ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 855/2010

Deliberând asupra

recursului civil de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1451 din 07

octombrie 2008, Tribunalul Covasna a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Orașul Covasna și a admis acțiunea formulată și

precizată de reclamanta O.L.l. în contradictoriu cu pârâtul Orașul Covasna prin

primar, iar în consecință:

A anulat

dispozițiile nr. 76/2001 și nr. 125 din 19 iulie 2002 emise de Primăria

Orașului Covasna.

A

obligat pe primarul Orașului Covasna să procedeze la emiterea unei noi

dispoziții prin care să dispună restituirea în natură a imobilului identificat

în C.F. Covasna, alcătuit din construcții și terenul aferent de 680 mp, situat

în orașul Covasna, jud. Covasna, în favoarea reclamantei, cu stabilirea

obligației de a menține destinația imobilului pe care o are în prezent, de

sediu primărie, pe o perioadă de până la 3 ani, în condițiile art. 16 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, a H.G. nr. 1886/2006 și întabularea

dreptului de proprietate în cartea funciară pe numele acesteia.

Sentința a

fost confirmată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, care, prin Decizia

nr. 5/Ap din 28 ianuarie 2009, a respins apelul pârâtului ca nefondat, precum

și cererea de intervenție în interesul apelantului-pârât, formulată în această

etapă procesuală de Primarul Orașului Covasna.

Pentru a

decide astfel, curtea a reținut, în esență, că soluția restituirii în natură,

dispusă în primă instanță, se justifică în raport de dispozițiile art. 16 din

Legea nr. 10/2001, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005.

Decizia

curții de apel a fost atacată cu recurs de către pârât, care a criticat-o

pentru nelegalitate în baza motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 6

teza a II-a, pct. 7 teza I, pct. 8 și pct. 9 teza a II-a C. proc. civ.

Intimata-reclamantă

nu a depus întâmpinare, invocând, însă, în ședința publică din 12 februarie 2010

excepția inadmisibilității recursului, cu motivarea că hotărârea primei

instanțe putea fi atacată doar cu recurs la curtea de apel, conform art. 2 alin.

(2) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, astfel că deși instanța anterioară a

calificat greșit calea de atac ca fiind apel în loc de recurs și a judecat în

complet de apel, părțile nu mai au deschisă calea recursului la instanța

supremă.

Ceea ce

pretinde intimata-reclamantă este, deci, faptul că hotărârea primei instanțe

fiind supusă numai recursului, curtea de apel a soluționat greșit cauza ca

instanță de apel, or, procedând în acest mod, curtea de apel a pronunțat o

hotărâre atacabilă cu recurs, conform dispozițiilor art. 299 C. proc. civ.,

astfel că excepția inadmisibilității recursului nu poate fi primită.

Argumentele

invocate de intimata-reclamantă în susținerea excepției inadmisibilității

recursului conturează, în fapt, motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct.

1 C. proc. civ., deoarece aduc în discuție nelegala alcătuire a completului de

judecată care a soluționat calea de atac împotriva sentinței de fond, ca urmare

a calificării greșite a căii de atac drept apel în loc de recurs.

Acest

motiv de ordine publică, asupra căruia părțile și-au spus cuvântul în ședința

publică din 12 februarie 2010, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., este

fondat și pe temeiul lui recursul pârâtului va fi admis în considerarea

următoarelor argumente:

Prin cererea

de chemare în judecată cu care a învestit tribunalul, reclamanta a solicitat

modificarea dispozițiilor administrative de acordare de despăgubiri bănești

pentru imobilul obiect al notificării din 2001, emise de primarul Orașului

Covasna anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, în baza art. 16 din

Legea nr. 10/2001 nemodificată, în sensul restituirii în natură a acestui

imobil în baza prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, așa cum acestea au

fost modificate prin Legea nr. 247/2005. în drept, reclamanta și-a întemeiat

cererea pe dispozițiile art. 2 din anexa 2 la Legea nr. 10/2001.

Rezultă

că acțiunea reclamantei are natura juridică a contestației reglementate de art.

2 alin. (1) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, reprodus în anexa 2 la Legea nr.

10/2001.

Astfel,

potrivit art. 2 alin. (1) din Titlul I al Legii nr. 247/2005 (intrată în

vigoare la 24 iulie 2005), deciziile sau dispozițiile având ca obiect acordarea

de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, cu modificările aduse de prezentul titlu, emise până

la data intrării în vigoare a acestui act normativ și nevalorificate, pot fi

atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială

se află sediul unității deținătoare, în termen de 12 luni de la data intrării

în vigoare a prezentei legi, iar

potrivit alin. (2) al

aceluiași text de lege, hotărârea pronunțată de prima instanță poate fi atacată

cu recurs la curtea de apel.

Prin urmare,

raportat la natura pricinii și la dispozițiile legale enunțate, hotărârea

pronunțată în cauză în primă instanță de Tribunalul Covasna era susceptibilă

numai de exercițiul căii de atac a recursului.

Curtea

de Apel Brașov a judecat, însă, ca instanță de apel, în compunerea de 2

judecători prevăzută de lege pentru judecata apelului, și nu ca instanță de

recurs, în compunerea de 3 judecători impusă de dispozițiile art. 54 alin. (2)

teza a II-a din Legea de organizare judiciară nr. 304/2004, republicată.

Calificând

greșit calea de atac exercitată împotriva sentinței primei instanțe drept apel

în loc de recurs și judecând în compunerea prevăzută de lege pentru apel,

curtea de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, supusă casării în baza art. 304

pct. 1 C. proc. civ.

Pe temeiul

acestui motiv, care face de prisos analizarea criticilor formulate de

recurentul - pârât, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată

și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel, ca instanță de

recurs. Soluția casării cu trimitere se justifică, chiar în absența unui text

legal în acest sens, întrucât curtea de apel este singura instanță competentă

să judece recursul în cauză, potrivit art. 2 alin. (2) din Titlul I al Legii nr.

247/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâtul Orașul Covasna prin primar împotriva Deciziei nr. 5/Ap

din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează

decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel, ca

instanță de recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 12 februarie 2010.