ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1675/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sfântu Gheorghe, la data de 15 iunie 2009, reclamanții K.E., S.M. și K.J.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin M.F.P. și Municipiul Sfântu Gheorghe prin Primar, să se constate nulitatea absolută, în sensul de operațiune juridică, a actului de preluare a imobilului situat în municipiul Sfântu Gheorghe, str. Ciucului, la naționalizare, str. Malinovski, întabulat în C.F. Sfântu Gheorghe, casă de piatră și curte în suprafață de 696 m.p., cu cheltuieli de judecată. Determinat de criteriul valoric al bunului litigios, prin sentința civilă nr. 423 din 11 februarie 2010, Judecătoria Sfântu Gheorghe a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Prin sentința civilă nr. 599 din 11 iunie 2010, Tribunalul Covasna a respins excepția autorității de lucru judecat, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin M.F.P. și excepția inadmisibilității acțiunii. A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC C. SA în contradictoriu cu reclamanții K.E., S.M. și K.J.G. și pârâții Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. a județului Covasna și Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar. A admis, în parte, acțiunea formulată și completată de reclamanții K.E., S.M. și K.J.G. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. a județului Covasna și Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar.

A respins acțiunea, cât privește pe pârâtul Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar, ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A constatat că imobilul înscris în C.F. Sfântu Gheorghe a fost preluat fără titlu de Statul Român. A constatat nulitatea preluării imobilului mai sus menționat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Sub aspectul autorității de lucru judecat se reține că prin sentința civilă nr. 183 din 29 iunie 2001 a Tribunalului Mureș s-a respins acțiunea reclamantelor K.E. și S.M., respectiv cererea intervenientului K.J.G., prin care solicitau, printre altele, și constatarea nulității actelor de trecere în proprietatea statului a imobilului situat în municipiul Sfântu Gheorghe, str. Ciucului, la naționalizare str. Malinovski, prin încheierea de intabulare a dreptului de proprietate al Statului Român.

Prin decizia civilă nr. 76/ A din 27 septembrie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureș, ca instanță de apel, în ceea ce privește imobilul în litigiu, a păstrat soluția primei instanțe, reținând că este vorba de o preluare, dar cu titlu valabil, consecința fiind aceea că imobilul a intrat în domeniul public al statului, rămânând ca reclamantele și intervenientul să uzeze de procedura prevăzută de art. 20-25 din Legea nr. 10/2001. Soluția instanței de apel a fost menținută în recurs de către Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia civilă nr. 825/ R din 15 mai 2008, acest lucru făcându-se cu o altă motivare decât ceea ce au reținut în considerente primele două instanțe, practic, s-a menținut soluția din apel, implicit cea de la fond, dar instanța de recurs a substituit motivările celor două hotărâri judecătorești ale instanțelor inferioare, apreciind că acțiunea, așa cum a fost completată, nu putea fi primită, fiind depusă cu încălcarea dispozițiilor art. 132 C. proc.

civ., analizând doar cererea de anularea încheierilor de intabulare a dreptului de proprietate al Statului în C.F. Sfântu Gheorghe, casă de piatră și curte în suprafață de 696 m.p. Instanța de recurs a mai motivat că și dacă s-ar trece peste această neregularitate procedurală, societatea SC C. SRL avea la rândul său un titlu de proprietate asupra imobilului respectiv, așa încât, din moment ce instanța de fond nu a fost învestită cu compararea titlurilor foștilor proprietari cu titlul actualei deținătoare, instanța fondului nu putea stabili că titlul reclamantelor este preferabil, concluzia Curții de Apel Târgu Mureș fiind aceea că acțiunea nu poate fi primită, cu alte cuvinte, este inadmisibilă față de pârâtele SC C. SA și SC B.A.

