ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3818/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Reclamantul H.I.A. a formulat contestație împotriva dispozițiilor din 16 septembrie 2003 și din 19 ianuarie 2007 emise de Primarul Orașului Covasna. Prin sentința civilă nr. 936 din 13 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna a fost respinsă contestația, ca fiind tardiv formulată, soluție confirmată prin decizia nr. 2/Ap din 10 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a pronunțat decizia nr. 6252 din 24 octombrie 2008, prin care a fost admis recursul declarat de reclamant, a fost casată decizia Curții de Apel, a fost admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței Tribunalului, care a fost desființată și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceluiași Tribunal.

Rejudecând cauza, Tribunalul Covasna a pronunțat sentința civilă nr. 162 din 24 februarie 2010, prin care a fost respinsă acțiunea. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție a rămas, învestită doar cu soluționarea pe fond a contestației formulată împotriva dispoziției din 19 ianuarie 2007 emisă de Primar, prin care a fost respinsă, ca tardivă cererea din 26 septembrie 2005 și că notificarea putea fi formulată, numai până la data de 14 februarie 2002, conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Apelul declarat de contestator împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 83/AP din 25 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanțele au omis a se pronunța cu privire la capătul de cerere vizând nulitatea dispoziției din anul 2003 emisă de pârât și că nu i s-a permis să completeze materialul probator. Raportat la aceste critici, recursul nu poate fi încadrat decât în prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., iar nu și în pct. 7 și 9. Recursul este nefondat.

Prin decizia nr. 6252 din 24 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că împotriva dispoziției din anul 2003 a fost formulată contestație, ce a format obiectul Dosarului nr. 2183/2003 al Tribunalului Covasna, în care a fost constatată perimarea contestației și că în privința acestei dispoziții a fost formulată o nouă contestație la data de 1 martie 2007, după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut în art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Totodată s-a reținut în privința dispoziției din anul 2007 că în mod greșit s-a apreciat că este tardivă contestația și că recursul reclamantului este întemeiat numai cu privire la modul de calcul al termenului de contestare al acestei dispoziții.

Așa fiind, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a soluționat irevocabil contestația formulată împotriva dispoziției din anul 2003 și a trimis cauza, spre rejudecare aceluiași tribunal, doar în privința dispoziției din anul 2007, iar Tribunalul a rejudecat cauza în limitele învestirii sale, soluție corect confirmată de instanța de apel. În atare situație este nefondată critica vizând omisiunea instanțelor de a se pronunța cu privire la dispoziția din anul 2003. Motivul de recurs privitor la necompletarea materialului probator vizează netemeinicia deciziei atacate și nu este menționat printre motivele de casare și de modificare prevăzute în art. 304 C. proc.

civ. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul H.I.A. împotriva deciziei nr. 83/AP din 25 iunie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 mai 2011.