ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6434/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la 6 iunie 2011,

pe rolul Tribunalului Covasna, reclamantul P.Ș. a solicitat, în contradictoriu

cu intimatele Comisia locală I. pentru stabilirea dreptului de proprietate

privată asupra terenurilor, prin primar și Comisia județeană Covasna pentru

stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, anularea art. 1

din Hotărârea nr. 1/2011 emisă de prima pârâtă și obligarea acesteia să emită o

nouă hotărâre prin care să se admită cererea sa de schimbare a amplasamentului

parcelei nr. 629/2 din tarlaua 67 I.

Prin Sentința civilă

nr. 2504 din 17 noiembrie 2011, Tribunalul Covasna a admis excepția de

necompetență materială, invocată de pârâte, și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe, reținând că,

potrivit art. 53 alin. (2), art. 54 și 57 din Legea nr. 18/1991 privind fondul

funciar, plângerile având ca obiect contestațiile asupra măsurilor stabilite de

comisiile locale sau împotriva hotărârilor comisiilor județene se pot face la

judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în speță,

Judecătoria Sfântu Gheorghe.

Prin Sentința civilă

nr. 940/2012, Judecătoria Sfântu Gheorghe, a admis, la rândul său, excepția

necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna. A constatat ivit un

conflict negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei către Curtea de

Apel Brașov pentru regulator de competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Judecătoria Sfântu Gheorghe, având în vedere precizarea reclamantului,

făcută în ședința publică din 22 martie 2012, în sensul că acțiunea are ca

obiect plângere împotriva refuzului organului administrativ de soluționare a

cererii sale, întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004, a apreciat că în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora

persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim

printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la

plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut

la art. 2 alin. (1) lit. h) din lege, poate sesiza instanța de contencios

administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a

actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care

se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin

nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei

cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni

administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau

interesului legitim.

Învestită cu

soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin Sentința nr. 7/Fcc din 17 aprilie 2012, a stabilit

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secția de

contencios administrativ.

Pentru a pronunța aceasta

sentință, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a reținut că reclamantul

și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, motivat de refuzul autorității administrative de a-i soluționa

plângerea, astfel că nu se poate face abstracție de cadrul procesual al

învestirii.

Cum cererile în

materie de contencios administrativ, cu excepția din art. 3 pct. 1 C. proc.

civ., sunt de competența în prima instanță a tribunalului, conform art. 2 pct.

1 lit. d) din același cod, curtea de apel a stabilit că Tribunalul Covasna,

secția de contencios administrativ, este instanța competentă material să

soluționeze cererea reclamantului în prima instanță.

Împotriva acestei din

urmă decizii a declarat recurs pârâta Comisia Județeană Covasna pentru

stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

În motivarea

recursului, pârâta susține că instanța învestită cu soluționarea conflictului

negativ de competență a interpretat greșit actul juridic dedus judecații și a

schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia

calificând cererea reclamantului într-o plângere întemeiată pe prevederile

Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În acest sens, arată că

plângerea reclamantului împotriva Hotărârii nr. 1/2011 emisă de către Comisia

locală I. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

înregistrată la Comisia județeană Covasna, a fost transmisă Comisiei locale I.,

prin Adresa nr. 5590 din 18 aprilie 2011, însă aceasta nu a respectat

obligațiile ce-i reveneau potrivit art. 27 alin. (3) din H.G. nr. 890/2005 și

nu a înaintat-o spre soluționare Secretariatului comisiei județene Covasna.

Recurenta pârâtă

susține că deși a validat art. 1 al Hotărârii nr. 1/2011 emisă de Comisia

locală I., prin art. 3 al Hotărârii nr. 838/2011, nu a soluționat contestația

formulată de reclamant deoarece nu i-a fost transmisă spre soluționare de către

Comisia locală I. Arată că în speță sunt incidente prevederile art. 53 din

Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare,

conform cărora împotriva hotărârii comisiei județene asupra contestației

persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de

proprietate privată asupra terenului și cele asupra măsurilor stabilite de

comisia locală se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază

teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Conținutul art. 3 al

Hotărârii nr. 838/2011 a fost comunicat petentului, iar acesta avea

posibilitatea legală de a formula plângere la judecătoria în a cărei rază

teritorială este situat terenul, nu să se adreseze instanței de contencios

administrativ, ignorând prevederile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

Principiul

disponibilității la care face referire Curtea de Apel Brașov este reglementat

lit. 129 alin. (6) C. proc. civ. și se referă, în concret, la faptul că

instanțele sunt obligate să se pronunțe în limitele în care au fost învestite

prin cererea de chemare în judecată.

Ignorând natura

juridică a litigiului, care privește, în esență, un teren agricol (fond

funciar), Curtea de Apel Brașov a stabilit competența de judecată în favoarea

Tribunalului Covasna, secția de contencios administrativ, încălcând

dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Analizând recursul,

Înalta Curte constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de

chemare în judecată îl constituie anularea art. 1 din Hotărârea nr. 1/2011

emisă în baza Legii nr. 18/1991 de Comisia locală I. pentru stabilirea

dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și obligarea acesteia să

emită o nouă hotărâre prin care să se dispună schimbarea amplasamentului parcelei

nr. 629/2 din tarlaua 67 I.