SRL. Prin urmare, în raport cu motivarea instanței de recurs, care a înlocuit motivarea instanței de fond și a celei de apel, nu se poate susține că acțiunea reclamantelor K.E. și S.M., respectiv cererea intervenientului K.J.G., au fost respinse pe fond, ci respingerea s-a făcut pe considerente de procedură, datorate faptului că acțiunea introductivă a fost completată tardiv. Chiar și așa completată, acțiunea nu a cuprins un petit apreciat ca necesar, acela în compararea titlurilor de proprietate, altfel spus, soluția de respingere a acțiunii nu a putut să creeze autoritate de lucru judecat în raport cu prezenta judecată, din moment ce nu a fost vorba de o respingere pe motive de netemeinicie, ci pe considerente de procedură, ceea ce au făcut ca acțiunea să nu fie inadmisibilă.

A fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale active, întrucât imobilul înscris în C.F. Sfântu Gheorghe, casă de piatră și curte în suprafață de 696 m.p., potrivit istoricului de C.F. depus la dosar, a constituit înainte de aplicarea Decretului nr. 92/1950, proprietatea tabulară a lui K.E. și K.G., în cote egale. Certificatul de moștenitor din 16 februarie 1990, eliberat de fostul Notariat de Stat al județului Covasna atestă că reclamantele K.E. și S.M. sunt moștenitoare legale, în calitate de fiice ale lui K.E., iar reclamantul K.J.G., potrivit certificatului de calitate de moștenitor din 26 noiembrie 2001, eliberat de B.N.P. G.G., culege ca moștenitor legal dreptul de proprietate asupra imobilelor din patrimoniul lui K.G., prin retransmitere de la tatăl său K.E., care la rândul lui, în calitate de fiu, a moștenit întâi pe tatăl său K.G.

și apoi pe mama sa K.E., soția supraviețuitoare a lui K.G. Prin urmare, reclamanții sunt moștenitori ai proprietarilor tabulari fiind îndreptăți să promoveze o acțiune ca cea de față. Tribunalul a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin M.F.P. Din evidențele de carte funciară depuse la dosar, rezultă că prin încheierea de C.F. din 9 ianuarie 1957, asupra imobilului în litigiu s-a intabulat Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, ca atare petitul în constatarea nevalabilității titlului statului, implicit cel care urmărește declararea nulității acestui titlu de naționalizare, trebuie soluționat în contradictoriu cu cel care a preluat imobilul, nimeni altul decât Statul Român.

Instanța a respins și excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât acțiunea de față nu este una în revendicare, prin urmare nu poate cădea sub incidența celor dezlegate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul Legii nr. 33/2008 și nici a Deciziei nr. 53/2007 a aceleiași instanțe, aceasta din urmă referindu-se la imobile expropriate pentru cauză de utilitate publică, ceea nu este cazul în speță. Acțiunea de față este una care este declarată admisibilă de către art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, instanțele fiind competente să stabilească valabilitatea titlului statului, chiar și atunci când este începută o procedură administrativ - jurisdicțională în baza Legii nr. 10/2001.

În ultimul rând, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului Sfântu Gheorghe prin primar, față de cele mai sus expuse, câtă vreme municipiul nu a preluat imobilul în anul 1957, atunci este evident că nu are calitate procesuală pasivă, drept pentru care excepția a fost admisă, iar acțiunea a fost respinsă în contradictoriu cu acest pârât. Pe fond, instanța a reținut că preluarea de către Statul Român s-a făcut în detrimentul celor doi coproprietari tabulari K.E. și K.G., în baza Decretului nr. 92/1950. Imobilul în discuție era la acea dată situat în str. Malinovski, actuala Ciucului, Sfântu Gheorghe, și nu apare ca fiind preluat nici de la K.G. și nici de la K.E.

