ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2236/2015

După deliberare,

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă, la data 02

septembrie 2014, sub nr. 1400/119/2014, petentul M.V. a solicitat, în

contradictoriu cu intimata SC P.C. SA, revizuirea Sentinței civile nr. 2283 din

27 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă, în Dosarul

nr. 330/64/2011 și a Deciziei nr. 464/R din 7 martie 2012 a Curții de Apel

Brașov, secția civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de

muncă și asigurări sociale.

În motivare, petentul

a arătat că hotărârile judecătorești mai sus menționate au fost pronunțate cu

încălcarea prevederilor legale de către membrii completului de judecată

învestit cu soluționarea pricinii și că, împotriva acestora, a fost începută

urmărirea penală pentru infracțiunea de abuz în serviciu.

Prin cererea

precizatoare depusă la data de 14 noiembrie 2014, revizuentul a susținut că

hotărârile atacate încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 775/R

din 14 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, și

pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale în Dosarul nr. 330/64/2011, indicând ca temei de drept dispozițiile

art. 322 pct. 2, 4 și 7 C. proc. civ.

Prin Sentința nr. 5

din 12 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1400/119/2014, Tribunalul

Covasna, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a dispus

declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire, formulată de

petentul M.V., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare, instanța

a arătat că petentul a indicat în mod expres motivul de revizuire prevăzut de

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Față de această

împrejurare, a reținut că, în materia revizuirii, în cazul în care se invocă

prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., conform art. 323 din acest act

normativ, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față

de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Când cele

două instanțe fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai

mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi cea care

a dat prima hotărâre.

Or, contrarietatea de

hotărâri vizează două decizii pronunțate de Curtea de Apel Brașov și o sentință

a Tribunalului Covasna. Pe cale de consecință, instanța a apreciat că Înalta

Curte de Casație și Justiție este competentă material să soluționeze cererea de

revizuire.

Urmare decimării de

competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă la data de 04 februarie 2015, sub nr.

1400/119/2014.

Prin Decizia nr. 982

din 27 martie 2015, această instanță a respins, ca tardivă, cererea de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată

de petentul M.V. împotriva Sentinței civile nr. 2283 din 27 octombrie 2011,

pronunțată de Tribunalul Covasna în Dosarul nr. 330/64/2011 și împotriva

Deciziei nr. 464/R/07,03.2032 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale și a

declinat, în favoarea Curții de Apel Brașov, competența de soluționare a

cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 și 4 C. proc.

civ.

Pentru a dispune

astfel, în ceea ce privește excepția tardivității declarării cererii de revizuire

fundamentală pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte a

reținut că prin Decizia nr. 464/R din 07 martie 2012 a Curții de Apel Brașov,

secția civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă

și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 330/64/2011, a fost respins

recursul promovat de contestatorul M.V. împotriva Sentinței civile nr. 2283 din

27 octombrie 2011 a Tribunalului Covasna, secția civilă.

Având în vedere că

hotărârea atacată a fost pronunțată în recurs, instanța a apreciat că termenul

de o lună pentru declararea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., curge de la 07 martie 2012, data pronunțării

hotărârii atacate, împlinindu-se la 07 aprilie 2012.

Prin urmare, constatând

că cererea de revizuire a fost formulată la 02 septembrie 2014, Înalta Curte a

respins, ca tardivă, cererea de revizuire.

Referitor la excepția

necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 2 și 4 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de

faptul că aceasta vizează o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel Brașov,

conform prevederilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., a declinat competența de

soluționare a acesteia în favoarea acestei din urmă instanțe.

Prin Decizia nr.

418/R din 22 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1400/119/2014, Curtea de

Apel Brașov, secția civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., formulată de

revizuentul M.V. împotriva Deciziei civile nr. 464/R din 7 martie 2012,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov și a respins cererea de revizuire

întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., promovată împotriva

aceleiași decizii.

Pentru a dispune

astfel, instanța a reținut, în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., că termenul stipulat de art. 324

alin. (1) pct. 1 din acest act normativ, în care poate fi formulată cererea,

este de 30 de zile. Astfel, a constatat că, în cauză, decizia a cărei revizuire

se solicită a fost pronunțată la data de 07 martie 2012, iar termenul de

declarare a căii de atac s-a împlinit la 07 martie 2012. Cum cererea a fost

înregistrată pe rolul instanței la data de 02 septembrie 2015, a apreciat că

acest termen a fost depășit și a dispus respingerea acesteia, ca tardiv

formulată.

