ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1235/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prefectul județului Covasna a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Sfântu Gheorghe, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie dispusă anularea dispoziției nr. 1914/2008 privind restituirea în natură a imobilelor situate în str. O., nr. 19 și propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent petentului W.D., precum și obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de respingere a notificării acestuia. Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 123 alin. (5) din Constituția României, art. 3 și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborate cu art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului.

Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că persoana în favoarea căreia a fost emisă dispoziția primarului nu a depus notificare și că prin adresa nr. 9407/2009 a adus la cunoștința Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Sfântu Gheorghe faptul că dispoziția nu va primi avizul de legalitate al prefectului. Prin sentința nr. 1160 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă, a fost respinsă excepția de necompetență materială invocată de reclamant și de intervenient, a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu a intervenientului W.D. și a fost respinsă acțiunea, ca fiind lipsită de interes.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dispoziția emisă de primar poate fi atacată numai de persoana care se pretinde îndreptățită la măsuri reparatorii, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare. Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului a fost respins, prin decizia nr. 32/Ap din 25 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie de conflicte de muncă și asigurări sociale, iar apelantul a fost obligat să-i plătească intervenientului suma de 2945 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate în apel.

Confirmând soluția tribunalului,instanța de apel a reținut că prefectul nu face parte din persoanele îndreptățite să conteste dispoziția emisă de primar, menționate în prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Prefectul județului Covasna, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență că urmare intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, a fost modificat art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în sensul că este introdus alin. (2) 1 , potrivit căruia dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta; că, potrivit art. 21.6 din H.G.

nr. 250/2007, instituția prefectului va exercita controlul de legalitate asupra dispozițiilor de restituire emise de primari, iar în cazul în care se constată că acestea au fost ilegale, vor fi contestate pe calea contenciosului administrativ în temeiul Legii nr. 340/2004 și al Legii nr. 554/2004; că aceste dispoziții legale se coroborează cu cele ale art. 123 alin. (5) din Constituția României, ale art. 19 lit. e) din Legea nr. 340/2004 și ale art. 3 alin. (1) și 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și că nu a promovat acțiunea în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, situație în care este competent a soluționa cauza este Tribunalul Covasna, secția de contencios administrativ.

Recursul este fondat. Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 123 alin. (5) din Constituția României, art. 3 și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborate cu prevederile art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului. Încălcând principiul disponibilității părților care guvernează procesul civil, atât tribunalul, cât și curtea de apel și-au bazat soluția pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Conform art. 123 alin. (5) din Constituția României, prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consilierului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul emis de aceștia ca fiind ilegal.

În același sens, prin prevederile art. 3 din Legea nr. 554/2004 s-a stabilit că prefectul poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale dacă le consideră nelegale, iar potrivit art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004, printre alte atribuții, prefectului îi revine și aceea de a verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau ale primarului. Pe de altă parte, prin O.U.G. nr. 81/2007, Titlul I pentru modificarea și completarea Titlului VII al Legii nr. 247/2005, la art. 16 al acestei legi a fost introdus alin. (2 1 ) care stabilește în sarcina prefectului obligația emiterii avizului de legalitate pentru dispozițiile administrației publice locale.

Din coroborarea acestor prevederi legale rezultă atât interesul prefectului în promovarea acțiunii, dar și caracterul de contencios administrativ al litigiului purtat între cele două autorități administrative. În atare situație, instanțele nu numai că au schimbat temeiul juridic al acțiunii, dar au apreciat greșit faptul că litigiul este de natură civilă. În consecință, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri și a fi trimisă cauza, spre competentă soluționare, în primă instanță, Tribunalului Covasna, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Prefectul Județului Covasna împotriva deciziei civile nr. 32/AP din 25 martie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia recurată, precum și sentința civilă nr. 1160 din 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Covasna și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță, la Tribunalul Covasna, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.