ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3818/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3818/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Reclamantul H.I.A. a formulat contestație împotriva
dispozițiilor din 16 septembrie 2003 și din 19 ianuarie 2007 emise de Primarul Orașului
Covasna.
Prin sentința civilă
nr. 936 din 13 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna a fost respinsă
contestația, ca fiind tardiv formulată, soluție confirmată prin decizia nr. 2/Ap
din 10 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori
și de familie.
Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a pronunțat decizia
nr. 6252 din 24 octombrie 2008, prin care a fost admis recursul declarat de reclamant,
a fost casată decizia Curții de Apel, a fost admis apelul declarat de reclamant
împotriva sentinței Tribunalului, care a fost desființată și a fost trimisă cauza,
spre rejudecare, aceluiași Tribunal.
Rejudecând cauza, Tribunalul
Covasna a pronunțat sentința civilă nr. 162 din 24 februarie 2010, prin care a fost
respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel,
instanța a reținut că potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție a rămas,
învestită doar cu soluționarea pe fond a contestației formulată împotriva dispoziției
din 19 ianuarie 2007 emisă de Primar, prin care a fost respinsă, ca tardivă cererea
din 26 septembrie 2005 și că notificarea putea fi formulată, numai până la data
de 14 februarie 2002, conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de contestator
împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 83/AP
din 25 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru
cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii
a declarat recurs contestatorul, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 6, 7
și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanțele au omis a se pronunța
cu privire la capătul de cerere vizând nulitatea dispoziției din anul 2003 emisă
de pârât și că nu i s-a permis să completeze materialul probator.
Raportat la aceste critici,
recursul nu poate fi încadrat decât în prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.,
iar nu și în pct. 7 și 9.
Recursul este nefondat.
Prin decizia nr. 6252
din 24 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
civilă și de proprietate intelectuală, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat,
că împotriva dispoziției din anul 2003 a fost formulată contestație, ce a format
obiectul Dosarului nr. 2183/2003 al Tribunalului Covasna, în care a fost constatată
perimarea contestației și că în privința acestei dispoziții a fost formulată o nouă
contestație la data de 1 martie 2007, după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut
în art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Totodată s-a reținut în
privința dispoziției din anul 2007 că în mod greșit s-a apreciat că este tardivă
contestația și că recursul reclamantului este întemeiat numai cu privire la modul
de calcul al termenului de contestare al acestei dispoziții.
Așa fiind, se constată
că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,
a soluționat irevocabil contestația formulată împotriva dispoziției din anul 2003
și a trimis cauza, spre rejudecare aceluiași tribunal, doar în privința dispoziției
din anul 2007, iar Tribunalul a rejudecat cauza în limitele învestirii sale, soluție
corect confirmată de instanța de apel.
În atare situație este
nefondată critica vizând omisiunea instanțelor de a se pronunța cu privire la dispoziția
din anul 2003.
Motivul de recurs privitor
la necompletarea materialului probator vizează netemeinicia deciziei atacate și
nu este menționat printre motivele de casare și de modificare prevăzute în art.
304 C. proc. civ.
În consecință, recursul
urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamantul H.I.A. împotriva deciziei nr. 83/AP din 25 iunie 2010 a
Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 10 mai 2011.