ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1735/2017

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. x/119/2001, astfel cum a fost precizată, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. D. S.A., Consiliul Județean Mureș, Municipiul Sf. Gheorghe, Gospodăria Comunală S.A., Ministerul Culturii și Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice constatarea nulității absolute a actelor prin care dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF Sf. Gheorghe, top x a fost transferat de ia Statui Român la Centrul de Librării Sf. Gheorghe și la pârâta S.C. D. S.A. și rectificarea CF, după cum urmează:

- anularea încheierii de intabulare din 29 ianuarie 1957 din CF;

- constatarea nulității absolute a încheierii de intabulare din 29 ianuarie 1957 din CF;

- constatarea nulității absolute a Deciziei 38/1958 a fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare Mureș și rectificarea încheierii de intabulare nr. x/1958, emisă în baza ei;

- constatarea nulității absolute a deciziei nr. 1227/1966 și a procesului-verbal de predare primire nr. x/1966 prin care dreptul de administrare operativă asupra imobilului din litigiu a fost intabulat pe numele Centrului de Librării Brașov, al cărui succesor este S.C. D. S.A.;

- rectificarea încheierii de intabulare x/1968;

- constatarea nulității absolute a actului de transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu din proprietatea Statului Român și administrarea operativă a Centrului de Librării Brașov în favoarea pârâtei S.C. D. S.A. și anume, nulitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x din 15 februarie 1996;

obligarea pârâtei S.C. D. S.A. să emită dispoziție de restituire în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în litigiu.

În primul ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 1269 din 10 decembrie 2009, Tribunalul Covasna a admis excepțiile lipsei calității procesuale a chematului în garanție Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului și a pârâtului Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta S.C. D. S.A. și, în consecință; a admis, în parte, acțiunea precizată de reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A., a dispus obligarea pârâtei S.C. D. S.A. să se pronunțe, prin decizie motivată, asupra cererii de restituire a imobilului înscris în CF Sf. Gheorghe - casă de piatră și curte în suprafață de 252 mp, potrivit notificării 188/2001.

Prin decizia 85 din 29 iunie 2010, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de pârâta S.C. D. S.A. cu trimitere spre rejudecare, soluție menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia 5991 din 14 septembrie 2011.

În cel de-al doilea ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 3150 din 21 noiembrie 2012, Tribunalul Covasna a respins ca nefondate excepțiile inadmisibilității acțiunii, prescripției dreptului materia! la acțiune, puterii de lucru judecat în raport cu decizia nr. y/R/2008 a Curții de Apel Tg. Mureș, lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român, prin Ministerul Finanțeior Publice, municipiului Sf. Gheorghe, Consiliul Județean Mureș și chematei în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâții S.C. D. S.A., Consiliul Județean Mureș, Municipiul Sf. Gheorghe, Gospodăria Comunală S.A., Ministerul Culturii și Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a dispus rectificarea CF Sf. Gheorghe, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris la B13 în favoarea pârâtului Statul Român și a dreptului de folosință în favoarea Sfatului Popular al orașului Sf. Gheorghe, radierii dreptului de proprietate înscris la BIS în favoarea întreprinderii de Gospodărie Raională Sf. Gheorghe și radierii dreptului de administrare, înscris la CI, în favoarea Centrului de Librării și Difuzarea Cărții Brașov, precum și revenirea la situația inițială de carte funciară.

A respins ca nefondate cererile reclamanților de anulare și constatare a nulității încheierilor de intabulare din 29 ianuarie 1957, nr. x/1958 și nr. y/1968 și cererea având ca obiect obligarea pârâtei S.C. D. S.A. să emită dispoziție de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în litigiu.

A dispus disjungerea cererii având ca obiect constatarea nulității absolute a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 15 februarie 1996.

A respins ca nefondată cererea pârâtei S.C. D. S.A. de chemare în garanție a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, în rejudecare, a reținut următoarele considerente:

Asupra imobilului înscris în CF Sf. Gheorghe - casă de piatră cu 5 camere și curte, a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea numiților E. și F., în cote egale (desfășurător CF f. 25 vol. I).

