ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4662/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 12 ianuarie 2009, reclamantul K.L. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: - obligarea pârâtului Primarul municipiului Sfântu Gheorghe la emiterea deciziei/dispoziției de restituire în natură a imobilelor înscrise în C.F. nr. vechi X, nr. top AA și nr. C.F. nou Y, nr. top BB, în suprafață de 383 m.p., înscris în C.F. nr. Z, nr. top CC în suprafață de 0,93 ha, înscris în C.F. nr. W, nr. top DD înscris în C.F.

nr. W nr. top EE Sfântu Gheorghe, preluate în mod abuziv și fără titlu de către Statul Român, dispoziție care trebuia să fie emisă în conformitate cu prevederile art. 25 ale Legii nr. 10/2001 în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării; - obligarea pârâtului Primarul municipiului Sfântu Gheorghe la plata daunelor cominatorii de câte 10 RON pe fiecare zi de întârziere pentru neemiterea deciziei/dispoziției respective, până la data emiterii efective; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilele ce au constituit proprietatea autoarei sale K.K.

Pârâtul nu și-a respectat obligația legală prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001, de a emite decizie/dispoziție de restituire în natură a imobilelor solicitate. Prin sentința civilă nr. 379 din 16 aprilie 2009, Tribunalul Covasna a respins excepția de necompetență materială invocată de pârât; a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la imobilul înscris în C.F. nr. W, cu nr. top DD; a admis în parte cererea formulată de reclamantul K.L. și a obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții/decizii de restituire în natură cu privire la restul imobilelor; a respins restul cererilor. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut pe fondul cauzei că, reclamantul a solicitat numai obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții/decizii de restituire și, ca urmare, nu are relevanță categoria în care se încadrează imobilele.

Notificările trimise în baza Legii nr. 10/2001, potrivit art. 25, 26 din lege trebuie soluționate prin emiterea unei dispoziții/decizii motivate de restituire în natură ori prin acordare de despăgubiri sau, dacă este cazul prin respingerea motivată a notificării. S-a mai reținut că motivele invocate de pârât cu privire la termenul în care a fost depusă notificarea, categoria de folosință a imobilelor sau amplasamentul lor sunt chestiuni care țin de fondul litigiului, temeinicia notificării ori modul de soluționare a acesteia putând face obiectul analizei instanței doar în situația emiterii actului prevăzut de lege. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Sfântu Gheorghe, susținând greșita respingere a excepției de necompetență a Tribunalului Covasna, Pe fond, s-a arătat că cererea reclamantului pentru imobilul înscris în C.F.

nr. Y, nr. top BB nu respectă condițiile de formă și solemnitate prevăzute de Legea nr. 10/2001 și este tardiv formulată, pentru imobilul înscris în C.F. nr. Z nr. top CC, instanța de fond a omis să constate că acest petit a rămas fără obiect, fiind soluționat în mod favorabil prin hotărârea nr. 2/2008 emisă de Comisia locală pentru aplicarea legii fondului funciar, iar pentru imobilul înscris în C.F. nr. W, nr. top EE reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită sub aspectul Legii nr. 10/2001, respectiv al Legii nr. 18/1991.

Prin decizia civilă nr. 142/Ap din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul ca nefondat, reținând că instanța de fond a soluționat corect excepția privind necompetența materială a tribunalului și, pe fondul cauzei că, potrivit principiului disponibilității, reclamantul a solicitat numai obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții/decizii de restituire, ori, temeinicia notificării, modul de soluționarea a acesteia, categoria de folosință a imobilelor, sunt chestiuni care pot face obiectul analizei instanței doar în situația emiterii unei dispoziții/decizii, respectiv a actului prevăzut de lege.

Împotriva acestei decizii, a exercitat calea de atac a recursului pârâtul Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. și susținând următoarele motive: - deși în considerentele deciziei atacate se reține că „reclamantul înțelege să nu mai formuleze pretenții cu privire la imobilele înscrise în C.F. nr. Z nr. top CC și C.F. nr. Y”, acest aspect nu este constatat în mod expres de către instanță. În aceste condiții, acțiunea reclamantului a rămas cu un singur capăt de cerere care are ca obiect imobilul înscris în C.F.

nr. W, nr. top EE, teren arabil, extravilan, care ar putea face obiectul Legii fondului funciar, dar care este inadmisibil, deoarece nu îndeplinește condițiile stabilite de Legea nr. 18/1991, respectiv art. 8 din lege; - a fost respinsă în mod neîntemeiat excepția necompetenței tribunalului, deoarece cererea reclamantului este de competența judecătoriei, potrivit art. 53 din Legea nr. 18/1991; - se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului, fiind o cerere întemeiată pe Legea fondului funciar, calitate procesuală pasivă având Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991; - s-a dispus obligarea recurentului-pârât „la emiterea unei dispoziții/decizii de restituire în natură”, deși singurul capăt de cerere rămas are ca obiect un imobil situat în extravilan, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991 care prevăd o procedură de soluționare a cererilor diferită de cea a Legii nr. 10/2001.

