ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1675/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1675/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrată

la Judecătoria Sfântu Gheorghe, la data de 15 iunie 2009, reclamanții K.E.,

S.M. și K.J.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin

M.F.P. și Municipiul Sfântu Gheorghe prin Primar, să se constate nulitatea

absolută, în sensul de operațiune juridică, a actului de preluare a imobilului

situat în municipiul Sfântu Gheorghe, str. Ciucului, la naționalizare, str.

Malinovski, întabulat în C.F. Sfântu Gheorghe, casă de piatră și curte în

suprafață de 696 m.p., cu cheltuieli de judecată.

Determinat de

criteriul valoric al bunului litigios, prin sentința civilă nr. 423 din 11

februarie 2010, Judecătoria Sfântu Gheorghe a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Prin sentința civilă

nr. 599 din 11 iunie 2010, Tribunalul Covasna a respins excepția autorității de

lucru judecat, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul

Român prin M.F.P. și excepția inadmisibilității acțiunii.

A respins cererea de

intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC C. SA în

contradictoriu cu reclamanții K.E., S.M. și K.J.G. și pârâții Statul Român prin

M.F.P. prin D.G.F.P. a județului Covasna și Municipiul Sfântu Gheorghe prin

primar.

A admis, în parte,

acțiunea formulată și completată de reclamanții K.E., S.M. și K.J.G. în

contradictoriu cu pârâții Statul Român prin M.F.P. prin D.G.F.P. a județului

Covasna și Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar.

A respins acțiunea,

cât privește pe pârâtul Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar, ca formulată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A constatat că

imobilul înscris în C.F. Sfântu Gheorghe a fost preluat fără titlu de Statul

Român.

A constatat nulitatea

preluării imobilului mai sus menționat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Sub aspectul

autorității de lucru judecat se reține că prin sentința civilă nr. 183 din 29

iunie 2001 a Tribunalului Mureș s-a respins acțiunea reclamantelor K.E. și

S.M., respectiv cererea intervenientului K.J.G., prin care solicitau, printre

altele, și constatarea nulității actelor de trecere în proprietatea statului a

imobilului situat în municipiul Sfântu Gheorghe, str. Ciucului, la

naționalizare str. Malinovski, prin încheierea de intabulare a dreptului de

proprietate al Statului Român.

Prin decizia civilă

nr. 76/ A din 27 septembrie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureș, ca instanță de

apel, în ceea ce privește imobilul în litigiu, a păstrat soluția primei

instanțe, reținând că este vorba de o preluare, dar cu titlu valabil, consecința

fiind aceea că imobilul a intrat în domeniul public al statului, rămânând ca

reclamantele și intervenientul să uzeze de procedura prevăzută de art. 20-25

din Legea nr. 10/2001.

Soluția instanței de

apel a fost menținută în recurs de către Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

decizia civilă nr. 825/ R din 15 mai 2008, acest lucru făcându-se cu o altă

motivare decât ceea ce au reținut în considerente primele două instanțe,

practic, s-a menținut soluția din apel, implicit cea de la fond, dar instanța de

recurs a substituit motivările celor două hotărâri judecătorești ale

instanțelor inferioare, apreciind că acțiunea, așa cum a fost completată, nu

putea fi primită, fiind depusă cu încălcarea dispozițiilor art. 132 C. proc.

civ., analizând doar cererea de anularea încheierilor de intabulare a dreptului

de proprietate al Statului în C.F. Sfântu Gheorghe, casă de piatră și curte în

suprafață de 696 m.p.

Instanța de recurs a

mai motivat că și dacă s-ar trece peste această neregularitate procedurală,

societatea SC C. SRL avea la rândul său un titlu de proprietate asupra

imobilului respectiv, așa încât, din moment ce instanța de fond nu a fost

învestită cu compararea titlurilor foștilor proprietari cu titlul actualei

deținătoare, instanța fondului nu putea stabili că titlul reclamantelor este

preferabil, concluzia Curții de Apel Târgu Mureș fiind aceea că acțiunea nu

poate fi primită, cu alte cuvinte, este inadmisibilă față de pârâtele SC C. SA

și SC B.A. SRL.

