ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 855/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1451 din 07 octombrie 2008, Tribunalul Covasna a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul Covasna și a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta O.L.l. în contradictoriu cu pârâtul Orașul Covasna prin primar, iar în consecință: A anulat dispozițiile nr. 76/2001 și nr. 125 din 19 iulie 2002 emise de Primăria Orașului Covasna. A obligat pe primarul Orașului Covasna să procedeze la emiterea unei noi dispoziții prin care să dispună restituirea în natură a imobilului identificat în C.F.

Covasna, alcătuit din construcții și terenul aferent de 680 mp, situat în orașul Covasna, jud. Covasna, în favoarea reclamantei, cu stabilirea obligației de a menține destinația imobilului pe care o are în prezent, de sediu primărie, pe o perioadă de până la 3 ani, în condițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, a H.G. nr. 1886/2006 și întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară pe numele acesteia. Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, care, prin Decizia nr. 5/Ap din 28 ianuarie 2009, a respins apelul pârâtului ca nefondat, precum și cererea de intervenție în interesul apelantului-pârât, formulată în această etapă procesuală de Primarul Orașului Covasna.

Pentru a decide astfel, curtea a reținut, în esență, că soluția restituirii în natură, dispusă în primă instanță, se justifică în raport de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către pârât, care a criticat-o pentru nelegalitate în baza motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 6 teza a II-a, pct. 7 teza I, pct. 8 și pct. 9 teza a II-a C. proc. civ. Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare, invocând, însă, în ședința publică din 12 februarie 2010 excepția inadmisibilității recursului, cu motivarea că hotărârea primei instanțe putea fi atacată doar cu recurs la curtea de apel, conform art. 2 alin. (2) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, astfel că deși instanța anterioară a calificat greșit calea de atac ca fiind apel în loc de recurs și a judecat în complet de apel, părțile nu mai au deschisă calea recursului la instanța supremă.

Ceea ce pretinde intimata-reclamantă este, deci, faptul că hotărârea primei instanțe fiind supusă numai recursului, curtea de apel a soluționat greșit cauza ca instanță de apel, or, procedând în acest mod, curtea de apel a pronunțat o hotărâre atacabilă cu recurs, conform dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., astfel că excepția inadmisibilității recursului nu poate fi primită. Argumentele invocate de intimata-reclamantă în susținerea excepției inadmisibilității recursului conturează, în fapt, motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., deoarece aduc în discuție nelegala alcătuire a completului de judecată care a soluționat calea de atac împotriva sentinței de fond, ca urmare a calificării greșite a căii de atac drept apel în loc de recurs.

Acest motiv de ordine publică, asupra căruia părțile și-au spus cuvântul în ședința publică din 12 februarie 2010, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., este fondat și pe temeiul lui recursul pârâtului va fi admis în considerarea următoarelor argumente: Prin cererea de chemare în judecată cu care a învestit tribunalul, reclamanta a solicitat modificarea dispozițiilor administrative de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul obiect al notificării din 2001, emise de primarul Orașului Covasna anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, în baza art. 16 din Legea nr. 10/2001 nemodificată, în sensul restituirii în natură a acestui imobil în baza prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, așa cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 247/2005.

în drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 2 din anexa 2 la Legea nr. 10/2001. Rezultă că acțiunea reclamantei are natura juridică a contestației reglementate de art. 2 alin. (1) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, reprodus în anexa 2 la Legea nr. 10/2001.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Titlul I al Legii nr. 247/2005 (intrată în vigoare la 24 iulie 2005), deciziile sau dispozițiile având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu modificările aduse de prezentul titlu, emise până la data intrării în vigoare a acestui act normativ și nevalorificate, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, hotărârea pronunțată de prima instanță poate fi atacată cu recurs la curtea de apel.

Prin urmare, raportat la natura pricinii și la dispozițiile legale enunțate, hotărârea pronunțată în cauză în primă instanță de Tribunalul Covasna era susceptibilă numai de exercițiul căii de atac a recursului. Curtea de Apel Brașov a judecat, însă, ca instanță de apel, în compunerea de 2 judecători prevăzută de lege pentru judecata apelului, și nu ca instanță de recurs, în compunerea de 3 judecători impusă de dispozițiile art. 54 alin. (2) teza a II-a din Legea de organizare judiciară nr. 304/2004, republicată. Calificând greșit calea de atac exercitată împotriva sentinței primei instanțe drept apel în loc de recurs și judecând în compunerea prevăzută de lege pentru apel, curtea de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, supusă casării în baza art. 304 pct. 1 C. proc.

civ. Pe temeiul acestui motiv, care face de prisos analizarea criticilor formulate de recurentul - pârât, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel, ca instanță de recurs. Soluția casării cu trimitere se justifică, chiar în absența unui text legal în acest sens, întrucât curtea de apel este singura instanță competentă să judece recursul în cauză, potrivit art. 2 alin. (2) din Titlul I al Legii nr. 247/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Orașul Covasna prin primar împotriva Deciziei nr. 5/Ap din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel, ca instanță de recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2010.