ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6434/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la 6 iunie 2011, pe rolul Tribunalului Covasna, reclamantul P.Ș.

a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Comisia locală I. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin primar și Comisia județeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, anularea art. 1 din Hotărârea nr. 1/2011 emisă de prima pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să se admită cererea sa de schimbare a amplasamentului parcelei nr. 629/2 din tarlaua 67 I. Prin Sentința civilă nr. 2504 din 17 noiembrie 2011, Tribunalul Covasna a admis excepția de necompetență materială, invocată de pârâte, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe, reținând că, potrivit art. 53 alin. (2), art. 54 și 57 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, plângerile având ca obiect contestațiile asupra măsurilor stabilite de comisiile locale sau împotriva hotărârilor comisiilor județene se pot face la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în speță, Judecătoria Sfântu Gheorghe.

Prin Sentința civilă nr. 940/2012, Judecătoria Sfântu Gheorghe, a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna. A constatat ivit un conflict negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei către Curtea de Apel Brașov pentru regulator de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sfântu Gheorghe, având în vedere precizarea reclamantului, făcută în ședința publică din 22 martie 2012, în sensul că acțiunea are ca obiect plângere împotriva refuzului organului administrativ de soluționare a cererii sale, întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004, a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h) din lege, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 7/Fcc din 17 aprilie 2012, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secția de contencios administrativ.

Pentru a pronunța aceasta sentință, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a reținut că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, motivat de refuzul autorității administrative de a-i soluționa plângerea, astfel că nu se poate face abstracție de cadrul procesual al învestirii. Cum cererile în materie de contencios administrativ, cu excepția din art. 3 pct. 1 C. proc. civ., sunt de competența în prima instanță a tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. d) din același cod, curtea de apel a stabilit că Tribunalul Covasna, secția de contencios administrativ, este instanța competentă material să soluționeze cererea reclamantului în prima instanță.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta Comisia Județeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. În motivarea recursului, pârâta susține că instanța învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență a interpretat greșit actul juridic dedus judecații și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia calificând cererea reclamantului într-o plângere întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În acest sens, arată că plângerea reclamantului împotriva Hotărârii nr. 1/2011 emisă de către Comisia locală I. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor înregistrată la Comisia județeană Covasna, a fost transmisă Comisiei locale I., prin Adresa nr. 5590 din 18 aprilie 2011, însă aceasta nu a respectat obligațiile ce-i reveneau potrivit art. 27 alin. (3) din H.G.

nr. 890/2005 și nu a înaintat-o spre soluționare Secretariatului comisiei județene Covasna. Recurenta pârâtă susține că deși a validat art. 1 al Hotărârii nr. 1/2011 emisă de Comisia locală I., prin art. 3 al Hotărârii nr. 838/2011, nu a soluționat contestația formulată de reclamant deoarece nu i-a fost transmisă spre soluționare de către Comisia locală I. Arată că în speță sunt incidente prevederile art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora împotriva hotărârii comisiei județene asupra contestației persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului și cele asupra măsurilor stabilite de comisia locală se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Conținutul art. 3 al Hotărârii nr. 838/2011 a fost comunicat petentului, iar acesta avea posibilitatea legală de a formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, nu să se adreseze instanței de contencios administrativ, ignorând prevederile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991. Principiul disponibilității la care face referire Curtea de Apel Brașov este reglementat lit. 129 alin. (6) C. proc. civ. și se referă, în concret, la faptul că instanțele sunt obligate să se pronunțe în limitele în care au fost învestite prin cererea de chemare în judecată. Ignorând natura juridică a litigiului, care privește, în esență, un teren agricol (fond funciar), Curtea de Apel Brașov a stabilit competența de judecată în favoarea Tribunalului Covasna, secția de contencios administrativ, încălcând dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

