ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1242/2013

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, la data de 15 iunie 2009, reclamanții K.E., S.M. și K.J.G. au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută, în sensul de operațiune juridică, a actului de preluare a imobilului situat în Municipiul Sfântu Gheorghe, str… , la naționalizare, str… , intabulat în C.F. nr… Sfântu Gheorghe, sub nr. top ... - casă de piatră și curte în suprafață de 696 mp, cu cheltuieli de judecată. Față de valoarea bunului litigios, prin Sentința civilă nr. 423 din 11 februarie 2010, Judecătoria Sfântu Gheorghe a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Prin Sentința civilă nr. 599 din 11 iunie 2010, Tribunalul Covasna a respins excepția autorității de lucru judecat, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și excepția inadmisibilității acțiunii. A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC C. SA Sfântu Gheorghe în contradictoriu cu reclamanții K.E., S.M. și K.J.G. și pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Covasna și Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar. A admis, în parte, acțiunea formulată și completată de reclamanții K.E., S.M. și K.J.G. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Covasna și Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar.

A respins acțiunea, cât privește pe pârâtul Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A constatat că imobilul înscris în C.F… Sfântu Gheorghe număr top… a fost preluat fără titlu de Statul Român. A constatat nulitatea preluării imobilului mai sus menționat. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și intervenienta SC C. SA Sfântu Gheorghe. Prin Decizia nr. 182/Ap din 09 decembrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis apelurile și a schimbat, în parte, sentința atacată în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat și respingerii acțiunii reclamanților.

A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC C. SA Sfântu Gheorghe și s-au menținut restul dispozițiilor sentinței. Reclamanții K.E., S.M. și K.J.G. au declarat recurs împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, iar prin Decizia nr. 1675 din 08 decembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins, ca nefondat, recursul declarat. Împotriva Deciziei civile nr. 1675 din 08 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanții K.E., S.M. și K.J.G. au formulat contestație în anulare. a. În motivarea căii extraordinare de atac promovate, întemeiată pe prevederile art. 318 alin. (1) ultima teză C. proc. civ., contestatorii arată că prin motivul V de recurs au susținut că în cauza de față, judecată de Tribunalul Covasna, au formulat un capăt de cerere având ca obiect constatarea faptului că imobilul a fost preluat de stat, fără titlu valabil.

Un asemenea capăt de cerere nu a fost formulat în dosarul soluționat de către instanțele din județul Mureș. Cu toate acestea, prin soluția recurată, Curtea de Apel Brașov a stabilit că soluția adoptată de instanțele din județul Mureș s-ar bucura în general de autoritate de lucru judecat față de cererea formulată în acest dosar. Prin soluția pronunțată, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a analizat acest motiv de recurs. b. Prin motivul de recurs nr. II, recurenții au arătat că prin decizia a cărei autoritate de lucru judecat se invocă, Curtea de Apel Mureș nu s-a pronunțat pe fond asupra capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității actelor de preluare a statului, ci a stabilit că această cerere (privind constatarea nulității absolute a actelor de preluare a bunului de către stat) a fost depusă tardiv, cu încălcarea prevederilor art. 132 C. proc.

civ. Întrucât susținerile recurenților privitoare la nulitatea actelor de preluare a statului nu au fost analizate pe fond de Curtea de Apel Mureș, în decizia a cărei autoritate de lucru judecat se invocă, acea hotărâre nu se bucură de autoritate de lucru judecat în cauza de față. După cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, instanța de recurs nu a analizat nici acest motiv de recurs. c. Prin contestația în anulare, contestatorii au mai arătat că instanța de recurs nu a analizat nici motivul de recurs prin care s-a susținut că, în cauză, nu operează autoritatea de lucru judecat, deoarece instanța de apel a respins acțiunea reclamanților, inclusiv cu privire la nulitatea actelor de preluare, pe considerentul că nu au solicitat compararea titlurilor de proprietate, această apreciere a instanței dovedind, în opina recurenților că hotărârea nu se bucură de autoritate de lucru judecat.

Prin concluziile formulate cu ocazia dezbaterilor asupra contestației în anulare, contestatorii au arătat că nu mai susțin acest ultim motiv al contestației în anulare formulate. Analizând contestația în anulare formulată, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 318 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare. Prin decizia a cărei anulare se cere, Înalta Curte a reținut că motivele de recurs formulate au fost întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 1201 C. civ.

