critica vizând lipsa identității de nume nu poate fi primită față de calitatea reclamanților recunoscută prin certificatele menționate.

De asemenea, conform art 25 din Decretul nr. 31/1954 statul, ca subiect de drepturi și obligații, participă prin Ministerul Finanțelor în raporturile juridice, dacă legea nu prevede în sens contrar. Cum imobilul în discuție a trecut în proprietatea statului, dreptul fiind înscris în CF nr. X Sfântu Gheorghe prin încheierea din 9 ianuarie 1957, Statul participă în nume propriu și reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, astfel că motivul este nefondat în baza textului de lege enunțat. S-a mai arătat că în mod corect tribunalul a reținut că antecesorul reclamanților nu figurează ca fiind naționalizat, astfel că, titlul statului este lipsit de eficiență juridică, starea de coproprietate impunând menționarea ambilor coproprietari în lista anexă la Decretul nr. 92/1950, condiție esențială pentru ca preluarea în proprietatea statului să prezinte cel puțin aparența de legalitate, ținând seama de regulile coproprietății.

Nu mai puțin, în prezent nici nu mai poate fi ridicată problema "exploatatorilor de locuințe", normală într-o societate bazată pe o economie cum era cea existentă în perioada interbelică, fiind de reținut că însuși legiuitorul anului 2001, prin Legea nr. 10/2001 a considerat o astfel de preluare ca fiind abuzivă. Mai mult preluarea s-a făcut în detrimentul dispozițiilor art. 481 C. civ., fără nicio despăgubire, încât nevalabilitatea operațiunii nu poate fi pusă la îndoială. Prezenta acțiune nu este inadmisibilă față de dispozițiile Legii nr. 10/2001. Instanța este datoare să verifice temeinicia pretențiilor pe fondul lor, respingerea ca inadmisibilă a cererii ar echivala cu încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, mai ales că reclamanții au optat pentru această cale în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001, suspendând procedura administrativă declanșată în baza Legii nr. 10/2001.

Analiza cererii privind preluarea fără titlu a imobilului de către Statul Român nu contravine nici normelor legii speciale, Legii nr. 10/2001 care derogă de la dreptul comun în materia revendicării imobilelor și nu aduce atingere dispozițiilor Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece obiectul acțiuni nu a fost "revendicarea" imobilului în cauză. Pentru aceste considerente instanța a respins în integritate, pentru toate motivele apelul formulat de pârâtul Statul Român. În ceea ce privește apelul intervenientei, instanța a constatat că este nefondat. În susținerea apelului s-au invocat critici ce coincid în mare parte cu cele invocate de apelantul-pârât Statul Român, drept pentru care au fost respinse pe aceleași considerente (critica referitoare la autoritatea de lucru judecat, puterea lucrului judecat).

Critica referitoare la respingerea cererii de intervenție conform încheierii din 12 noiembrie 2010 ce constituie preambulul sentinței atacate este nefondată. Tribunalul nu a încuviințat, în principiu, cererea de intervenție pe motiv că această intervenientă a recunoscut că nu mai este proprietara imobilului, intervenind vânzarea imobilului anterior promovării acțiunii de față. Nu s-a putut încuviința în principiu această cerere de intervenție în considerarea aplicării regulilor evicțiunii, deoarece prezenta acțiune a intervenit după încheierea vânzării dintre cele 2 societăți, intervenientă și SC E. SRL, iar din conținutul contractului nr. 595/2000 rezultă că atât cumpărătorul cât și vânzătorul cunoșteau situația juridică a imobilului și au prevăzut drepturi și obligații în cazul în care fostul proprietar își recuperează imobilul.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată, au declarat recurs: SC C. SA și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Covasna. - S. C. C. SA critică decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală - invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - S-a constatat că imobilul înscris în fostul CF nr. X al localității Sfântu Gheorghe sub nr. top X1, X2, a fost preluat fără titlu de Statul Român, constatând nulitatea preluării imobilului în litigiu, astfel că soluția instanței de apel este nelegală.

