Decizia nr. 2607/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — revizuire

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Brașov, secția I civilă sub numărul de mai sus, la data de 26.06.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții B. S.A. prin președinte D., D., E., F., G., H.; I.; J.; K.; L., M., Cabinet de avocat N., N., Biroul executorului judecătoresc O. și O. să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata următoarelor sume: 890.435 EURO reprezentând venitul din chirie pe perioada 01.09.2016-01.04.2025, rămasă neexecutată din contractul de închiriere nr. x/2015 (103 luni x 8645 euro/lună), ca urmare a blocării accesului chiriașului la bunul închiriat în baza planului de pază avizat nelegal prin fapta ilicită pârâților;2.409.358 RON reprezentând penalități de întârziere de 0,3%/zi de întârziere, calculate conform contractului de închiriere nr. x/2015 pentru neîncasarea chiriei în perioada 01.09.2016-31.05.2019, penalități de care ar fi beneficiat reclamanta dacă se întârzia plata chiriei și obligarea pârâților la plata penalităților în continuare până la data plății efective și integrale a sumelor reprezentând chiriile din perioada 01.09.2016 și până la data plății efective;164.800 RON reprezentând impozit aferent imobilelor ce fac obiectul contractului de locațiune, datorat Biroului Impozite și Taxe Locale al Primăriei Municipiului Târgu-Secuiesc, pentru perioada 01.09.2016-01.04.2025, rămasă neexecutată ca urmare a blocării accesului chiriașului la bunul închiriat, în baza planului de pază avizat nelegal prin fapta ilicită a pârâților;cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în primă instanță. Prin sentința civilă 231/S/04.11.2019, Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins excepțiile lipsei calității procesuale active, a inadmisibilității cererii și a lipsei de interes, invocate de pârâți, a respins cererea pârâtei B. S.A. de anulare a încheierii de ședință din 22.07.2019 privind acordarea facilităților pentru reclamantă la plata taxei judiciare de timbru, a respins ca inadmisibile cererile formulate de S.C. C. S.A. -societate dizolvată în dosarul de față, a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., Cabinetul de avocat N. și Biroul executorului judecătoresc O., ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B. S.A., N. și O., ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunțată în apel. Prin decizia civilă nr. 284/Ap/2020, pronunțată deCurtea de Apel Brașov, a fostrespins apelul declarat de apelanta B. S.C. C. S.A. împotriva sentinței civile 231S/04.11.2019, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, și cererile formulate de această apelantă în calea de atac, respectiv a fost respins apelul declarat de apelata S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile 231S/04.11.2019 și împotriva încheierii de ședință din data de 28.10.2019, pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă.

Decizia pronunțată în recurs. Prin decizia nr. 706 din 31 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 284/Ap din 19 martie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a casat decizia atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel și a anulat recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva aceleiași decizii.