civ. Analizând recursul, Înalta Curte constată că este întemeiat pentru următoarele considerente: Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea art. 1 din Hotărârea nr. 1/2011 emisă în baza Legii nr. 18/1991 de Comisia locală I. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să se dispună schimbarea amplasamentului parcelei nr. 629/2 din tarlaua 67 I. În motivarea cererii, petentul a arătat că nesoluționarea de către Comisia Județeană Covasna, în termen de 30 de zile, a contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 1/2011 emise de Comisia Locală I., echivalează cu un refuz nejustificat de rezolvare a cererii, fiind întrunite condițiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Solicitând instanței de judecată să soluționeze ea însăși contestația împotriva Hotărârii nr. 1/2011 - cu toate că, în conformitate cu art. 51 din Legea nr. 18/1991, această contestație se soluționează de către comisia județeană, a cărei hotărâre se atacă pe calea plângerii la judecătorie, conform art. 53 din același act normativ -, petentul a înțeles să formuleze o plângere împotriva refuzului nejustificat al Comisiei Județene Covasna de a-i soluționa contestația împotriva Hotărârii nr. 1/2011 a Comisiei locale I. Aceste pretenții rezultă și din precizarea verbală a petentului, consemnată în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 22 martie 2012 și reținută ca atare de către instanța ce a soluționat conflictul negativ de competență în cauză.

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, faptul că reclamantul a indicat temeiul juridic al cererii ca fiind reprezentat de prevederile Legii nr. 554/2004 nu este suficient pentru stabilirea competenței instanței de contencios administrativ. În raport de finalitatea pretențiilor formulate de reclamant, instanța de judecată, în baza rolului activ, are obligația de a califica din punct de vedere juridic cererea și de a stabili dispozițiile legale incidente, în raport de care trebuie să stabilească instanța competentă a soluționa cauza.

Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară." O asemenea procedură judiciară este prevăzută de Legea nr. 18/1991 pentru ipoteza anulării actelor administrative succesiv emise de comisiile locale și comisiile județene constituite în baza acestui act normativ, iar existența acesteia împiedică derularea procedurii de drept comun prevăzute de legea contenciosului administrativ, câtă vreme este reglementată printr-o lege specială organică.

Plângerea împotriva refuzului nejustificat al comisiei județene de soluționare a contestației împotriva comisiei locale are aceeași finalitate cu însăși plângerea împotriva hotărârii comisiei județene date asupra contestației împotriva Comisiei locale, având ca premisă lipsa unui răspuns al autorității la solicitarea petentului și urmărind ca instanța să constate că această atitudine echivalează cu un refuz nejustificat de soluționare a cererii și să procedeze la soluționarea acesteia, examinând pe fond solicitarea de anulare a hotărârii comisiei locale. Un asemenea demers este similar celui care a făcut obiectul unui recurs în interesul legii, soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007, hotărâre al cărei raționament juridic este aplicabil mutatis mutandis în cauză, pentru identitate de rațiune.

În aceste condiții, competența de soluționare a cererii ce formează obiectul prezentei cauze aparține instanței competente a soluționa plângerea împotriva hotărârii comisiei județene, în conformitate cu art. 53 din Legea nr. 18/1991, aplicabil pentru identitate de rațiune, respectiv Judecătoria Sfântu Gheorghe, în a cărei rază teritorială este situat terenul în litigiu. Această constatare este confirmată și prin raportarea la normele de competență de drept comun cuprinse în C. proc. civ., respectiv art. 2 alin. (1) lit. b), ce exceptează expres cererile privind materia fondului funciar din sfera de competență de primă instanță a tribunalului, ceea ce înseamnă că aceste cereri se soluționează de către judecătorie, în virtutea plenitudinii de competență a acesteia, consacrată de art. 1 din cod.

Ca atare, prin stabilirea competenței tribunalului de soluționare a cererii de față, s-ar ajunge la încălcarea normei de drept comun în materia competenței ratione materiae, astfel cum, în mod corect, se susține prin motivele de recurs, în condițiile în care legea specială aplicabilă în cauză, respectiv Legea nr. 18/1991, prevede, de asemenea, competența judecătoriei de soluționare în primă instanță a cererilor de natura celei de față, iar Legea nr. 554/2004 nu conține norme de competență derogatorii în această materie.

Prin urmare, Curtea de Apel Brașov a apreciat în mod greșit că plângerea reclamantului împotriva refuzului autorității administrative de soluționare a cererii de anulare a Hotărârii nr. 1/2001 emise de Comisia locală I. în baza legii fondului funciar atrage competența de soluționare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte va admite recursul și va casa decizia recurată, în temeiul art. 312 cu referire la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Drept urmare, în aplicarea art. 22 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Comisia Județeană Covasna pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor împotriva Sentinței nr. 7/Fcc din 17 aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie de conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia recurată și stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2012. Procesat de GGC - GV