- Dreptul lor de proprietate a fost recunoscut și consolidat, astfel că beneficiul de un "bun", în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, au interesul și legitimarea procesuală să intervină în procesul purtat între alte persoane, privind dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu și, în consecință, în mod greșit s-a respins, în principiu, cererea de intervenție în nume propriu pentru lipsă de interes. - Contractul de vânzare-cumpărare a imobilului, încheiat de societatea SC C. SA cu un terț în anul 2000, nu a fost atacat în instanță pe calea acțiunii în nulitate prevăzută de art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Ministerul Finanțelor Publice, critică decizia civilă atacată, ca fiind netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ., deoarece: - Hotărârea instanței de apel este nemotivată, necuprinzând motivele pe care se sprijină. - Nici instanța de fond și nici cea de apel nu a fost învestită cu soluționarea excepției calității procesuale active a reclamanților, câtă vreme nu s-a invocat o asemenea excepție. - Hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea greșită a legii sau aplicarea greșită a legii, deoarece în mod greșit a fost soluționată excepția autorității de lucru judecat. Recursul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice este fondat, pentru următoarele considerente: Reclamanții K.E., S.M.

și K.J.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice să se constate nulitatea absolută a actului de preluare a imobilului intabulat în fostul CF nr. X al localității Sfântu Gheorghe sub nr. top X1, X2, X3, 952 din 24 din str. S. nr. 30, preluare str. P.G. nr. 30. În motivarea cererii se arată că la data preluării, imobilul a constituit proprietatea tabulară a antecesorilor reclamanților, K.E.Y. și K.G. În anul 1950 părinții reclamanților au fost deposedați de acest imobil, însă acesta nu este inclus în lista anexă, parte integrantă a Decretului nr. 92/1950. Prin Sentința civilă nr. 183 din 29 iunie 2001 a Tribunalului Mureș s-a respins acțiunea reclamanților K.E.

și S.M., respectiv cererea intervenientului K.J.G. prin care se solicitau, printre altele, și constatarea nulității actelor de trecere în proprietatea statului a imobilului situat în municipiul Sfântu Gheorghe, str. C. nr. 3, la naționalizare str. M. nr. 3, prin încheierea de întabulare a dreptului de proprietate al statului. Prin Decizia civilă nr. 75/A din 27 septembrie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureș a păstrat soluția primei instanțe, reținând faptul că este vorba de o preluare abuzivă, dar cu titlu valabil, consecința fiind aceea că imobilul a intrat în domeniul public al statului, rămânând ca reclamantele și intervenienta SC C. SA să uzeze de procedura prevăzută de art. 20 - 25 din Legea nr. 10/2001.

Soluția instanței de apel a fost menținută în recurs de către Curtea de Apel Târgu Mureș prin Decizia civilă nr. 825 R din 15 mai 2008. S-a constatat că, în speță, nu există autoritate de lucru judecat, deoarece se mențin dispozițiile din Sentința civilă nr. 1605 din 19 noiembrie 2002 a Tribunalului Covasna, cu privire la respingerea excepției autorității lucrului judecat, a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului municipiul Sfântu Gheorghe, prin primar. Se reține că prin aceste hotărâri anterioare nu s-a constatat că imobilul a fost preluat cu titlu sau fără titlu de stat și nici nu s-au comparat titlurile fostului proprietar și, respectiv al SC C. SA ca într-o acțiune în revendicare pentru a susține teoria apelantei SC C. SA, aceea că, prin Decizia nr. 76/2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, menținută prin Decizia nr. 825/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a consolidat titlul, al SC C. SA.

Din contră, s-a reținut că înscrierea în CF a dreptului de proprietate al SC C. SA a fost înscris în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991 și nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 112/1995 ce vizează efectiv spațiile cu destinația de locuințe nu și spațiile comerciale, cum este cel al SC C. SA. De aceea s-a respins cererea reclamanților K.E. și S.M. de constatare a nulității absolute a încheierii de întabulare a imobilelor în favoarea aceleiași societăți. Criticile formulate de recurentul-pârât Statul Român sub aspectul greșitei respingeri a excepției inadmisibilității sunt fondate, fiind incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin acțiunea introductivă și ulterior precizată, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a actului de preluare a imobilului în litigiu.

Aceasta are drept efecte repunerea părților în situația anterioară încheierii actului respectiv, urmare a aplicării principiilor retroactivității efectelor nulității și principiul "restitutio in integrum", având caracterul unei acțiuni în revendicare. Această acțiune a fost introdusă la data de 15 iunie 2009, deci ulterior datei de 03 februarie 2009 când a intrat în vigoare Legea nr. 1 din 2009 prin care a fost introdus alin. (4) al art. 46 din Legea 10/2001, potrivit căruia "persoana îndreptățită are obligația de a urma calea prevăzută de prezenta lege, după intrarea acesteia în vigoare.