Prin urmare, în

raport cu motivarea instanței de recurs, care a înlocuit motivarea instanței de

fond și a celei de apel, nu se poate susține că acțiunea reclamantelor K.E. și

S.M., respectiv cererea intervenientului K.J.G., au fost respinse pe fond, ci

respingerea s-a făcut pe considerente de procedură, datorate faptului că

acțiunea introductivă a fost completată tardiv.

Chiar și așa

completată, acțiunea nu a cuprins un petit apreciat ca necesar, acela în

compararea titlurilor de proprietate, altfel spus, soluția de respingere a

acțiunii nu a putut să creeze autoritate de lucru judecat în raport cu prezenta

judecată, din moment ce nu a fost vorba de o respingere pe motive de

netemeinicie, ci pe considerente de procedură, ceea ce au făcut ca acțiunea să

nu fie inadmisibilă.

A fost respinsă și

excepția lipsei calității procesuale active, întrucât imobilul înscris în C.F.

Sfântu Gheorghe, casă de piatră și curte în suprafață de 696 m.p., potrivit

istoricului de C.F. depus la dosar, a constituit înainte de aplicarea

Decretului nr. 92/1950, proprietatea tabulară a lui K.E. și K.G., în cote

egale.

Certificatul de

moștenitor din 16 februarie 1990, eliberat de fostul Notariat de Stat al

județului Covasna atestă că reclamantele K.E. și S.M. sunt moștenitoare legale,

în calitate de fiice ale lui K.E., iar reclamantul K.J.G., potrivit

certificatului de calitate de moștenitor din 26 noiembrie 2001, eliberat de

B.N.P. G.G., culege ca moștenitor legal dreptul de proprietate asupra

imobilelor din patrimoniul lui K.G., prin retransmitere de la tatăl său K.E.,

care la rândul lui, în calitate de fiu, a moștenit întâi pe tatăl său K.G. și

apoi pe mama sa K.E., soția supraviețuitoare a lui K.G.

Prin urmare,

reclamanții sunt moștenitori ai proprietarilor tabulari fiind îndreptăți să

promoveze o acțiune ca cea de față.

Tribunalul a respins

și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin M.F.P.

Din evidențele de

carte funciară depuse la dosar, rezultă că prin încheierea de C.F. din 9

ianuarie 1957, asupra imobilului în litigiu s-a intabulat Statul Român în baza

Decretului nr. 92/1950, ca atare petitul în constatarea nevalabilității

titlului statului, implicit cel care urmărește declararea nulității acestui

titlu de naționalizare, trebuie soluționat în contradictoriu cu cel care a

preluat imobilul, nimeni altul decât Statul Român.

Instanța a respins și

excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât acțiunea de față nu este una în

revendicare, prin urmare nu poate cădea sub incidența celor dezlegate de Înalta

Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul Legii nr. 33/2008 și

nici a Deciziei nr. 53/2007 a aceleiași instanțe, aceasta din urmă referindu-se

la imobile expropriate pentru cauză de utilitate publică, ceea nu este cazul în

speță.

Acțiunea de față este

una care este declarată admisibilă de către art. 6 alin. (3) din Legea nr.

213/1998, instanțele fiind competente să stabilească valabilitatea titlului

statului, chiar și atunci când este începută o procedură administrativ -

jurisdicțională în baza Legii nr. 10/2001.

În ultimul rând, în

ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a municipiului

Sfântu Gheorghe prin primar, față de cele mai sus expuse, câtă vreme municipiul

nu a preluat imobilul în anul 1957, atunci este evident că nu are calitate

procesuală pasivă, drept pentru care excepția a fost admisă, iar acțiunea a

fost respinsă în contradictoriu cu acest pârât.