Din certificatul de moștenitor din 16 februarie 1990, a rezultat că reclamantele A. și B. sunt moștenitoare legale ale defunctului E., iar reclamantul C. este, potrivit certificatului de calitate de moștenitor din 26 noiembrie 2001 eliberat de BNP G., moștenitor al defunctului H., tatăl său, care, la rândul său, are calitatea de moștenitor al defuncților F. și I., bunicii reclamantului.

În baza Decretului nr. 92/1950, ca efect al naționalizării, imobilul a trecut în proprietatea Statului Român, dreptul de proprietate fiind intabulat în CF prin încheierea din 09 ianuarie 1957, în timp ce dreptul de folosință a fost intabulat în favoarea Sfatului Popular al orașului Sf. Gheorghe.

Prin încheierea de CF nr. x din 04 iulie 1958, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu s-a intabulat în favoarea întreprinderii de Gospodărie Raională Sf. Gheorghe, în baza Deciziei nr. 38/1958 a fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare Mureș.

În baza Deciziei nr. 1227/1966, a procesului-verbal de predare-primire nr. x, asupra imobilului s-a intabulat în foaia de sarcini a cărții funciare, dreptul de administrare operativa în favoarea Centrului de Librării Brașov - încheierea CF din 15.03.1968.

Decizia nr. 1227/1966 a fost emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Brașov, care a transmis din administrarea întreprinderii de gospodărie Orășenească Sf. Gheorghe în administrarea Centrului de Librării și Difuzarea Cărții Brașov imobilul din litigiu. Procesul-verbal de predare primire a fost întocmit în vederea întocmirii formalităților necesare operării în evidențele contabile a bunului transferat.

În evidențele CF s-a făcut mențiunea radierii dreptului de "proprietate" intabulat în foaia B, în favoarea întreprinderii de Gospodărie Raională Sf. Gheorghe, ca urmare a intabuîării dreptul de administrare operativă în favoarea Centrului de Librării Brașov (C1).

La data de 11.06.1996, a fost emisă încheierea CF, prin care s-a rectificat suprafața imobilului de la 252 la 312 mp, în baza adeverinței nr. x/1996 a Consiliului Local al rnun. Sf. Gheorghe, iar apoi s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea S.C. D. S.A. Sf. Gheorghe, în temeiul H.G. 834/1996 și a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 15 februarie 1996.

Din aceeași încheiere de CF și din actele care au stat la baza emiterii ei - extras CF, Decizia nr. 1227 din 29 august 1966, proces-verbal de predare-primire nr. x, "Protocol privind trecerea activității unităților de librărie din jud. Covasna de la Centrul de librării Brașov din subordinea Comitetului Executiv al Consiliului Județean Brașov la noul Centru de librării Covasna", prima instanță a apreciat că, prin încheierea CF nr. x/1968, s-a intabulat dreptul de administrare operativă asupra imobilului în favoarea Centrului de Librării Brașov, poz. CI.

Din toate aceste înscrisuri, coroborate cu desfășurătorul CF, s-a reținut că dreptul de proprietate a fost intabulat în favoarea Statului Român de la naționalizare (încheierea din 09 ianuarie 1957) și până la intabularea sa în favoarea S.C. D. S.A. (încheierea CF din 11.06.1996). Deși prin încheierea CF nr. x din 04 iulie 1958 s-a intabulat în favoarea întreprinderii de Gospodărie Raională Sf. Gheorghe dreptul de proprietate, fiind înscrisă în foaia B. 15 a cărții funciare, tribunalul a constatat că această unitate a avut doar un drept de administrare, ce a fost radiat odată cu transmiterea acestuia către Centrul de Librării și Difuzarea Cărții Brașov.

Ca atare, dreptul de folosință asupra imobilului a fost intabulat în favoarea mai multor persoane juridice până în anul 1996, potrivit celor anterior arătate.

Totodată, prima instanță a mai reținut că prin sentința civilă nr. 388/2010 a Tribunalului Covasna, s-a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și s-a constatat că imobilul înscris în CF Sf. Gheorghe, a fost preluat fără titlu valabil de Statul Român, în baza Decretului nr. 92/1950.

