ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 856/2010

Asupra

recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 709 din 31 mai

2007 Tribunalul Covasna a respins, ca nefondată, cererea formulată de

reclamantul F.K.M., având ca obiect anularea dispoziției nr. 2242/2005 emisă,

în aplicarea Legii nr. 10/2001, de către pârâtul Primarul Municipiului Sf.

Gheorghe, prin care a fost soluționată notificarea nr. 292/2001, având ca

obiect restituirea în natură a imobilelor identificate în C.F. nr. 683, nr. top

810, ce au fost naționalizate în baza Decretului nr. 92/1950.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a

reținut că dispoziția nr. 3342/2005 este legală și temeinică întrucât

construcțiile, constând în casă de piatră cu etaj, au fost demolate în urma

preluării de către stat, iar terenul este ocupat funcțional de utilitățile publice

edificate, fiind situate în centrul administrativ al Municipiului Sf. Gheorghe,

astfel încât în mod corect prin decizia contestată s-au propus măsuri

reparatorii în echivalent.

Prin decizia civilă nr. 82/Ap din 9

iunie 2009 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul declarat de contestatorul

F.K.M., a schimbat în parte sentința civilă nr. 709 din 31 mai 2007 a Tribunalului Covasna, în sensul că a admis în parte contestația formulată împotriva Dispoziției

nr. 2242/2005 emisă de intimatul Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe,

A dispus anularea dispoziției

respective, dispunând obligarea intimatului de a proceda la restituirea în

natură către contestator a imobilului înscris în C.F. nr. 683 Sf. Gheorghe, nr.

top 819/1, teren în suprafață de 653 mp, identificat prin marcare cu culoare

roșie pe anexa nr. 4 a completării la raportul de expertiză tehnică judiciară

întocmită de ing. L.M., care face parte integrantă din decizie; s-au menținut

restul dispozițiilor sentinței civile.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că, în pofida solicitărilor scrise din cererea de

chemare în judecată, obiectul pretențiilor formulate de reclamant, au fost în

sensul restituirii în natură a imobilului preluat de către stat, iar

modalitatea de soluționare a procesului de către Tribunalul Covasna a dus la

ignorarea principiului fundamental al Legii nr. 10/2001, acela al restituirii

în natură, restituirea prin echivalent fiind prevăzută doar în ipotezele în

care restituirea în natură nu este posibilă.

În acest sens, s-a constatat că

judecătorii fondului au preluat situația de fapt și de drept a imobilului din

evidențele pârâtului, reținând că terenul a suferit mai multe dezmembrări, fără

însă a face referire la parcela înscrisă inițial sub nr. top 819/1, astfel cum

aceasta apărea în proprietatea autorului reclamantului, aspect lămurit de

completarea la raportul de expertiză, întocmită în apel, din care a rezultat

că, parcela cu nr. top 819/a din C.F. nr. 683, teren de construcție în

suprafață de 653 mp este proprietatea Statului Român cu drept de folosință în favoarea

Primăriei Municipiului Sf. Gheorghe, nefiind în patrimoniul SC T.A.O. SA, fiind

liberă de orice sarcini.

Împotriva hotărârii respective, la

data de 22 iulie 2009, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul

Municipiului Sf. Gheorghe, criticând-o ca fiind nelegală și solicitând

modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului declarat de reclamant

împotriva hotărârii primei instanțe.

În drept, a invocat prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs depuse odată cu

cererea a susținut, în primul rând, faptul că instanța de apel, anulând în

totalitate dispoziția contestată, a lăsat nesoluționată o parte din notificarea

nr. 292/2001, nereglementând situația juridică a numerelor topo 810/1 și 810/2,

nepronunțându-se asupra construcțiilor demolate, astfel încât petentul s-ar

găsi în situația în care nu ar mai putea obține măsuri reparatorii în

echivalent.

Pe fondul cauzei s-a învederat

faptul că, în mod greșit, instanța de apel a dispus restituirea în natură a

terenului în suprafață de 653 mp, fără a verifica dacă imobilul respectiv este

afectat servituților legale ori altor amenajări de utilitate publică ale

localităților urbane.

În acest sens, s-a susținut că,

într-adevăr principiul restituirii în natură are prioritate absolută față de

acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, însă restituirea în natură este

strict reglementată de dispozițiile Legii nr. 10/2001 (pct. 10.1 – 10.3 din

Normele metodologice de aplicare a legii), iar în cauză, constatările instanței

de apel efectuate pe baza raportului de expertiză, nu pot fi încadrate în nicio

ipoteză prevăzută de lege, privind restituirea în natură.

S-a mai susținut faptul că,

dispoziția instanței de obligare a Primarului la restituirea în natură a

imobilului solicitat, în lumina prevederilor legale, nu este susținută de

dovezi care să fundamenteze această măsură, fiind necesar să corespundă

cerințelor legale impuse față de o astfel de lucrare de specialitate.