Pe fond, instanța a

reținut că preluarea de către Statul Român s-a făcut în detrimentul celor doi

coproprietari tabulari K.E. și K.G., în baza Decretului nr. 92/1950. Imobilul

în discuție era la acea dată situat în str. Malinovski, actuala Ciucului,

Sfântu Gheorghe, și nu apare ca fiind preluat nici de la K.G. și nici de la

K.E.

Ca atare, preluarea

nu poate fi una valabilă pentru că din punct de vedere juridic, imobilul situat

în municipiul Sfântu Gheorghe, str. Ciucului, la naționalizare str. Malinovski

nu apare în anexa Decretului nr. 92/1950, deci nu a existat un titlu de trecere

în proprietatea Statului Român.

Preluarea imobilului

s-a făcut conform art. 3 din Decretul nr. 92/1950, fără vreo despăgubire, ceea

nu poate fi de natură să justifice sau să consolideze titlul statului, atâta

timp cât Codul civil prin art. 481 C. civ., consacră regula că cedarea

proprietății se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, dar și atunci

primindu-se o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Ceea ce este

esențial, este că cei doi coproprietari au pierdut imobilul în condițiile în

care nu figurau pe listele-anexă ale Decretului nr. 92/1950 în privința

imobilului, iar naționalizarea s-a făcut în contra a ceea ce legislația civilă

a acelor vremuri consacra, atunci ca și astăzi, anume că cedarea proprietății

se face întotdeauna contra unei despăgubiri, ceea ce în speță nu a existat.

Față de toate aceste

considerente, acțiunea a fost admisă pe temeiul art. 6 alin. (3) din Legea nr.

213/1998, instanța constatând că imobilul înscris în C.F. Sfântu Gheorghe, a

fost preluat fără titlu de către Statul Român, în baza Decretului nr. 92/1950,

fiind constatată nulitatea preluării imobilului.

În ceea ce privește

cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC C. SA,

prin care s-a solicitat instanței să constate că intervenienta este proprietara

imobilului revendicat de reclamanți și să fie obligați aceștia să respecte

dreptul de proprietate și posesie al intervenientei, instanța a apreciat că

este neîntemeiată față de admiterea acțiunii principale. Intervenienta este o

societate cu capital de stat, iar capitalul social a fost dobândit prin efectul

Legii nr. 15/1990 în urma reorganizării unităților economice cu capital de stat

în regii autonome și societăți comerciale.

Instanța a constatat

că Statul Roman a preluat fără titlu imobilul intabulat în C.F. Sfântu

Gheorghe, casă de piatră și curte în suprafață de 696 m.p. și, în consecință,

acesta nu a putut transmite în mod valabil dreptul de proprietate prin efectul

Legii nr. 15/1990, existând o condiționare a valabilității actului de predare a

bunului de modalitatea de intrare a acestui imobil în patrimoniul Statului

Roman.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel pârâtul Statul Român prin M.F.P. și intervenienta SC C. SA.

Prin decizia nr. 182/

Ap din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-au admis

apelurile, s-a schimbat, în parte, sentința atacată în sensul admiterii

excepției autorității de lucru judecat și respingerii acțiunii reclamanților.

S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de

intervenienta SC C. SA. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.

Verificând hotărârea

atacată în limitele motivelor de apel formulate, curtea a procedat la

examinarea acestora în ordinea menită a contura cadrul legal al cercetării

litigiului care constituie obiectul judecății, prin conferirea calității

procesuale a părților, a cerinței timbrării acțiunii, autorității de lucru

judecat, inadmisibilității, respectiv, fondului cauzei.