Referitor la excepția inadrnisibilității acțiunii în constatare, prima instanță a arătat că reclamanții urmăresc să obțină recunoașterea calității de proprietari, cu titlu de moștenire, asupra imobilului în litigiu pe calea unei acțiuni în anulare și rectificare CF, nu pe calea unei acțiuni în constatarea unei stări de fapt sau de drept; în consecință, față de prevederile art. 111 C. proc. civ., excepția inadrnisibilității a fost respinsă ca nefondată.

Excepția prescripției dreptului material la acțiune în constatarea nulității actelor de înstrăinare, de asemenea, a fost respinsă ca nefondată, având în vedere caracterul imprescriptibil ai acțiunii în constatarea nulității absolute a unui act juridic, potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în cauză, conform art. 6 alin. (2)-(4) din noul C. civ.

Și excepția puterii de lucru judecat în raport cu decizia nr. 825/R/2008 a Curții de Apel Tg. Mureș a fost, de asemenea, respinsă ca nefondată, deoarece acțiunea formulată de reclamantele A. și B., dar și cererea intervenlentului C., având ca obiect constatarea nulității actelor de trecere în proprietatea statului a imobilului în litigiu, au fost respinse pe motive procedurale, cererea introductivă fiind completată tardiv și fără a cuprinde un petit necesar, aceia în compararea titlurilor de proprietate. S-a apreciat că existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui proces cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea unei hotărâri sau cu putere de lucru judecat, atunci când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute aceiași obiect și aceeași cauză.

Cum prin decizia civilă nr. 825/R/2O08 nu s-a soluționat cauza pe fond, tribunalul a apreciat că această hotărâre nu se poate opune cu putere de lucru judecat în plus, prin sentința civilă nr. 388/2010 a Tribunalului Covasna, s-a constatat că imobilul înscris în CF Sf. Gheorghe, a fost preluat fără titlu valabil de Statui Român, în baza Decretului nr. 92/1950, iar aceasta constituie o hotărâre judecătorească ce are putere de lucru judecat în speță, constituind, de altfel, și motivul pentru care reclamanții au precizat acțiunea în rejudecare.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, prima instanță a reținut că în cauză se solicită a se constata nulitatea absolută a încheierii de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea Statului Român, rectificarea cărții funciare; calitatea procesuală pasivă se verifică față de partea în favoarea căreia s-a emis această îneheiere de intabulare și care a avut calitatea de proprietar până în anul 1966. Acțiunea în rectificare CF se formulează în contradictoriu cu proprietarul tabular (art. 36-38 din Legea nr. 7/1996, în vigoare Ia data promovării acțiunii). De asemenea, s-a solicitat și anularea actelor subsecvente actului juridic de naționalizare emis în baza Decretului nr. 92/1950, acte prin care s-a transmis și intabulat dreptul de folosință/administrare în favoarea altor persoane juridice.

În consecință, reținând și prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 conform cărora "Statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop", tribunalul a constatat că are calitate procesuală pasivă persoana juridică al cărui drept de proprietate era intabulat în CF - Statul Român - reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, autoritate care exercita puterea de reprezentare a Statului și la momentul preluării bunului, precum și ulterior.

S-a apreciat că și pârâții Municipiul Sf. Gheorghe și Consiliul Județean Mureș au calitate procesuală pasivă în cauză.

Astfel, reclamanții au solicitat anularea încheierii de intabulare nr. x/1957, încheiere prin care s-a intabulat dreptul de folosință asupra imobilului în litigiu în favoarea "Sfatului Popular al orașului Sf. Gheorghe", constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 38/1958 a fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare Tg. Mureș și rectificarea încheierii de intabulare nr. x din 04 iulie 1958, emisă în baza ei.