Ca atare, preluarea nu poate fi una valabilă pentru că din punct de vedere juridic, imobilul situat în municipiul Sfântu Gheorghe, str. Ciucului, la naționalizare str. Malinovski nu apare în anexa Decretului nr. 92/1950, deci nu a existat un titlu de trecere în proprietatea Statului Român. Preluarea imobilului s-a făcut conform art. 3 din Decretul nr. 92/1950, fără vreo despăgubire, ceea nu poate fi de natură să justifice sau să consolideze titlul statului, atâta timp cât Codul civil prin art. 481 C. civ., consacră regula că cedarea proprietății se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, dar și atunci primindu-se o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Ceea ce este esențial, este că cei doi coproprietari au pierdut imobilul în condițiile în care nu figurau pe listele-anexă ale Decretului nr. 92/1950 în privința imobilului, iar naționalizarea s-a făcut în contra a ceea ce legislația civilă a acelor vremuri consacra, atunci ca și astăzi, anume că cedarea proprietății se face întotdeauna contra unei despăgubiri, ceea ce în speță nu a existat. Față de toate aceste considerente, acțiunea a fost admisă pe temeiul art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, instanța constatând că imobilul înscris în C.F. Sfântu Gheorghe, a fost preluat fără titlu de către Statul Român, în baza Decretului nr. 92/1950, fiind constatată nulitatea preluării imobilului.

În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC C. SA, prin care s-a solicitat instanței să constate că intervenienta este proprietara imobilului revendicat de reclamanți și să fie obligați aceștia să respecte dreptul de proprietate și posesie al intervenientei, instanța a apreciat că este neîntemeiată față de admiterea acțiunii principale. Intervenienta este o societate cu capital de stat, iar capitalul social a fost dobândit prin efectul Legii nr. 15/1990 în urma reorganizării unităților economice cu capital de stat în regii autonome și societăți comerciale. Instanța a constatat că Statul Roman a preluat fără titlu imobilul intabulat în C.F. Sfântu Gheorghe, casă de piatră și curte în suprafață de 696 m.p.

și, în consecință, acesta nu a putut transmite în mod valabil dreptul de proprietate prin efectul Legii nr. 15/1990, existând o condiționare a valabilității actului de predare a bunului de modalitatea de intrare a acestui imobil în patrimoniul Statului Roman. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtul Statul Român prin M.F.P. și intervenienta SC C. SA. Prin decizia nr. 182/ Ap din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-au admis apelurile, s-a schimbat, în parte, sentința atacată în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat și respingerii acțiunii reclamanților. S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC C. SA.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței. Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de apel formulate, curtea a procedat la examinarea acestora în ordinea menită a contura cadrul legal al cercetării litigiului care constituie obiectul judecății, prin conferirea calității procesuale a părților, a cerinței timbrării acțiunii, autorității de lucru judecat, inadmisibilității, respectiv, fondului cauzei. I. Imobilul în cauză a aparținut autorilor reclamanților, K.G. și K.E., reclamanții K.E. și S.M. fiind moștenitoarele legale ale defunctului K.E., iar reclamantul K.J.G. moștenitor, prin reprezentare, a defunctului K.G. conform certificatului de moștenitor eliberat de fostul Notariat de Stat al Județului Covasna și certificatului de calitate de moștenitor, autentificat de B.N.P.

G.G. Astfel, critica din apelul pârâtului Statul Român care vizează lipsa de identitate dintre persoana intabulată ca proprietar al imobilului, K.E. și cea a defunctului, indicată în certificatul de moștenitor a fost înlăturată în raport de actele de stare civilă depuse la dosar. II. Problematica privind calitatea procesuală pasivă a Statului, respectiv a calității de reprezentant a M.F.P. pentru Statul Român în cauză, își găsește rezolvarea în dispozițiile care consacră principiul relativității înscrierilor de carte funciară, în aplicarea căruia calitatea de parte revine proprietarului tabular al imobilului.

Or, din momentul în care dreptul de proprietate al statului a fost intabulat la data de 09 ianuarie 1957, cu titlu de naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950, noțiunea de entitate, implicit de subiect de drept real asupra imobilului, revine statului, independent de prevederile Legii nr. 231/1998 prin care s-a transmis unităților administrativ teritoriale imobilele din proprietatea privată de stat de interes local. Subiectul, exponent al autorității, care și-a înscris dreptul de proprietate este Statul Român, reprezentarea acestuia fiind dată de prevederile Decretului nr. 31/1954. III.