În motivarea cererii,

petentul a arătat că nesoluționarea de către Comisia Județeană Covasna, în

termen de 30 de zile, a contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 1/2011

emise de Comisia Locală I., echivalează cu un refuz nejustificat de rezolvare a

cererii, fiind întrunite condițiile prevăzute de Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004.

Solicitând instanței

de judecată să soluționeze ea însăși contestația împotriva Hotărârii nr. 1/2011

- cu toate că, în conformitate cu art. 51 din Legea nr. 18/1991, această

contestație se soluționează de către comisia județeană, a cărei hotărâre se

atacă pe calea plângerii la judecătorie, conform art. 53 din același act

normativ -, petentul a înțeles să formuleze o plângere împotriva refuzului

nejustificat al Comisiei Județene Covasna de a-i soluționa contestația

împotriva Hotărârii nr. 1/2011 a Comisiei locale I.

Aceste pretenții

rezultă și din precizarea verbală a petentului, consemnată în încheierea de

ședință de la termenul de judecată din 22 martie 2012 și reținută ca atare de

către instanța ce a soluționat conflictul negativ de competență în cauză.

Având în vedere

obiectul cererii de chemare în judecată, faptul că reclamantul a indicat

temeiul juridic al cererii ca fiind reprezentat de prevederile Legii nr.

554/2004 nu este suficient pentru stabilirea competenței instanței de

contencios administrativ.

În raport de

finalitatea pretențiilor formulate de reclamant, instanța de judecată, în baza

rolului activ, are obligația de a califica din punct de vedere juridic cererea

și de a stabili dispozițiile legale incidente, în raport de care trebuie să

stabilească instanța competentă a soluționa cauza.

Potrivit art. 5 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului

administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora

se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară."

O asemenea procedură

judiciară este prevăzută de Legea nr. 18/1991 pentru ipoteza anulării actelor

administrative succesiv emise de comisiile locale și comisiile județene

constituite în baza acestui act normativ, iar existența acesteia împiedică

derularea procedurii de drept comun prevăzute de legea contenciosului

administrativ, câtă vreme este reglementată printr-o lege specială organică.

Plângerea împotriva

refuzului nejustificat al comisiei județene de soluționare a contestației

împotriva comisiei locale are aceeași finalitate cu însăși plângerea împotriva

hotărârii comisiei județene date asupra contestației împotriva Comisiei locale,

având ca premisă lipsa unui răspuns al autorității la solicitarea petentului și

urmărind ca instanța să constate că această atitudine echivalează cu un refuz

nejustificat de soluționare a cererii și să procedeze la soluționarea acesteia,

examinând pe fond solicitarea de anulare a hotărârii comisiei locale.

Un asemenea demers

este similar celui care a făcut obiectul unui recurs în interesul legii,

soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia

nr. XX din 19 martie 2007, hotărâre al cărei raționament juridic este aplicabil

mutatis mutandis în cauză, pentru identitate de rațiune.

În aceste condiții,

competența de soluționare a cererii ce formează obiectul prezentei cauze

aparține instanței competente a soluționa plângerea împotriva hotărârii

comisiei județene, în conformitate cu art. 53 din Legea nr. 18/1991, aplicabil

pentru identitate de rațiune, respectiv Judecătoria Sfântu Gheorghe, în a cărei

rază teritorială este situat terenul în litigiu.

Această constatare

este confirmată și prin raportarea la normele de competență de drept comun

cuprinse în C. proc. civ., respectiv art. 2 alin. (1) lit. b), ce exceptează

expres cererile privind materia fondului funciar din sfera de competență de

primă instanță a tribunalului, ceea ce înseamnă că aceste cereri se

soluționează de către judecătorie, în virtutea plenitudinii de competență a

acesteia, consacrată de art. 1 din cod.

Ca atare, prin

stabilirea competenței tribunalului de soluționare a cererii de față, s-ar

ajunge la încălcarea normei de drept comun în materia competenței ratione

materiae, astfel cum, în mod corect, se susține prin motivele de recurs, în

condițiile în care legea specială aplicabilă în cauză, respectiv Legea nr.

18/1991, prevede, de asemenea, competența judecătoriei de soluționare în primă

instanță a cererilor de natura celei de față, iar Legea nr. 554/2004 nu conține

norme de competență derogatorii în această materie.

Prin urmare, Curtea

de Apel Brașov a apreciat în mod greșit că plângerea reclamantului împotriva

refuzului autorității administrative de soluționare a cererii de anulare a

Hotărârii nr. 1/2001 emise de Comisia locală I. în baza legii fondului funciar

atrage competența de soluționare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,

motiv pentru care Înalta Curte va admite recursul și va casa decizia recurată,

în temeiul art. 312 cu referire la art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Drept urmare, în

aplicarea art. 22 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Comisia Județeană Covasna pentru Stabilirea Dreptului de

Proprietate Privată asupra Terenurilor împotriva Sentinței nr. 7/Fcc din 17

aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează decizia

recurată și stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 19 octombrie 2012.

Procesat de GGC - GV