I. Imobilul în cauză

a aparținut autorilor reclamanților, K.G. și K.E., reclamanții K.E. și S.M.

fiind moștenitoarele legale ale defunctului K.E., iar reclamantul K.J.G.

moștenitor, prin reprezentare, a defunctului K.G. conform certificatului de

moștenitor eliberat de fostul Notariat de Stat al Județului Covasna și

certificatului de calitate de moștenitor, autentificat de B.N.P. G.G.

Astfel, critica din

apelul pârâtului Statul Român care vizează lipsa de identitate dintre persoana

intabulată ca proprietar al imobilului, K.E. și cea a defunctului, indicată în

certificatul de moștenitor a fost înlăturată în raport de actele de stare

civilă depuse la dosar.

II. Problematica

privind calitatea procesuală pasivă a Statului, respectiv a calității de

reprezentant a M.F.P. pentru Statul Român în cauză, își găsește rezolvarea în

dispozițiile care consacră principiul relativității înscrierilor de carte

funciară, în aplicarea căruia calitatea de parte revine proprietarului tabular

al imobilului.

Or, din momentul în

care dreptul de proprietate al statului a fost intabulat la data de 09 ianuarie

1957, cu titlu de naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950, noțiunea de

entitate, implicit de subiect de drept real asupra imobilului, revine statului,

independent de prevederile Legii nr. 231/1998 prin care s-a transmis unităților

administrativ teritoriale imobilele din proprietatea privată de stat de interes

local. Subiectul, exponent al autorității, care și-a înscris dreptul de

proprietate este Statul Român, reprezentarea acestuia fiind dată de prevederile

Decretului nr. 31/1954.

III. Incidentul

purtând asupra cerinței timbrării acțiunii la valoarea obiectului dedus

judecății, invocat în apel conform Legii nr. 146/1997, nu este întemeiat,

aceasta întrucât, potrivit dispozițiilor art. 15 lit. r) din menționatul act

normativ, sunt scutite de taxe judiciare de timbru cererile introduse de

proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate

de stat, precum și cererile accesorii și incidentale.

IV. Critica

referitoare la excepția autorității de lucru judecat este întemeiată.

Astfel, prin cererea

înregistrată la Judecătoria Sf. Gheorghe la data de 23 septembrie 1999,

reclamanții K.E. și S.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.F.P.,

Consiliul Local Sf. Gheorghe, SC C. SA, I.J.P. Covasna, S.R.I. Covasna și SC

B.A. SRL, constatarea nulității absolute a încheierii de intabulare referitoare

la imobilele înscrise în C.F.

În cursul judecății a

formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenientul K.J.G., care a

formulat în sprijinul cererii sale aceleași solicitări ca și reclamanții.

Cauza a fost strămutată

spre soluționare la Judecătoria Târgu Mureș, instanță care și-a declinat

competența în favoarea Tribunalului Mureș.

Prin sentința civilă

nr. 183/2001, Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea și cererea de

intervenție, constatând nulitatea actelor de trecere în proprietatea statului a

imobilelor înscrise în C.F., cu restabilirea situației de carte funciară pe

numele vechilor proprietari, K.E. și K.G. A fost respinsă acțiunea și cererea

de intervenție cu privire la imobilele înscrise în C.F.

Curtea de Apel Târgu

Mureș, prin decizia civilă nr. 76/A/2002, a respins apelul declarat de

reclamanți și intervenient, prin care tindeau la admiterea în totalitate a

acțiunii, și a admis apelul pârâtei SC C. SA împotriva sentinței primei

instanțe, pe care a schimbat-o, în sensul respingerii acțiunii reclamanților și

a cererii de intervenție.

În considerentele

acestei decizii s-a reținut că, deși autorii reclamanților și intervenientului

aveau calitatea de muncitori și pensionari, față de numărul mare de apartamente

naționalizate (40), aceștia se încadrează la categoria exploatatorilor de

locuințe, conform Decretului nr. 92/1950, astfel că preluarea imobilelor, deși

a fost abuzivă, a avut la bază un titlu valabil.