În ceea ce privește

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ.,

a reținut că înscrisurile care au stat la baza formulării cererii de revizuire

sunt ordonanța de clasare din 30 mai 2014, pronunțată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Brașov și încheierea nr. 71/2014, pronunțată în Dosarul penal

nr. 450/2014 al Curții de Apel Brașov. însă, a apreciat că prin aceste scripte

nu s-a stabilit o condamnare a unui magistrat implicat în soluționarea cerilor

promovate de revizuent.

Față de această

împrejurare, instanța a constatat că petentul nu a făcut dovada condamnării

definitive a unui magistrat care a intrat în compunerea completului de judecată

care a pronunțat Decizia civilă nr. 464/2012 a Curții de Apel Brașov, motiv

pentru care a apreciat că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.

322 pct. 4 C. proc. civ. nu este admisibilă.

Împotriva acestei

decizii a formulai recurs recurentul-revizuent M.V., înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație, secția I civilă, la data de 10 iulie 2015, sub nr.

2769/1/2015.

În motivarea cererii

de recurs, petentul a arătat că instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu

a fost legal alcătuită, întrucât doi dintre judecătorii care au făcut parte din

completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei se aflau în stare de

incompatibilitate.

De asemenea, petentul

a invocat nemulțumiri legate de modul de soluționare a cererii de revizuire de

Curtea de Apel Brașov, care a respins, ca tardivă, cererea întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Astfel, a susținut că termenul

pentru promovarea cererii de revizuire a început să curgă la 29 august 2014,

când, în urma solicitări sale, i-a fost comunicată ordonanța din 07 mai 2014,

pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr.

183/P/2014.

În opinia sa, decizia

atacată cu revizuire este nelegală, întrucât, în mod greșit, instanța a dispus

disjungerea cererii de revizuire prin disocierea elementelor constitutive ale

unei sigure cauze, întemeiate pe infracțiunea de abuz în serviciu, constatată

prin ordonanța mai sus menționată, greșeală materială care, prin întreruperea

relației unitare de conținut a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 2 și 4 C. proc. civ., atrage după sine nulitatea absolută a

hotărârii.

Astfel,

recurentul-revizuent a susținut că decizia supusă recursului are ca efect

anularea retroactivă a drepturilor sale, ce izvorăsc din Decizia nr. 775/R din

14 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

În drept, recursul a

fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 și art. 326 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând calea de

atac, în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei

analiză este prioritară, conform prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă

căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

De asemenea, conform

prevederilor art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor

judecătorești pot fi exercitate căile de atac, în condițiile legii.

În cauză, prin

Decizia nr. 418/R din 22 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1400/119/2014,

Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins, ca tardivă, cererea de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., formulată

de petentul M.V. împotriva Deciziei nr. 464/R din 07 martie 2012 a Curții de

Apel Brașov, secția civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, de

conflicte de muncă și asigurări sociale, dată în Dosarul nr. 330/64/2011*, și a

respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C.

proc. civ., îndreptată împotriva aceleiași decizii.

Decizia nr. 418/R din

22 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, este supusă

acelorași căi de atac ca și Decizia nr. 464/R din 07 martie 2012 a Curții de

Apel Brașov, secția civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, de

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Or, decizia mai sus

menționată, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul-contestator M.V. împotriva Sentinței civile nr. 2283 din 27

octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Covasna, este irevocabilă, potrivit

dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt

hotărâri irevocabile cele date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a

soluționat fondul pricinii.

În consecință și

Decizia nr. 418/R din 22 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov,

secția civilă, este irevocabilă.

Față de aspectele

expuse, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, inițierea

controlului judiciar asupra hotărârii atacate este determinată de exercitarea

acesteia în condițiile prevederilor legale.

Astfel, decizia

supusă examinării în cauza pendinte este irevocabilă și, prin urmare,

nesusceptibilă de reformare pe calea recursului.

Prin urmare, având în

vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată într-o cerere de revizuire,

soluționată în mod irevocabil de Curtea de Apel Brașov, calea de atac

îndreptată împotriva acesteia este inadmisibilă.

În aceste condiții,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de

revizuentul M.V. împotriva Deciziei civile nr. 418/R din 22 iunie 2015,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, urmează a fi respins, ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.V. împotriva Deciziei civile

nr. 418/R din 22 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 16 octombrie 2015.

Procesat

de GGC - NN