Incidentul purtând asupra cerinței timbrării acțiunii la valoarea obiectului dedus judecății, invocat în apel conform Legii nr. 146/1997, nu este întemeiat, aceasta întrucât, potrivit dispozițiilor art. 15 lit. r) din menționatul act normativ, sunt scutite de taxe judiciare de timbru cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat, precum și cererile accesorii și incidentale. IV. Critica referitoare la excepția autorității de lucru judecat este întemeiată. Astfel, prin cererea înregistrată la Judecătoria Sf. Gheorghe la data de 23 septembrie 1999, reclamanții K.E. și S.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.F.P., Consiliul Local Sf.

Gheorghe, SC C. SA, I.J.P. Covasna, S.R.I. Covasna și SC B.A. SRL, constatarea nulității absolute a încheierii de intabulare referitoare la imobilele înscrise în C.F. În cursul judecății a formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenientul K.J.G., care a formulat în sprijinul cererii sale aceleași solicitări ca și reclamanții. Cauza a fost strămutată spre soluționare la Judecătoria Târgu Mureș, instanță care și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Mureș. Prin sentința civilă nr. 183/2001, Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea și cererea de intervenție, constatând nulitatea actelor de trecere în proprietatea statului a imobilelor înscrise în C.F., cu restabilirea situației de carte funciară pe numele vechilor proprietari, K.E.

și K.G. A fost respinsă acțiunea și cererea de intervenție cu privire la imobilele înscrise în C.F. Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia civilă nr. 76/A/2002, a respins apelul declarat de reclamanți și intervenient, prin care tindeau la admiterea în totalitate a acțiunii, și a admis apelul pârâtei SC C. SA împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o, în sensul respingerii acțiunii reclamanților și a cererii de intervenție. În considerentele acestei decizii s-a reținut că, deși autorii reclamanților și intervenientului aveau calitatea de muncitori și pensionari, față de numărul mare de apartamente naționalizate (40), aceștia se încadrează la categoria exploatatorilor de locuințe, conform Decretului nr. 92/1950, astfel că preluarea imobilelor, deși a fost abuzivă, a avut la bază un titlu valabil.

Prin decizia civilă nr. 825/R/2008, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins recursul reclamanților și intervenientului împotriva soluției instanței de apel. În acest sens a reținut că, aspectul referitor la nulitatea absolută a încheierii de intabulare privind imobilul înscris în C.F. a fost soluționat cu caracter irevocabil. Obiectul acțiunii pendente îl constituie, astfel cum s-a arătat în precedent, constatarea nulității absolute a actului (în sens de operațiune juridică) de preluare a aceluiași imobil, cererea de chemare în judecată fiind formulată de aceeași titulari ai dreptului pretins, care au figurat ca reclamanți, respectiv intervenient în interes propriu, și în cauza în care s-au pronunțat instanțele din Târgu Mureș, împotriva Statului Român prin ministerul de resort și unitatea administrativ-teritorială.

Cauza acțiunii, este întemeiată pe deposedarea autorului reclamanților prin violență morală de către stat la preluarea imobilului și pe împrejurarea că imobilul nu este inclus în lista anexă la Decretul nr. 92/1950. Or, obiectul prezentului litigiu, întemeiat pe cauza arătată, a constituit cadrul judecății în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 825/R/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, intrată în puterea lucrului judecat. Prin cererea de constatare a nulității actului, privit ca operațiune juridică, de preluare a imobilului, se urmărește determinarea unui obiect distinct celui din litigiul rezolvat cu caracter irevocabil, după cum prin violențele morale la care au fost constrânși autorii reclamanților, respectiv a faptului că imobilul nu a fost inclus în lista anexă decretului de preluare, cauza ar fi diferită celei din procesul anterior.

Aceste elemente nu sunt de natură a înlătura identitatea de obiect și cauză dintre cele două procese. La adoptarea deciziei civile nr. 76/A/2002, instanța de apel, referind la pretenția de constatare a nulității încheierii de intabulare a dreptului statului a avut în vedere caracterul preluării imobilului, cu titlu valabil, trăsătură care se răsfrânge asupra tuturor actelor care au stat la baza acelei încheieri de carte funciară, aspect care nu mai poate forma obiectul altei judecăți. Cât privește preluarea imobilului prin violență morală exercitată de autoritățile vremii asupra autorilor reclamanților, demersul este notoriu, relevând prin aceasta caracterul abuziv nu doar al edictării actului normativ, cât și al aplicării lui, fără însă a putea trece peste argumentele care au condus instanța de apel în anul 2002 la constatarea preluării imobilului cu titlu valabil.