Prin decizia civilă

nr. 825/R/2008, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins recursul reclamanților și

intervenientului împotriva soluției instanței de apel.

În acest sens a

reținut că, aspectul referitor la nulitatea absolută a încheierii de intabulare

privind imobilul înscris în C.F. a fost soluționat cu caracter irevocabil.

Obiectul acțiunii

pendente îl constituie, astfel cum s-a arătat în precedent, constatarea

nulității absolute a actului (în sens de operațiune juridică) de preluare a

aceluiași imobil, cererea de chemare în judecată fiind formulată de aceeași

titulari ai dreptului pretins, care au figurat ca reclamanți, respectiv

intervenient în interes propriu, și în cauza în care s-au pronunțat instanțele

din Târgu Mureș, împotriva Statului Român prin ministerul de resort și unitatea

administrativ-teritorială.

Cauza acțiunii, este

întemeiată pe deposedarea autorului reclamanților prin violență morală de către

stat la preluarea imobilului și pe împrejurarea că imobilul nu este inclus în

lista anexă la Decretul nr. 92/1950.

Or, obiectul

prezentului litigiu, întemeiat pe cauza arătată, a constituit cadrul judecății

în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 825/R/2008 a Curții de Apel Târgu

Mureș, intrată în puterea lucrului judecat. Prin cererea de constatare a

nulității actului, privit ca operațiune juridică, de preluare a imobilului, se

urmărește determinarea unui obiect distinct celui din litigiul rezolvat cu

caracter irevocabil, după cum prin violențele morale la care au fost constrânși

autorii reclamanților, respectiv a faptului că imobilul nu a fost inclus în

lista anexă decretului de preluare, cauza ar fi diferită celei din procesul

anterior.

Aceste elemente nu

sunt de natură a înlătura identitatea de obiect și cauză dintre cele două

procese.

La adoptarea deciziei

civile nr. 76/A/2002, instanța de apel, referind la pretenția de constatare a

nulității încheierii de intabulare a dreptului statului a avut în vedere

caracterul preluării imobilului, cu titlu valabil, trăsătură care se răsfrânge

asupra tuturor actelor care au stat la baza acelei încheieri de carte funciară,

aspect care nu mai poate forma obiectul altei judecăți.

Cât privește

preluarea imobilului prin violență morală exercitată de autoritățile vremii

asupra autorilor reclamanților, demersul este notoriu, relevând prin aceasta

caracterul abuziv nu doar al edictării actului normativ, cât și al aplicării

lui, fără însă a putea trece peste argumentele care au condus instanța de apel

în anul 2002 la constatarea preluării imobilului cu titlu valabil. Autoritatea

de lucru judecat privește hotărârea intrată sub această putere în întregul ei,

nu doar dispozitivul, ci și partea expozitivă bucurându-se de autoritatea unei

hotărâri irevocabile, de unde concluzia că raționamentele avute în vedere de

instanța de apel prin decizia civilă nr. 76/A/2002 nu mai pot fi rediscutate.

Împrejurarea că în

expozitivul deciziei civile nr. 825/R/2008, curtea de apel care a soluționat

recursul poartă o analiză asupra condițiilor ce ar fi putut conduce la

admiterea pretențiilor reclamanților, în măsura în care se solicita și

constatarea nulității absolute a titlului statului, nu înseamnă că soluția de

constatare a nulității încheierii de intabulare nu a rămas irevocabilă, intrată

în autoritate de lucru judecat.

Cererea de

intervenție în interes propriu a intervenientei SC C. SA a fost respinsă, prin

această cerere solicitându-se constatarea dreptului de proprietate al

intervenientei asupra imobilului din C.F. Soluția a fost determinată de faptul

că, potrivit acțiunii introductive și evidențelor din C.F. desfășurată, dreptul

de proprietate al intervenientei fiind înscris asupra imobilelor, care nu

formează obiectul acțiunii reclamanților.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanții K.E., S.M. și K.J.G.

