ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 856/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 709 din 31 mai 2007 Tribunalul Covasna a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul F.K.M., având ca obiect anularea dispoziției nr. 2242/2005 emisă, în aplicarea Legii nr. 10/2001, de către pârâtul Primarul Municipiului Sf. Gheorghe, prin care a fost soluționată notificarea nr. 292/2001, având ca obiect restituirea în natură a imobilelor identificate în C.F. nr. 683, nr. top 810, ce au fost naționalizate în baza Decretului nr. 92/1950. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că dispoziția nr. 3342/2005 este legală și temeinică întrucât construcțiile, constând în casă de piatră cu etaj, au fost demolate în urma preluării de către stat, iar terenul este ocupat funcțional de utilitățile publice edificate, fiind situate în centrul administrativ al Municipiului Sf.

Gheorghe, astfel încât în mod corect prin decizia contestată s-au propus măsuri reparatorii în echivalent. Prin decizia civilă nr. 82/Ap din 9 iunie 2009 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelul declarat de contestatorul F.K.M., a schimbat în parte sentința civilă nr. 709 din 31 mai 2007 a Tribunalului Covasna, în sensul că a admis în parte contestația formulată împotriva Dispoziției nr. 2242/2005 emisă de intimatul Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe, A dispus anularea dispoziției respective, dispunând obligarea intimatului de a proceda la restituirea în natură către contestator a imobilului înscris în C.F.

nr. 683 Sf. Gheorghe, nr. top 819/1, teren în suprafață de 653 mp, identificat prin marcare cu culoare roșie pe anexa nr. 4 a completării la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmită de ing. L.M., care face parte integrantă din decizie; s-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, în pofida solicitărilor scrise din cererea de chemare în judecată, obiectul pretențiilor formulate de reclamant, au fost în sensul restituirii în natură a imobilului preluat de către stat, iar modalitatea de soluționare a procesului de către Tribunalul Covasna a dus la ignorarea principiului fundamental al Legii nr. 10/2001, acela al restituirii în natură, restituirea prin echivalent fiind prevăzută doar în ipotezele în care restituirea în natură nu este posibilă.

În acest sens, s-a constatat că judecătorii fondului au preluat situația de fapt și de drept a imobilului din evidențele pârâtului, reținând că terenul a suferit mai multe dezmembrări, fără însă a face referire la parcela înscrisă inițial sub nr. top 819/1, astfel cum aceasta apărea în proprietatea autorului reclamantului, aspect lămurit de completarea la raportul de expertiză, întocmită în apel, din care a rezultat că, parcela cu nr. top 819/a din C.F. nr. 683, teren de construcție în suprafață de 653 mp este proprietatea Statului Român cu drept de folosință în favoarea Primăriei Municipiului Sf. Gheorghe, nefiind în patrimoniul SC T.A.O. SA, fiind liberă de orice sarcini. Împotriva hotărârii respective, la data de 22 iulie 2009, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Sf.

Gheorghe, criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanțe. În drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs depuse odată cu cererea a susținut, în primul rând, faptul că instanța de apel, anulând în totalitate dispoziția contestată, a lăsat nesoluționată o parte din notificarea nr. 292/2001, nereglementând situația juridică a numerelor topo 810/1 și 810/2, nepronunțându-se asupra construcțiilor demolate, astfel încât petentul s-ar găsi în situația în care nu ar mai putea obține măsuri reparatorii în echivalent. Pe fondul cauzei s-a învederat faptul că, în mod greșit, instanța de apel a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 653 mp, fără a verifica dacă imobilul respectiv este afectat servituților legale ori altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane.

În acest sens, s-a susținut că, într-adevăr principiul restituirii în natură are prioritate absolută față de acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, însă restituirea în natură este strict reglementată de dispozițiile Legii nr. 10/2001 (pct. 10.1 – 10.3 din Normele metodologice de aplicare a legii), iar în cauză, constatările instanței de apel efectuate pe baza raportului de expertiză, nu pot fi încadrate în nicio ipoteză prevăzută de lege, privind restituirea în natură. S-a mai susținut faptul că, dispoziția instanței de obligare a Primarului la restituirea în natură a imobilului solicitat, în lumina prevederilor legale, nu este susținută de dovezi care să fundamenteze această măsură, fiind necesar să corespundă cerințelor legale impuse față de o astfel de lucrare de specialitate.