Autoritatea de lucru judecat privește hotărârea intrată sub această putere în întregul ei, nu doar dispozitivul, ci și partea expozitivă bucurându-se de autoritatea unei hotărâri irevocabile, de unde concluzia că raționamentele avute în vedere de instanța de apel prin decizia civilă nr. 76/A/2002 nu mai pot fi rediscutate. Împrejurarea că în expozitivul deciziei civile nr. 825/R/2008, curtea de apel care a soluționat recursul poartă o analiză asupra condițiilor ce ar fi putut conduce la admiterea pretențiilor reclamanților, în măsura în care se solicita și constatarea nulității absolute a titlului statului, nu înseamnă că soluția de constatare a nulității încheierii de intabulare nu a rămas irevocabilă, intrată în autoritate de lucru judecat.

Cererea de intervenție în interes propriu a intervenientei SC C. SA a fost respinsă, prin această cerere solicitându-se constatarea dreptului de proprietate al intervenientei asupra imobilului din C.F. Soluția a fost determinată de faptul că, potrivit acțiunii introductive și evidențelor din C.F. desfășurată, dreptul de proprietate al intervenientei fiind înscris asupra imobilelor, care nu formează obiectul acțiunii reclamanților. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanții K.E., S.M. și K.J.G. Criticile formulate prin motivele de recurs vizează, în esență, următoarele aspecte: Soluția adoptată de Curtea de Apel Brașov, prin care a statuat că decizia civilă nr. 825/R/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș se bucură de autoritate de lucru judecat fată de cererea (acțiunea) cu care a fost investită instanța de fond în cauza de față, este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., raportat la art. 1201 C. civ. Sub aspectul cauzei procesului soluționat prin decizia civilă nr. 825/R/2008 se observă că prin acțiunea introductivă, înregistrată inițial la Judecătoria Sfântu Gheorghe, considerându-se proprietari al imobilului intabulat în C.F., reclamanții au solicitat „constatarea nulității absolute a încheierii de intabulare prin care imobilul intabulat în C.F., casă de piatră și curte .. a fost intabulat pe numele Statului Român, precum și a încheierilor de intabulare subsecvente.” Deci, procesul judecat și soluționat prin decizia civilă nr. 825/R/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș a avut ca fundament al raportului juridic dedus judecății cererea reclamanților de a constata nulitatea absolută a încheierii de intabulare cu care imobilul intabulat în C.F.

a fost intabulat pe numele Statului Român, și restabilirea situației anterioare. După cum rezultă din aceeași acțiune, procesul care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 825/R/2008, a avut ca obiect pretenția reclamanților de a anula actul cu care statul a fost intabulat în C.F. Sub acest aspect, acțiunea principală soluționată de Curtea de Apel Târgu Mureș nu a avut ca obiect constatarea nulității actelor precedente intabulării Statului Român. Această acțiune astfel cum a fost concepută este o acțiune în rectificare de C.F. Dimpotrivă, în acțiunea - obiect al litigiului de față, soluționată de Tribunalul Covasna, reclamanții au solicitat constatarea nulității actului juridic precedent anterior intabulării.

Astfel, prin această acțiune reclamanții au solicitat să se constate „nulitatea absolută al actului, în sens de operație juridică, de preluare a imobilului din municipiul Sf. Gheorghe .. intabulat în c.f. În motivarea acestei acțiuni reclamanții au arătat că solicită constatarea nulității actului de preluare anterior intabulării pe considerentul că un asemenea act de preluare nu există, întrucât imobilul nu a fost inclus pe lista imobilelor naționalizate, și pe de altă parte, preluarea s-a realizat prin violențe fizice si morale. După cum se poate ușor stabili, prin acțiunea introductivă judecată de către Tribunalul Covasna, a fost atacat actul precedent încheierii de intabulare, și anume, actul juridic de preluare al statului solicitându-se constatarea nulității absolute al acestui act de preluare.