Criticile formulate

prin motivele de recurs vizează, în esență, următoarele aspecte:

Soluția adoptată de

Curtea de Apel Brașov, prin care a statuat că decizia civilă nr. 825/R/2008 a

Curții de Apel Târgu Mureș se bucură de autoritate de lucru judecat fată de

cererea (acțiunea) cu care a fost investită instanța de fond în cauza de față,

este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., raportat la art. 1201 C. civ.

Sub aspectul cauzei

procesului soluționat prin decizia civilă nr. 825/R/2008 se observă că prin

acțiunea introductivă, înregistrată inițial la Judecătoria Sfântu Gheorghe,

considerându-se proprietari al imobilului intabulat în C.F., reclamanții au

solicitat „constatarea nulității absolute a încheierii de intabulare prin care

imobilul intabulat în C.F., casă de piatră și curte .. a fost intabulat pe

numele Statului Român, precum și a încheierilor de intabulare subsecvente.”

Deci, procesul judecat și soluționat prin decizia civilă nr. 825/R/2008 a

Curții de Apel Târgu Mureș a avut ca fundament al raportului juridic dedus

judecății cererea reclamanților de a constata nulitatea absolută a încheierii

de intabulare cu care imobilul intabulat în C.F. a fost intabulat pe numele

Statului Român, și restabilirea situației anterioare.

După cum rezultă din

aceeași acțiune, procesul care a fost soluționat prin decizia civilă nr.

825/R/2008, a avut ca obiect pretenția reclamanților de a anula actul cu care

statul a fost intabulat în C.F.

Sub acest aspect,

acțiunea principală soluționată de Curtea de Apel Târgu Mureș nu a avut ca

obiect constatarea nulității actelor precedente intabulării Statului Român.

Această acțiune astfel cum a fost concepută este o acțiune în rectificare de

C.F.

Dimpotrivă, în

acțiunea - obiect al litigiului de față, soluționată de Tribunalul Covasna,

reclamanții au solicitat constatarea nulității actului juridic precedent

anterior intabulării.

Astfel, prin această

acțiune reclamanții au solicitat să se constate „nulitatea absolută al actului,

în sens de operație juridică, de preluare a imobilului din municipiul Sf.

Gheorghe .. intabulat în c.f. În motivarea acestei acțiuni reclamanții au

arătat că solicită constatarea nulității actului de preluare anterior

intabulării pe considerentul că un asemenea act de preluare nu există, întrucât

imobilul nu a fost inclus pe lista imobilelor naționalizate, și pe de altă

parte, preluarea s-a realizat prin violențe fizice si morale. După cum se poate

ușor stabili, prin acțiunea introductivă judecată de către Tribunalul Covasna,

a fost atacat actul precedent încheierii de intabulare, și anume, actul juridic

de preluare al statului solicitându-se constatarea nulității absolute al

acestui act de preluare.

Prin urmare, în cel

de al doilea dosar judecat și soluționat de către Tribunalul Covasna, obiect al

litigiului pendente este o acțiune în constatarea nulității absolute al actelor

de preluare a statului care nu a constituit nici obiectul și nici cauza

acțiunii principale soluționate de instanțele din județul Mureș.

După cum rezultă,

însăși din definiția celor două acțiuni, cea de rectificare c.f. soluționată de

instanțele din județul Mureș, și cea în constatarea nulității absolute

soluționate de Tribunalul Covasna, sunt complet diferite, prin urmare, cauza și

obiectul litigiului soluționat de Curtea de Apel Târgu Mureș (sub aspectul

acțiunii principale) este complet diferit de cauza și obiectul acțiunii

soluționate de Tribunalul Covasna.

În consecință,

soluția Curții de Apel Brașov privitoare la constatarea autorității de lucru

judecat în cauză este nelegală.