Decizia pronunțată în contestație în anulare. Prin decizia civilă nr. 1098 din 19 mai 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a anulat, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de B. S.A. împotriva deciziei nr. 706 din 31 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Cererea de revizuire. Împotriva deciziei civile nr. 1098 din 19 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, revizuenta B. S.A. a formulat, la data de 02 iunie 2021, cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. x/2021. În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a solicitat să se constate că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică și încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2487 din 24 aprilie2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă și a deciziei civile nr. 75Ap din 31 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Apărările formulate în cauză. Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare la cererea de revizuire, prin care a învederat că revizuenta a fost dizolvată, așa cum reiese din conținutul sentinței nr. 63 din 05 februarie 2020 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 537 din 03 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Covasna, iar la data de 24 noiembrie 2021, a depus note de ședință în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei capacității de folosință a revizuentei. La termenul de judecată din 24 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, excepția lipsei capacității de folosință a revizuentei. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Revizuirea formulată în cauza de față, se întemeiază pe ipoteza reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în conformitate cu care: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri." Potrivit art. 509 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivul de revizuire prevăzut la alin. (1) pct. 8 (între alte ipoteze) sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul. Acest caz de revizuire asigură respectarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești anterioare, astfel încât, ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional de către o instanță judecătorească să nu mai poată fi repus în dezbaterea judiciară a unei instanțe învestite ulterior cu o pricină având același obiect, părți și cauză juridică. Autoritatea de lucru judecat este reglementată prin dispozițiile art. 430 C. proc. civ. care stabilesc că: "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre." Efectele lucrului judecat sunt reglementate la art. 431 C. proc. civ., potrivit căruia: "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă". Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, atât în ipotezele în care instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, cât și în cazurile în care încălcarea se manifestă la nivelul statuărilor diferite prin considerente asupra acelorași elemente litigioase care au rol decizoriu asupra soluției. În lumina dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 și 430, 431 C. proc. civ., pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu (adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză) sau în litigii diferite, dar între care există o anumită legătură (când identitatea celor trei elemente se regăsește doar parțial); hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunțate în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat. În ceea ce privește condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat, și anume interzicerea reluării aceleiași judecăți, în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. În cauză, prin cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuienta a pretins că decizia civilă nr. 1098 din 19 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, "este potrivnică" deciziei civile nr. 2487 din 24 aprilie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, și deciziei civile nr. 75Ap din 31 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Înalta Curte reține că prin decizia civilă nr. 1098 din 19 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost anulată, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de B. S.A. împotriva deciziei nr. 706 din 31 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Prin decizia civilă nr. 2487 din 24 aprilie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost constatat nul, recursul declarat de pârâta P. împotriva deciziei nr. 75Ap din 31 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale și a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Q. S.R.L. împotriva aceleiași decizii. Prin decizia civilă nr. 75Ap din 31 mai 2011, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamanta S.C. C. S.A. R., prin administrator special B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1233 din 14 octombrie 2010 a Tribunalului Covasna și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Astfel, deciziile menționate - decizia civilă nr. 75Ap din 31 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie și decizia civilă nr. 2487 din 24 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă - au fost pronunțate în aceeași pricină, în faze procesuale distincte, a apelului, respectiv a recursului. Examinând, din perspectiva art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pretinsa contradictorialitate între cauza finalizată cu pronunțarea deciziei civile nr. 1098 din 19 mai 2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă și pricina finalizată cu decizia civilă nr. 2487 din 24 aprilie 2013, pronunțată de aceeași instanță, Înalta Curte reține că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate impuse prin aceste norme legale. Astfel, în ceea ce privește cauza finalizată prin pronunțarea deciziei civile nr. 2487 din 24 aprilie2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă se constată că au avut calitatea de părți: S.C. C. S.A., prin administrator special B. S.A., în calitate de reclamantă, și S.C. P. S.R.L. și S.C. S. S.R.L., în calitate de pârâte. Totodată, obiectul acestei pricini a fost reprezentat de constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub numerele 1086 din 12 mai 2008 și 459 din 18 martie 2009 de BNP T.. În litigiul ulterior, finalizat prin pronunțarea deciziei civile nr. 1098 din 19 mai 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în soluționarea unei contestații în anulare anulate ca netimbrată, au avut calitatea de părți S.C. A. S.R.L., în calitate de reclamantă, și B. S.A. prin președinte D., D., E., F., G., H.; I.; J.; K.; L., M., Cabinet de avocat N., N., Biroul executorului judecătoresc O. și O., în calitate de pârâți. Obiectul acestei din urmă pricini a fost reprezentat de o acțiune în răspundere civilă delictuală, reclamanta solicitând instanței obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru pretinse fapte ilicite reprezentate de emiterea notificărilor nr. x/2019 și nr. y/2016 transmise chiriașului S.C. U. S.R.L.; blocarea accesului S.C. U. S.R.L. la bunul imobil închiriat și blocarea accesului reclamantei la acest imobil în data de. 14.07.2016; demararea unei proceduri de executare silită de către executorul judecătoresc O. cu ascunderea faptului că cererea de executare silită a fost făcută de B. S.A. și nu de către societatea C. S.A.; declanșarea procedurii de executare silită împotriva reclamantei, cu rea-credință, prin ignorarea efectelor dizolvării C. S.A. și a radierii acesteia din Registrul Comerțului de către pârâta B. S.A.; realizarea de către executorul judecătoresc a procedurii de executare silită împotriva reclamantei S.C. A. S.R.L., în lipsa încuviințării executării silite împotriva acestei societăți; continuarea executării silitedeși aceasta fusese suspendată la data de 16.06.2020. Rezultă, așadar, cu evidență, din cele anterior prezentate că atât părțile, cât și obiectul și cauza juridică a celor două litigii, în care au fost pronunțate hotărârile pretins contradictorii au fost diferite. Mai mult, trebuie observat că, chiar dacă s-ar reține, având în vedere modalitatea prolixă în care a fost formulată cererea de revizuire, că revizuenta a reclamat, în speță, o încălcare a puterii de lucru judecat sub aspect pozitiv a celei dintâi hotărâri, prin hotărârea dată în cel de-al doilea proces și care ar statua diferit asupra unor elemente litigioase dezlegate de o manieră definitivă în cel dintâi proces, prin decizia civilă nr. 2487 din 24 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă (raportat desigur, la limitele în care s-a realizat analiza contestației în anulare prin deciziei nr. 1098 din data de 19 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021) nu s-a tranșat că, în privința cererii reclamantei, astfel soluționată, ar opera o scutire legală obiectivă a părților litigante, de obligația de plată a taxei de timbru, ci s-a stabilit că era necesar a fi efectuate verificări pentru a se stabili dacă acțiunea derivă sau nu din procesul penal soluționat prin sentința penală nr. 232/2006 a Judecătoriei Câmpina, respectiv că nu s-a statuat că o atare scutire de obligația de plată a taxei de timbru ar opera, în privința revizuentei. Reținând, în raport de aceste aspecte, inadmisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuenta B. S.A. împotriva deciziei nr. 1098 din data de 19 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.