Prin urmare, în cel de al doilea dosar judecat și soluționat de către Tribunalul Covasna, obiect al litigiului pendente este o acțiune în constatarea nulității absolute al actelor de preluare a statului care nu a constituit nici obiectul și nici cauza acțiunii principale soluționate de instanțele din județul Mureș. După cum rezultă, însăși din definiția celor două acțiuni, cea de rectificare c.f. soluționată de instanțele din județul Mureș, și cea în constatarea nulității absolute soluționate de Tribunalul Covasna, sunt complet diferite, prin urmare, cauza și obiectul litigiului soluționat de Curtea de Apel Târgu Mureș (sub aspectul acțiunii principale) este complet diferit de cauza și obiectul acțiunii soluționate de Tribunalul Covasna.

În consecință, soluția Curții de Apel Brașov privitoare la constatarea autorității de lucru judecat în cauză este nelegală. Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în raport de motivele de nelegalitate, expres reglementate de art. 304 C proc. civ., Înalta Curte a constatat că nu este fondat pentru considerentele ce succed: Criticile formulate de recurenții reclamanți cu privire la greșita soluționare a excepției autorității de lucru judecat în această cauză, având în vedere că motivarea soluției pronunțate prin sentința civilă nr. 183/2001 a Tribunalul Mureș, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 76/A/2002 și irevocabilă prin decizia nr. 825/R/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost diferită, în fond, apel și recurs, prin raportare la cel de al doilea dosar judecat și soluționat de către Tribunalul Covasna, obiect al litigiului pendente, nu pot fi primite.

În primul rând, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., obiectul recursului de față îl constituie decizia Curții de Apel Brașov (atacată cu recurs), ci nu decizia civilă nr. 825/R/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, în raport de care s-a reținut excepția autorității de lucru judecat în cauză. În al doilea rând, instanța de apel a pronunțat soluția respingerii acțiunii reclamanților pentru autoritate de lucru judecat, analizând elementele autorității de lucru judecat, părți, obiect și cauză, în raport de decizia civilă nr. 825/R/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, fără a avea relevanță în acest sens, modul cum au motivat instanțele aceasta din urmă hotărâre, în cele trei cicluri procesuale pe care le-a parcurs dosarul în care a fost pronunțată.

De altfel, cu privire la motivarea hotărârilor judecătorești, este pe deplin consacrat în doctrina juridică de specialitate și în jurisprudență că, motivarea hotărârii de primă instanță poate fi suplinită, remediată sau schimbată prin motivarea instanțelor de control judiciar. De precizat, este faptul că instanța competentă să se pronunțe asupra excepției autorității de lucru judecat nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârii opuse, ci verifică numai dacă elementele autorității de lucru judecat, părți, obiect și cauză, sunt aceleași în ambele acțiuni. Din această perspectivă, în ceea ce privește criticile formulate cu privire la soluția pronunțată, Înalta Curte constată că se circumscriu sferei de aplicabilitate a cazului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în ipoteza, când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, însă, acest motiv de nelegalitate nu este incident în cauză. Astfel, s-a invocat autoritatea de lucru judecat față de sentința civilă nr. 183/2001 a Tribunalul Mureș, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 76/A/2002 și irevocabilă prin decizia nr. 825/R/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin care s-a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere formulat de reclamantele K.E. și S.M. și de intervenientul în interes propriu K.J.G. împotriva Statului Român prin ministerul de resort și unitatea administrativ-teritorială, referitor la constatarea nulității absolute a încheierii de intabulare în favoarea Statului Român, referitoare la imobilele înscrise în C.F.

