ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1235/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prefectul județului

Covasna a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Sfântu Gheorghe,

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie dispusă anularea dispoziției

nr. 1914/2008 privind restituirea în natură a imobilelor situate în str. O.,

nr. 19 și propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent

petentului W.D., precum și obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de

respingere a notificării acestuia.

Reclamantul și-a

întemeiat acțiunea pe prevederile art. 123 alin. (5) din Constituția României,

art. 3 și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, coroborate cu art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004

privind prefectul și instituția prefectului.

Motivându-și

acțiunea, reclamantul a arătat că persoana în favoarea căreia a fost emisă

dispoziția primarului nu a depus notificare și că prin adresa nr. 9407/2009 a

adus la cunoștința Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din

cadrul Primăriei municipiului Sfântu Gheorghe faptul că dispoziția nu va primi

avizul de legalitate al prefectului.

Prin sentința nr.

1160 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă, a

fost respinsă excepția de necompetență materială invocată de reclamant și de

intervenient, a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu a

intervenientului W.D. și a fost respinsă acțiunea, ca fiind lipsită de interes.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, dispoziția emisă de primar poate fi atacată numai de persoana care se

pretinde îndreptățită la măsuri reparatorii, la secția civilă a tribunalului în

a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare.

Apelul declarat de

reclamant împotriva sentinței tribunalului a fost respins, prin decizia nr.

32/Ap din 25 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie de conflicte de muncă și asigurări

sociale, iar apelantul a fost obligat să-i plătească intervenientului suma de

2945 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate în apel.

Confirmând soluția

tribunalului,instanța de apel a reținut că prefectul nu face parte din

persoanele îndreptățite să conteste dispoziția emisă de primar, menționate în

prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul Prefectul județului Covasna, încadrându-l

în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență că urmare

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, a fost modificat art. 16 din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005, în sensul că este introdus alin. (2)

1

,

potrivit căruia dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi

centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de

prefect Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției

prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta;

că, potrivit art. 21.6 din H.G. nr. 250/2007, instituția prefectului va

exercita controlul de legalitate asupra dispozițiilor de restituire emise de

primari, iar în cazul în care se constată că acestea au fost ilegale, vor fi

contestate pe calea contenciosului administrativ în temeiul Legii nr. 340/2004

și al Legii nr. 554/2004; că aceste dispoziții legale se coroborează cu cele

ale art. 123 alin. (5) din Constituția României, ale art. 19 lit. e) din Legea

nr. 340/2004 și ale art. 3 alin. (1) și 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ și că nu a promovat acțiunea în temeiul art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001, situație în care este competent a soluționa

cauza este Tribunalul Covasna, secția de contencios administrativ.

Recursul este fondat.

Reclamantul și-a

întemeiat acțiunea pe prevederile art. 123 alin. (5) din Constituția României,

art. 3 și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, coroborate cu prevederile art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea

nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului.

Încălcând principiul

disponibilității părților care guvernează procesul civil, atât tribunalul, cât

și curtea de apel și-au bazat soluția pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001.

Conform art. 123 alin.

(5) din Constituția României, prefectul poate ataca, în fața instanței de

contencios administrativ, un act al consilierului județean, al celui local sau

al primarului, în cazul în care consideră actul emis de aceștia ca fiind

ilegal.

În același sens, prin

prevederile art. 3 din Legea nr. 554/2004 s-a stabilit că prefectul poate ataca

direct în fața instanței de contencios administrativ actele emise de

autoritățile administrației publice locale dacă le consideră nelegale, iar

potrivit art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004, printre alte

atribuții, prefectului îi revine și aceea de a verifica legalitatea actelor

administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau ale

primarului.

Pe de altă parte,

prin O.U.G. nr. 81/2007, Titlul I pentru modificarea și completarea Titlului

VII al Legii nr. 247/2005, la art. 16 al acestei legi a fost introdus alin. (2

1

)

care stabilește în sarcina prefectului obligația emiterii avizului de legalitate

pentru dispozițiile administrației publice locale.

Din coroborarea

acestor prevederi legale rezultă atât interesul prefectului în promovarea

acțiunii, dar și caracterul de contencios administrativ al litigiului purtat

între cele două autorități administrative.

În atare situație,

instanțele nu numai că au schimbat temeiul juridic al acțiunii, dar au apreciat

greșit faptul că litigiul este de natură civilă.

În consecință,

recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casate ambele

hotărâri și a fi trimisă cauza, spre competentă soluționare, în primă instanță,

Tribunalului Covasna, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul Prefectul Județului Covasna împotriva deciziei civile

nr. 32/AP din 25 martie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

recurată, precum și sentința civilă nr. 1160 din 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Covasna și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță, la

Tribunalul Covasna, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2011.