Prevederile prezentei legi se aplică cu prioritate." Acțiunea este inadmisibilă și pentru faptul că intimații au înțeles să urmeze calea procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. În prezent cauza ce formează obiectul Legii nr. 10/2001 formează obiectul Dosarului nr. 94/119/2001 pe rolul Tribunalului Covasna. Continuând raționamentul juridic, prin Decizia nr. 33 din 09 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 60/2007, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite s-a stabilit faptul că nu există opțiune între aplicarea legilor speciale, care reglementează regimul imobilelor intrate în proprietatea Statului în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și aplicarea dreptului comun în materia revendicării respectiv Codul civil.

Orice altă soluție ar fi de natură să ignore principiul de drept care guvernează concursul dintre legea specială și legea generală - specialia generalibus derogant. Câtă vreme pentru acțiuni care tind la retrocedarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiții aceste imobile se pot retroceda, nu se poate susține că legea specială, derogatorie de la dreptul comun, s-ar putea aplica în concurs cu aceasta. Pe de altă parte, reclamanții au utilizat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 și nu mai pot exercita, ulterior, o acțiune care tinde la restituire având în vedere regula electa una via și principiul securității raporturilor juridice, consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Brumărescu contra României - 1997 s.a.).

Pentru aceste considerente, se impune, în baza art. 312 C. proc. civ. admiterea recursului declarat de recurentul-pârât, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului declarat de pârâtul Statul Român, schimbării în parte a sentinței civile, în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii și respingerii acțiunii formulate, ca inadmisibilă. Celelalte critici formulate de recurentul-pârât Statul Român nu se justifică, în mod corect fiind respinse excepția autorității de lucru judecat, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, precum și cele referitoare la admiterea excepției calității procesuale pasive a pârâtului municipiul Sfântu Gheorghe, prin primar.

Recursul declarat de intervenienta SC C. SA se va respinge, criticile formulate de această recurentă nemaiputând fi primite. În condițiile în care acțiunea promovată de reclamanți a fost respinsă ca inadmisibilă, nu se mai poate analiza o comparare de titluri prezentate de părți, și nici nu se recunoaște în favoarea intervenientei vreun drept de proprietate asupra "bunului" de care ar putea să beneficieze în sensul art. 1 din Protocolul 1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind în mod just interpretate și aplicate prevederile legale incidente în cauză. În contextul celor menționate se rețin următoarele: Se va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, împotriva Deciziei civile nr. 61/Ap din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Se va modifica în parte decizia atacată în sensul că se va admite apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna. Se va schimba în parte Sentința civilă nr. 1605 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului Covasna, secția civilă, în sensul că se va admite excepția inadmisibilității acțiunii formulată și completată de către reclamanții K.E., S.M. și K.J.G. și se va respinge acțiunea ca inadmisibilă. Se vor menține dispozițiile Deciziei civile nr. 61/Ap din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, referitoare la respingerea excepției autorității lucrului judecat și la respingerea apelului declarat de intervenienta SC C. SA.

Se vor menține dispozițiile din Sentința civilă nr. 1605 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului Covasna, secția civilă, cu privire la respingerea excepției autorității lucrului judecat, a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, precum și cele referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Sfântu Gheorghe, prin primar. Se va respinge recursul declarat de intervenienta SC C. SA împotriva Deciziei civile nr. 61/Ap din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Se va admite cererea de intervenție în interesul recurentului-pârât formulată de SC E. SRL, având în vedere dispozițiile art. 51 - 56 C. proc.

civ. și față de soluția de admitere a recursului declarat de acest pârât, în interesul căruia a formulat cerere de intervenție SC E. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite cererea de intervenție în interesul recurentului-pârât formulată de SC E. SRL. Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna împotriva Deciziei civile nr. 61/Ap din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Modifică în parte decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna. Schimbă în parte Sentința civilă nr. 1605 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului Covasna, secția civilă, în sensul că admite excepția inadmisibilității acțiunii formulată și completată de către reclamanții K.E., S.M.

și K.J.G. și respinge acțiunea ca inadmisibilă. Menține dispozițiile Deciziei civile nr. 61/Ap din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, referitoare la respingerea excepției autorității lucrului judecat și la respingerea apelului declarat de intervenienta SC C. SA. Menține dispozițiile din Sentința civilă nr. 1605 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului Covasna, secția civilă, cu privire la respingerea excepției autorității lucrului judecat, a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, precum și cele referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar.

Respinge recursul declarat de intervenienta SC C. SA împotriva Deciziei civile nr. 61/Ap din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2012. Procesat de GGC - GV