Prin sentința civilă nr. 183/2001, Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu, constatând nulitatea actelor de trecere în proprietatea statului a imobilelor înscrise în C.F., cu restabilirea situației de carte funciară pe numele vechilor proprietari, K.E. și K.G. A fost respinsă acțiunea și cererea de intervenție cu privire la imobilele înscrise în C.F. Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia civilă nr. 76/A/2002, a respins apelul declarat de reclamanți și intervenient, prin care tindeau la admiterea în totalitate a acțiunii, și a admis apelul pârâtei SC C. SA împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o, în sensul respingerii acțiunii reclamanților și a cererii de intervenție în interes propriu.

Prin decizia civilă nr. 825/R/2008, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins recursul reclamanților și intervenientului împotriva soluției instanței de apel. Așadar, aspectul referitor la nulitatea actelor de trecere în proprietatea statului a imobilelor înscrise în C.F., cu restabilirea situației de carte funciară pe numele vechilor proprietari, respectiv, nulitatea absolută a încheierii de intabulare privind imobilul înscris în C.F. în favoarea Statului Român a fost soluționat cu caracter irevocabil. În dosarul pendente, obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității absolute a actului (în sens de operațiune juridică) de preluare a imobilului în proprietatea Statului Român, cererea de chemare în judecată fiind formulată de aceeași titulari ai dreptului pretins, care au figurat ca reclamanți, respectiv intervenient în interes propriu, în cauza în care s-au pronunțat instanțele din Târgu Mureș, împotriva Statului Român prin M.F.P., prin D.G.F.P.

a județului Covasna, și Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar. Cauza acțiunii de față, este întemeiată pe deposedarea autorului reclamanților prin violență morală de către stat la preluarea imobilului și pe împrejurarea că imobilul nu este inclus în lista anexă la Decretul nr. 92/1950. Așa cum în mod judicios a analizat instanța de apel în considerentele hotărârii recurate, obiectul prezentului litigiu, întemeiat pe cauza arătată, a constituit cadrul judecății în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 825/R/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, intrată în puterea lucrului judecat.

Prin cererea de constatare a nulității actului, privit ca operațiune juridică, de preluare abuzivă a imobilului de către stat, practic, se urmărește determinarea aceluiași obiect ca și al celui din litigiul rezolvat cu caracter irevocabil, după cum prin violențele morale la care au fost constrânși autorii reclamanților, respectiv a faptului că imobilul nu a fost inclus în lista anexă decretului de preluare, cauza este aceeași ca cea din procesul anterior. Aceste elemente care duc, practic, la aceeași finalitate, nu sunt de natură a înlătura identitatea de obiect și cauză dintre cele două procese. Pentru a exista identitate de obiect și cauză, nu este nevoie ca acestea să fie formulate în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că scopul final urmărit de reclamanți este același în ambele acțiuni.

Există autoritate de lucru judecat chiar dacă reclamantul K.J.G. din cea de a doua acțiune a avut calitatea de intervenient în interes propriu în prima cauză, câtă vreme titulari ai drepturilor litigioase sunt aceleași persoane, față de procesul anterior. De asemenea, faptul că în primul proces au figurat și alți pârâți nu înlătură autoritatea de lucru judecat, având în vedere natura drepturilor puse în discuție. Identitatea de părți la care se referă art. 1201 C. civ., privește identitatea lor juridică, iar nu cea fizică, aspectul comun celor două cauze fiind soluționat în contradictoriu între aceleași părți. În afara acestor elemente, toate celelalte date care diferențiază cele două cauze au caracter formal și irelevant în evaluarea autorității de lucru judecat, esențial, pentru securitatea comerțului juridic, fiind faptul că nu se poate recunoaște, în favoarea unei părți, printr-o hotărâre subsegventă, un drept ce i s-a refuzat printr-o hotărâre anterioară.

În consecință, Înalta Curte constată că instanța de apel a arătat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea în ceea ce privește tripla identitatea de obiect, părți și cauză între acțiunea ce a format obiectul dosarului instanțelor din Târgu Mureș și prezenta acțiune, nefiind incident, prin urmare, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în ipoteza greșitei aplicări a legii în cauză, respectiv a dispozițiilor art. 1201 C. civ. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții K.E., S.M. și K.J.G. împotriva deciziei nr. 182/ Ap din 09 decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 martie 2012.