Ele au vizat, în esență, soluția adoptată de instanța de apel în privința autorității de lucru judecat de care se bucură Decizia civilă nr. 825/R din 15 mai 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș față de cererea (acțiunea) cu care a fost învestită instanța de fond în cauza de față. Recurenții au susținut că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, aducând în acest sens argumente legate de cauza procesului soluționat prin Decizia civilă nr. 825/R din 15 mai 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș și de obiectul litigiului anterior, care, în opinia recurenților erau diferite de cele ale pricinii ulterioare. Analizând aceste critici, Înalta Curte a reținut că aspectul referitor la nulitatea actelor de trecere în proprietatea statului a imobilelor înscrise în C.F.

nr… și nr… , cu restabilirea situației de carte funciară pe numele vechilor proprietari, respectiv, nulitatea absolută a încheierii de intabulare privind imobilul înscris în C.F. nr… Sfântu Gheorghe în favoarea Statului Român a fost soluționat cu caracter irevocabil, în litigiul anterior, finalizat prin Decizia civilă nr. 825/R din 15 mai 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș. În dosarul pendinte, obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității absolute a actului (în sens de operațiune juridică) de preluare a imobilului în proprietatea Statului Român, cererea de chemare în judecată fiind formulată de aceeași titulari ai dreptului pretins, care au figurat ca reclamanți, respectiv intervenient în interes propriu, în cauza în care s-au pronunțat instanțele din Târgu Mureș, împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Covasna, și Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar.

Instanța de recurs a mai reținut că, în litigiul ulterior, cauza acțiunii este întemeiată pe deposedarea autorului reclamanților prin violență morală de către stat la preluarea imobilului și pe împrejurarea că imobilul nu este inclus în lista anexă la Decretul nr. 92/1950. Obiectul prezentului litigiu, întemeiat pe cauza arătată, a constituit cadrul judecății în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 825/R/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, intrată în puterea lucrului judecat. Prin cererea de constatare a nulității actului, privit ca operațiune juridică, de preluare abuzivă a imobilului de către stat, practic, se urmărește determinarea aceluiași obiect ca și al celui din litigiul rezolvat cu caracter irevocabil, după cum prin violențele morale la care au fost constrânși autorii reclamanților, respectiv a faptului că imobilul nu a fost inclus în lista anexă decretului de preluare, cauza este aceeași ca cea din procesul anterior.

Aceste elemente care duc, practic, la aceeași finalitate, nu sunt de natură a înlătura identitatea de obiect și cauză dintre cele două procese. Pentru a exista identitate de obiect și cauză, nu este nevoie ca acestea să fie formulate în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că scopul final urmărit de reclamanți este același în ambele acțiuni. Înalta Curte a mai reținut că, în afara acestor elemente, toate celelalte date care diferențiază cele două cauze au caracter formal și irelevant în evaluarea autorității de lucru judecat, esențial fiind faptul că nu se poate recunoaște, în favoarea unei părți, printr-o hotărâre subsecventă, un drept ce i s-a refuzat printr-o hotărâre anterioară.

Prin urmare, în analiza contestației în anulare cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că, în susținerea motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 1201 C. civ., recurenții au formulat mai multe argumente. Înalta Curte a grupat aceste argumente și le-a analizat pe cele pe care le-a apreciat ca fiind relevante sub aspectul soluționării autorității de lucru judecat, constatând că toate celelalte aspecte invocate de recurenți pentru diferențierea celor două litigii sunt formale și lipsite de relevanță sub aspectul analizat. A doua teză a art. 318 C. proc. civ. are în vedere omisiunea de a examina unul din motivele de casare sau de modificare a hotărârii prevăzute de art. 304 C. proc.

civ, iar nu argumentele de fapt și de drept invocate de parte întrucât aceste argumente trebuie subsumate motivului de casare sau de modificare pe care se sprijină, putând fi analizate unitar, printr-un raționament juridic comun. Ceea ce recurenții susțin prin contestația în anulare este neanalizarea unor argumente formulate în susținerea motivului de nelegalitate vizând greșita rezolvare în cauză a problemei autorității de lucru judecat. Nu există, însă, o obligație legală a instanței de recurs de a analiza fiecare argument în parte, ci numai obligația de a analiza fiecare motiv de recurs formulat. Or, în cauză, această obligație a fost îndeplinită, hotărârea instanței de recurs răspunzând motivat fiecăreia din criticile care s-au circumscris prevederilor art. 304 C. proc.

civ. Răspunzând-se tuturor criticilor formulate prin motivele de recurs, recurenții nu mai au deschisă calea contestației în anulare, astfel încât Înalta Curtea va respinge contestația în anulare formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii K.E., S.M. și K.J.G. împotriva Deciziei civile nr. 1675 din 08 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 martie 2013. Procesat de GGC - N