La data de 9 februarie 2010,

intimatul-reclamant F.K.M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea

recursului, ca nefondat, iar la data de 29 ianuarie 2010 recurentul a depus

note de ședință, însoțite de un plan de situație privind identificarea

imobilului ce a existat pe fosta str. Lenin nr. 3, naționalizat de la autorul

reclamantului prin Decretul nr. 92/1950.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și de considerentele deciziei

recurate, Înalta Curte, va constata că recursul declarat de pârâtul Primarul

Municipiului Sf. Gheorghe, este întemeiat, și-l va admite, avându-se în vedere considerentele

ce vor urma:

Astfel, prevederile art. 1 alin. (1)

și (9) din Legea nr. 10/2001, instituie drept principiu fundamental, principiul

restituirii în natură, a imobilelor preluate de stat, de organizațiile cooperatiste

sau de oricare alte peroane juridice în perioada de referință de aplicare a

legii, respectiv perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Aceeași lege, instituie însă, în subsidiar,

și principiul restituirii prin echivalent, constând în compensarea cu alte

bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită cu

soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri

acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și

plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, dacă

restituirea în natură nu este posibilă.

În acest sens, dispozițiile acestei

legi cu caracter reparatoriu [art. 10 alin. (1)-(6) cât și Normele Metodologice

de aplicare a legii aprobate prin HG nr. 250/2007 (prevederile punctelor

10.1-10.3) stipulează ipotezele în care este posibilă restituirea în natură,

cât și măsurile ce trebuie luate de entitatea învestită cu soluționarea

notificărilor, prin raportare la aceste situații.

În acest sens, prevederile art. 10

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 stipulează faptul că, în cazurile în care pe

terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat

noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în

natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții

noi, cea afectată de servituțile legale și altor amenajări de utilitate

publică, ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc

în echivalent.

De asemenea, dispozițiile art. 10

pct. 3 din H.G. nr. 250/2007 prevăd faptul că: în toate cazurile, entitatea

învestită cu soluționarea notificării are obligația înainte de a dispune orice

măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și, totodată de a

verifica destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia pentru

a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi,

trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor

amenajări subterane (conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate

de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea).

Din întreaga economie a acestei legi

se desprinde ideea că sintagma „amenajări de utilitate publică ale

localităților urbane și rurale” are în vedere acele suprafețe de teren afectate

unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări

destinate a deservi nevoile comunității, și anume, căi de comunicație (străzi,

alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații

verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe

pietonale și altele.

Analizând aceste prevederi legale,

se constată faptul că, instanța de apel le-a ignorat în totalitate, dispunând

restituirea în natură către reclamant a suprafeței de 653 mp teren, doar pe

baza considerentului că nu se află în patrimoniul SC T.A.O. SA, ci în

proprietatea Statului Român, cu drept de folosință în favoarea Primăriei

Municipiului Sf. Gheorghe, respectiv parcela cu nr. top 819/1 din C.F. nr. 683.

În acest sens, Curtea de Apel Brașov

a concluzionat că terenul aflat în litigiu este liber de sarcini, doar prin

prisma ipotezei că nu este deținut în prezent de o societate comercială

privatizată integral, fără însă a verifica, obligație ce-i revenea potrivit

legii, dacă imobilul respectiv poate fi restituit în natură, fiind afectat sau

nu de construcții noi autorizate ori este afectat servituților legale și altor

amenajări de utilitate publică ale localității Sf. Gheorghe,

Aceasta cu atât mai mult cu cât, din

raportul de expertiză efectuat în cauză, completat în faza de apel, cât și din

planul de identificare a imobilului depus de către recurent în fața instanței

de recurs, rezultă faptul că terenul respectiv se află amplasat în centrul

administrativ al Municipiului Sf. Gheorghe, mai precis în piațeta publică a

acestui municipiu.

Prin urmare, în condițiile arătate

se impune completarea probatoriului administrat în cauză, prin efectuarea unei

alte expertize tehnice de specialitate, care să aibă în vedere planul de

identificare a imobilului solicitat, prezentat de recurent, și prin care să se

verifice dacă terenul respectiv este afectat servituților legale și altor

amenajări de utilitate publică.

În consecință, în raport de

prevederile art. 314 C. proc. civ., potrivit cărora, Înalta Curte de Casație și

Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează

hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de

fapt ce au fost pe deplin stabilite și de art. 312 alin. (3) teza a II.-a C.

proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul declarat de pârât, va casa decizia

recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Sfântu

Gheorghe împotriva deciziei nr. 82/Ap din 9 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 12 februarie 2010.