Totodată, instanța de judecată, în lipsa administrării unor probe cu privire la admisibilitatea cererii, calitatea de persoană îndreptățită a petentului și a celorlalte condiții pentru admisibilitate a unei astfel de cereri, are atribuții care se întind doar până la dispunerea obligării soluționării cererii (care poate fi de respingere, de reconstituire a dreptului de proprietate sau de propunere pentru despăgubiri, în funcție de probele administrare în cauză) și nicidecum nu poate impune măsura restituirii în natură. Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce succed: În petitul cererii de chemare în judecată, reclamantul K.L.

a solicitat obligarea pârâtului Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe la emiterea deciziei/dispoziției de restituire în natură a imobilelor preluate în mod abuziv și fără titlu de către Statul Român, dispoziție care trebuia să fie emisă în conformitate cu prevederile art. 25 ale Legii nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării. Ulterior, la termenul de judecată din 16 aprilie 2009, reclamantul, prin mandatar, a precizat că obiectul cererii îl constituie obligarea pârâtului la emiterea dispoziției/deciziei de restituire în natură a imobilelor. Tribunalul Covasna, prin dispozitivul sentinței nr. 379/2009, a dispus obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de restituire în natură cu privire la imobile.

Din analizarea considerentelor hotărârii pronunțate rezultă că, instanța de fond a calificat obiectul acțiunii reclamantului ca fiind „obligația de a face”, respectiv de a emite o decizie/dispoziție în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, această interpretare fiind reținută și de instanța de apel, care a respins calea de atac promovată de pârât, cu aceeași motivare.

Văzând obiectul acțiunii, astfel cum a fost formulat (obligarea pârâtului la emiterea deciziei/dispoziției de restituire, în conformitate cu prevederile art. 25 ale Legii nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării - „obligația de a face”), dar și precizarea făcută ulterior de către reclamant, respectiv obligarea pârâtului la emiterea dispoziției/deciziei de restituire în natură a imobilelor, se constată că instanțele, deși au apreciat că sunt chemate să soluționeze o „obligație de a face”, prin soluția pronunțată, au rezolvat fondul litigiului, însă fără a face verificări și a administra probe în acest sens, privind situația juridică a imobilelor, identificarea acestora, calitatea de persoană îndreptățită a petentului, dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor, etc. În același sens, este de reținut că pârâtul a invocat aspecte ce țin de soluționarea notificărilor: tardivitatea formulării cererii, în cazul unui imobil; emiterea unei hotărâri de către Comisia locală pentru aplicarea Legii fondului funciar, în cazul altui imobil; inadmisibilitatea cererii pentru un al treilea imobil.

Or, instanțele nu au făcut verificări nici cu privire la aceste chestiuni la care trebuiau să răspundă înainte de a obliga pârâtul la un anumit mod de soluționare a notificării, respectiv emiterea dispoziției/deciziei de restituire în natură a imobilelor. Așadar, instanțele, deși au constatat că sunt învestite cu o acțiune având ca obiect „obligația de a face”, s-au pronunțat pe fondul cauzei deduse judecății, obligând pârâtul la restituirea în natură a imobilelor fără a cerceta fondul litigiului, ceea ce impune admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului pârâtului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. și cu trimitere la prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. Cu ocazia rejudecării, este necesar ca instanța de trimitere, să stabilească cadrul procesual și să califice obiectul acțiunii (obligarea pârâtului la emiterea unei decizii/dispoziții privind soluționarea notificării sau obligarea pârâtului la emiterea unei decizii/dispoziții de restituire în natură).

În situația în care reclamantul solicită soluționarea fondului pricinii, se vor face verificări privind aspectele invocate de pârât în ceea ce privește soluționarea notificării, se vor administra probatorii pentru stabilirea pe deplin a situației de fapt, la care se va face aplicarea dispozițiilor legale incidente, reclamantul urmând să aducă precizări și cu privire la imobilele pentru care înțelege să-și mențină cererea de restituire, având în vedere cele susținute de acesta prin notele scrise depuse în faza procesuală a apelului, din care rezultă că „o parte din pretențiile ridicate prin notificarea depusă s-au soluționat”. În sensul celor ce preced, recursul este fondat și va fi admis, urmând ca tribunalul, ca instanță de trimitere, să aibă în vedere considerentele reținute, precum și toate apărările și susținerile părților în proces.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe împotriva deciziei civile nr. 142/Ap din data de 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale. Modifică decizia, în sensul că admite apelul pârâtului Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe împotriva sentinței civile nr. 379 din data de 16 aprilie 2009 a Tribunalului Covasna, pe care o desființează. Trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2010.