ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1916/2022

Ședința publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, sub nr. x/2019, la data de 26 iunie 2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții B. S.A. prin președinte C., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., Cabinet de avocat M., M., Biroul executorului judecătoresc N., să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata următoarelor sume:

- 890.435 euro reprezentând venitul din chirie pe perioada 1 septembrie 2016 - 1 aprilie 2025, rămasă neexecutată din contractul de închiriere nr. x/2015 (103 luni x 8.645 euro/lună), ca urMáre a blocării accesului chiriașului la bunul închiriat în baza planului de pază avizat nelegal prin fapta ilicită pârâților;

- 2.409.358 ron reprezentând penalități de întârziere de 0,3%/zi de întârziere, calculate conform contractului de închiriere nr. x/2015 pentru neîncasarea chiriei în perioada 1 septembrie 2016 - 31 mai 2019, penalități de care ar fi beneficiat reclamanta dacă se întârzia plata chiriei și obligarea pârâților la plata penalităților în continuare până la data plății efective și integrale a sumelor reprezentând chiriile din perioada 1 septembrie 2016 și până la data plății efective;

- 164.800 ron reprezentând impozit aferent imobilelor ce fac obiectul contractului de locațiune, datorat Biroului Impozite și Taxe Locale al Primăriei Municipiului Târgu-Secuiesc, pentru perioada 1 septembrie 2016 - 1 aprilie 2025, rămasă neexecutată ca urMáre a blocării accesului chiriașului la bunul închiriat, în baza planului de pază avizat nelegal prin fapta ilicită a pârâților;

- cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 28 octombrie 2019, Tribunalul Brașov, secția I civilă a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive pentru pârâții C., D., E., F., G., H., I., J., K., pe care a pus-o în discuția părților prezente în sala de ședință, dispunând apoi admiterea acesteia.

Prin sentința civilă nr. 231/S din data de 4 noiembrie 2019, Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins excepțiile lipsei calității procesuale active, a inadmisibilității cererii și a lipsei de interes, invocate de pârâți, a respins cererea pârâtei B. S.A. de anulare a încheierii de ședință din data de 22 iulie 2019 privind acordarea facilităților pentru reclamantă la plata taxei judiciare de timbru, a respins ca inadmisibile cererile formulate de MTS S.A. - societate dizolvată în dosarul de față, a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin administrator O., în contradictoriu cu pârâții C., D., E., F., G., H., J., K., L., Cabinet de avocat M. și Biroul executorului judecătoresc N., ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin administrator O., în contradictoriu cu pârâții B. S.A., M. și N., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 284/Ap din data de 19 martie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins apelurile declarate de apelantele A. S.R.L. și B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 231/S din data de 4 noiembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă, respingând și apelul declarat de apelanta A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din data de 28 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă.

Prin decizia nr. 706 din data de 31 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a decis următoarele: anularea recursului declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 284/Ap din data de 19 martie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă; admiterea recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 284/Ap din data de 19 martie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă, sub nr. x/2019*.

Prin decizia nr. 1694/Ap din data de 20 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a admis apelul declarat de apelanta A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 28 octombrie 2019 și a sentinței civile nr. 2315 din data de 4 noiembrie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Brașov, secția I civilă, pe care le-a anulat și a reținut cauza spre rejudecare, fixând termen de judecată la data de 3 februarie 2022.

Împotriva deciziei nr. 1694/Ap din data de 20 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă a declarat recurs pârâta B. S.A.

Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea dată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă este lovită de nulitate absolută, pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs, și a apreciat că se impune ca Înalta Curte de Casație și Justiție să dispună restabilirea situației anterioare contestațiilor la executare, conexate în dosarul nr. x/2016.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 28 februarie 2022 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 2, astfel cum rezultă din fișa ECRIS, aflată la dosar.

Prin rezoluția din data de 2 martie 2022, s-a dispus efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante și intimaților-pârâți, iar aceștia nu au depus întâmpinare.

Prin rezoluția din data de 20 aprilie 2022, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 18 octombrie 2022, când Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității recursului și a reținut cauza în pronunțare prin prisma acestei excepții.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 466 alin. (4) C. proc. civ., "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel".

Art. 494 C. proc. civ. dispune că "Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune".

Conform art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ., "În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul".

Aceste dispoziții legale au drept ipoteză situația (incidentă în speța de față) în care instanța de apel pronunță, în cauză, o primă hotărâre, prin care, admițând apelul, anulează în tot sau în parte hotărârea apelată, reținând procesul spre judecare, dar și o a doua hotărâre prin care soluționează fondul cauzei.

Față de textele de lege mai sus indicate, Înalta Curte reține că decizia de admitere a apelului, prin care se dispune anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanțe, cu reținerea procesului spre judecare, fixându-se termen în acest scop, este o hotărâre cu caracter intermediar/premergător, având menirea de a pregăti soluționarea fondului cauzei.

Această hotărâre este supusă căii de atac a recursului doar odată cu hotărârea prin care se soluționează fondul cauzei.

De altfel, față de caracterul ei intermediar, decizia instanței de apel de anulare a hotărârii primei instanțe fără a se evoca fondul, cu reținerea cauzei spre judecare, nici nu are o existență autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii, astfel că, atât timp cât nu a fost epuizată examinarea căii de atac a apelului, prin pronunțarea hotărârii asupra fondului pricinii, o atare cale de atac nu se poate exercita asupra hotărârii anterioare, care a declanșat procedura ulterioară de cercetare din nou a cauzei pe fond.

Or, cât timp cauza rămâne în curs de rezolvare după anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanțe, aceasta nu poate fi considerată a fi soluționată decât după pronunțarea deciziei asupra fondului procesului.

Pe de altă parte, regula unicității de exercitare a căii de atac face de neconceput fragmentarea fazei procesuale a judecării în apel, încât și sub acest aspect prima hotărâre a instanței de apel, de anulare a hotărârii atacate, cu reținerea cauzei spre judecare, nu poate fi examinată de instanța superioară de control judiciar, în recurs, decât odată cu decizia finală, dată asupra fondului.

În același sens (chiar dacă se referă la C. proc. civ. de la 1865, aceste statuări își găsesc aplicabilitatea și în contextul noii reglementări), Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXXIII din 16 aprilie 2007 pronunțată în recurs în interesul legii, a reținut că este inadmisibil recursul declarat împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de apel, prin care s-au anulat în tot sau în parte procedura urmată, precum și hotărârea apelată, cu reținerea cauzei spre judecare, cu excepția cazului în care instanța de apel a constatat propria sa competență.

Ca atare, față de dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 1694/Ap din data de 20 decembrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, recurată în prezenta cauză (prin care curtea de apel a admis apelul declarat de apelanta A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 28 octombrie 2019 și a sentinței civile nr. 2315 din data de 4 noiembrie 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Brașov, secția I civilă, pe care le-a anulat și a reținut cauza spre rejudecare, fixând termen de judecată la data de 3 februarie 2022) nu este supusă căii de atac recursului.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

În consecință, având în vedere cele anterior reținute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul, împrejurare față de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 1694 Ap din data de 20 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 octombrie 2022.