La data de 9 februarie 2010, intimatul-reclamant F.K.M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, iar la data de 29 ianuarie 2010 recurentul a depus note de ședință, însoțite de un plan de situație privind identificarea imobilului ce a existat pe fosta str. Lenin nr. 3, naționalizat de la autorul reclamantului prin Decretul nr. 92/1950. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și de considerentele deciziei recurate, Înalta Curte, va constata că recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sf.

Gheorghe, este întemeiat, și-l va admite, avându-se în vedere considerentele ce vor urma: Astfel, prevederile art. 1 alin. (1) și (9) din Legea nr. 10/2001, instituie drept principiu fundamental, principiul restituirii în natură, a imobilelor preluate de stat, de organizațiile cooperatiste sau de oricare alte peroane juridice în perioada de referință de aplicare a legii, respectiv perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Aceeași lege, instituie însă, în subsidiar, și principiul restituirii prin echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, dacă restituirea în natură nu este posibilă.

În acest sens, dispozițiile acestei legi cu caracter reparatoriu [art. 10 alin. (1)-(6) cât și Normele Metodologice de aplicare a legii aprobate prin HG nr. 250/2007 (prevederile punctelor 10.1-10.3) stipulează ipotezele în care este posibilă restituirea în natură, cât și măsurile ce trebuie luate de entitatea învestită cu soluționarea notificărilor, prin raportare la aceste situații. În acest sens, prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 stipulează faptul că, în cazurile în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată de servituțile legale și altor amenajări de utilitate publică, ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

De asemenea, dispozițiile art. 10 pct. 3 din H.G. nr. 250/2007 prevăd faptul că: în toate cazurile, entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și, totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane (conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea).

Din întreaga economie a acestei legi se desprinde ideea că sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale” are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume, căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Analizând aceste prevederi legale, se constată faptul că, instanța de apel le-a ignorat în totalitate, dispunând restituirea în natură către reclamant a suprafeței de 653 mp teren, doar pe baza considerentului că nu se află în patrimoniul SC T.A.O.

SA, ci în proprietatea Statului Român, cu drept de folosință în favoarea Primăriei Municipiului Sf. Gheorghe, respectiv parcela cu nr. top 819/1 din C.F. nr. 683. În acest sens, Curtea de Apel Brașov a concluzionat că terenul aflat în litigiu este liber de sarcini, doar prin prisma ipotezei că nu este deținut în prezent de o societate comercială privatizată integral, fără însă a verifica, obligație ce-i revenea potrivit legii, dacă imobilul respectiv poate fi restituit în natură, fiind afectat sau nu de construcții noi autorizate ori este afectat servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localității Sf. Gheorghe, Aceasta cu atât mai mult cu cât, din raportul de expertiză efectuat în cauză, completat în faza de apel, cât și din planul de identificare a imobilului depus de către recurent în fața instanței de recurs, rezultă faptul că terenul respectiv se află amplasat în centrul administrativ al Municipiului Sf.

Gheorghe, mai precis în piațeta publică a acestui municipiu. Prin urmare, în condițiile arătate se impune completarea probatoriului administrat în cauză, prin efectuarea unei alte expertize tehnice de specialitate, care să aibă în vedere planul de identificare a imobilului solicitat, prezentat de recurent, și prin care să se verifice dacă terenul respectiv este afectat servituților legale și altor amenajări de utilitate publică. În consecință, în raport de prevederile art. 314 C. proc. civ., potrivit cărora, Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite și de art. 312 alin. (3) teza a II.-a C. proc.

civ., Înalta Curte, va admite recursul declarat de pârât, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Sfântu Gheorghe împotriva deciziei nr. 82/Ap din 9 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.