Examinând recursul

prin prisma criticilor formulate și în raport de motivele de nelegalitate,

expres reglementate de art. 304 C proc. civ., Înalta Curte a constatat că nu

este fondat pentru considerentele ce succed:

Criticile formulate

de recurenții reclamanți cu privire la greșita soluționare a excepției

autorității de lucru judecat în această cauză, având în vedere că motivarea

soluției pronunțate prin sentința civilă nr. 183/2001 a Tribunalul Mureș,

rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 76/A/2002 și irevocabilă prin decizia

nr. 825/R/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost diferită, în fond, apel și

recurs, prin raportare la cel de al doilea dosar judecat și soluționat de către

Tribunalul Covasna, obiect al litigiului pendente, nu pot fi primite.

În primul rând,

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ.,

obiectul recursului de față îl constituie decizia Curții de Apel Brașov

(atacată cu recurs), ci nu decizia civilă nr. 825/R/2008 a Curții de Apel Târgu

Mureș, în raport de care s-a reținut excepția autorității de lucru judecat în

cauză.

În al doilea rând,

instanța de apel a pronunțat soluția respingerii acțiunii reclamanților pentru

autoritate de lucru judecat, analizând elementele autorității de lucru judecat,

părți, obiect și cauză, în raport de decizia civilă nr. 825/R/2008 a Curții de

Apel Târgu Mureș, fără a avea relevanță în acest sens, modul cum au motivat

instanțele aceasta din urmă hotărâre, în cele trei cicluri procesuale pe care

le-a parcurs dosarul în care a fost pronunțată. De altfel, cu privire la

motivarea hotărârilor judecătorești, este pe deplin consacrat în doctrina

juridică de specialitate și în jurisprudență că, motivarea hotărârii de primă

instanță poate fi suplinită, remediată sau schimbată prin motivarea instanțelor

de control judiciar.

De precizat, este

faptul că instanța competentă să se pronunțe asupra excepției autorității de

lucru judecat nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei

hotărârii opuse, ci verifică numai dacă elementele autorității de lucru

judecat, părți, obiect și cauză, sunt aceleași în ambele acțiuni.

Din această

perspectivă, în ceea ce privește criticile formulate cu privire la soluția

pronunțată, Înalta Curte constată că se circumscriu sferei de aplicabilitate a

cazului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

ipoteza, când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii, însă, acest motiv de nelegalitate nu este incident în cauză.

Astfel, s-a invocat

autoritatea de lucru judecat față de sentința civilă nr. 183/2001 a Tribunalul

Mureș, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 76/A/2002 și irevocabilă prin

decizia nr. 825/R/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin care s-a respins, ca

neîntemeiat, capătul de cerere formulat de reclamantele K.E. și S.M. și de

intervenientul în interes propriu K.J.G. împotriva Statului Român prin

ministerul de resort și unitatea administrativ-teritorială, referitor la

constatarea nulității absolute a încheierii de intabulare în favoarea Statului

Român, referitoare la imobilele înscrise în C.F.

Prin sentința civilă

nr. 183/2001, Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea și cererea de

intervenție în interes propriu, constatând nulitatea actelor de trecere în

proprietatea statului a imobilelor înscrise în C.F., cu restabilirea situației

de carte funciară pe numele vechilor proprietari, K.E. și K.G. A fost respinsă

acțiunea și cererea de intervenție cu privire la imobilele înscrise în C.F.

Curtea de Apel Târgu

Mureș, prin decizia civilă nr. 76/A/2002, a respins apelul declarat de

reclamanți și intervenient, prin care tindeau la admiterea în totalitate a

acțiunii, și a admis apelul pârâtei SC C. SA împotriva sentinței primei

instanțe, pe care a schimbat-o, în sensul respingerii acțiunii reclamanților și

a cererii de intervenție în interes propriu.

Prin decizia civilă

nr. 825/R/2008, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins recursul reclamanților și

intervenientului împotriva soluției instanței de apel.

Așadar, aspectul

referitor la nulitatea actelor de trecere în proprietatea statului a imobilelor

înscrise în C.F., cu restabilirea situației de carte funciară pe numele

vechilor proprietari, respectiv, nulitatea absolută a încheierii de intabulare

privind imobilul înscris în C.F. în favoarea Statului Român a fost soluționat

cu caracter irevocabil.

În dosarul pendente,

obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității absolute a actului (în

sens de operațiune juridică) de preluare a imobilului în proprietatea Statului

Român, cererea de chemare în judecată fiind formulată de aceeași titulari ai

dreptului pretins, care au figurat ca reclamanți, respectiv intervenient în

interes propriu, în cauza în care s-au pronunțat instanțele din Târgu Mureș,

împotriva Statului Român prin M.F.P., prin D.G.F.P. a județului Covasna, și

Municipiul Sfântu Gheorghe prin primar.

Cauza acțiunii de

față, este întemeiată pe deposedarea autorului reclamanților prin violență

morală de către stat la preluarea imobilului și pe împrejurarea că imobilul nu

este inclus în lista anexă la Decretul nr. 92/1950.

Așa cum în mod

judicios a analizat instanța de apel în considerentele hotărârii recurate,

obiectul prezentului litigiu, întemeiat pe cauza arătată, a constituit cadrul

judecății în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 825/R/2008 a Curții de Apel

Târgu Mureș, intrată în puterea lucrului judecat.

Prin cererea de

constatare a nulității actului, privit ca operațiune juridică, de preluare

abuzivă a imobilului de către stat, practic, se urmărește determinarea

aceluiași obiect ca și al celui din litigiul rezolvat cu caracter irevocabil,

după cum prin violențele morale la care au fost constrânși autorii

reclamanților, respectiv a faptului că imobilul nu a fost inclus în lista anexă

decretului de preluare, cauza este aceeași ca cea din procesul anterior.

Aceste elemente care

duc, practic, la aceeași finalitate, nu sunt de natură a înlătura identitatea

de obiect și cauză dintre cele două procese. Pentru a exista identitate de

obiect și cauză, nu este nevoie ca acestea să fie formulate în ambele acțiuni

în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că

scopul final urmărit de reclamanți este același în ambele acțiuni.

Există autoritate de

lucru judecat chiar dacă reclamantul K.J.G. din cea de a doua acțiune a avut

calitatea de intervenient în interes propriu în prima cauză, câtă vreme

titulari ai drepturilor litigioase sunt aceleași persoane, față de procesul

anterior.

De asemenea, faptul

că în primul proces au figurat și alți pârâți nu înlătură autoritatea de lucru

judecat, având în vedere natura drepturilor puse în discuție. Identitatea de

părți la care se referă art. 1201 C. civ., privește identitatea lor juridică,

iar nu cea fizică, aspectul comun celor două cauze fiind soluționat în

contradictoriu între aceleași părți.

În afara acestor

elemente, toate celelalte date care diferențiază cele două cauze au caracter

formal și irelevant în evaluarea autorității de lucru judecat, esențial, pentru

securitatea comerțului juridic, fiind faptul că nu se poate recunoaște, în

favoarea unei părți, printr-o hotărâre subsegventă, un drept ce i s-a refuzat

printr-o hotărâre anterioară.

În consecință, Înalta

Curte constată că instanța de apel a arătat motivele de fapt și de drept care

i-au format convingerea în ceea ce privește tripla identitatea de obiect, părți

și cauză între acțiunea ce a format obiectul dosarului instanțelor din Târgu

Mureș și prezenta acțiune, nefiind incident, prin urmare, art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în ipoteza greșitei aplicări a legii în cauză, respectiv a

dispozițiilor art. 1201 C. civ.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții K.E., S.M. și K.J.G. împotriva

deciziei nr. 182/ Ap din 09 decembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 08 martie 2012.