În acest context, s-a reținut că în organizarea administrativă a României, astfel cum este reglementată în Constituție și legi speciale, nu mai există entitatea juridică de "Sfat Popular" și nici cea de "Regiune Autonomă Maghiară Tg. Mureș". Cererea de anulare sau constatare a nulității unui act juridic se formulează în contradictoriu cu părțile acelui act juridic și în consecință, în cazul de fața, instanța a stabilit persoanele juridice care au calitate procesuală pasivă, în calitate de continuatori ai personalității juridice a organelor anterior menționate.

Pe baza dispozițiilor legale din actele normative succesive adoptate în segmentul organizării administrațiv-teritoriale a României, tribunalul a concluzionat că pârâtul Consiliul Județean Mureș are calitate procesuală pasivă în cauza, fiind autoritatea administrației publice locale cu atribuții deliberative, la fel ca fostul Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare Mureș.

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, la rândul său, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu are obligația restituirii în natură a imobilului, întrucât această obligație revine unității deținătoare. Totuși, pârâta S.C. D. S.A. a chemat în garanție AVAS nu pentru a fi obligată la restituirea bunului imobil, ci pentru a o despăgubi în cazul în care aceasta va cădea în pretenții față de reclamanți.

Tribunalul Covasna a reținut că la data de 20.04.2000, societatea pârâtă a fost privatizată integral, apreciind, în baza acestei constatări, că între pârâta S.C. D. S.A. și chemata în garanție există un raport juridic.

S-a arătat că legitimarea calității procesuale active presupune stabilirea existenței unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, iar calitatea procesuală pasivă aparține numai celui față de care se poate realiza interesul părții reclamante. Raportul juridic din speță s-a născut între pârâta S.C. D. S.A. și chemata în garanție, iar în acest caz chemata în garanție este persoana despre care se pretinde că este obligată în raportul juridic dedus judecății.

La termenul de judecată din data de 31.10.2012, din oficiu, s-a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Covasna, privitor la cererea de anulare a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x din 15 februarie 1996.

Certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis în conformitate cu prevederile H.G. nr. 834/1991 este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că, acțiunea prin care se solicită anularea/constatarea nulității acestuia se circumscrie prevederilor art. 1 din acest act normativ, astfel încât s-a dispus disjungerea acestui capăt de cerere din acțiunea introductivă.

Cu privire ia fondul cauzei, instanța a constatat că prin sentința civilă nr. 388/2010 a Tribunalului Covasna, s-a constatat că imobilul înscris în CF 358 Sf. Gheorghe, top 815 a fost preluat fără titlu valabil de Statul Român, în baza Decretului nr. 92/1950. S-a arătat anterior că dreptul de proprietate a fost intabulat în favoarea Statului Român de la naționalizare și până la intabuiarea sa în favoarea S.C. D. S.A., iar dreptul de folosință asupra imobilului a fost intabulat în favoarea mai multor persoane juridice până în anul 1996. Deoarece prin niciun act juridic dreptul de proprietate nu a fost transmis Regiunii Autonome Maghiare Mureș, prin Decizia 38/1958 a fostului Sfat Popular al Regiunii Autonome Maghiare Mureș nu se putea transmite în mod valabil dreptul de proprietate în favoarea întreprinderii de Gospodărie Raională Sf. Gheorghe. Chiar și după reîmpărțirea administrativ teritorială a Statuiui prin Legea nr. 5 din 7 septembrie 1950, Sfatul Popular al Regiunii Autonome Maghiare Mureș avea doar dreptul de tblosință asupra imobilului în litigiu, intabulat inițial în favoarea Sfatului Popular al orașului Sf. Gheorghe, transmisiunea acestui drept operând în temeiul Legii nr. 5/1950.

Ca urmare, instanța a apreciat că, prin Decizia nr. 38/1958, se putea transmite doar dreptul de folosință asupra imobilului, iar nu dreptul de proprietate. Ulterior, prin Decizia nr. 1227/1966, emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Brașov, s-a transmis dreptul de administrare asupra imobilului de la întreprinderea de Gospodărie Orășenească Sf. Gheorghe la Centrul de Librării și Difuzarea Cărții Brașov, întocmindu-se și procesul-verbal de predare primire. Această decizie a fost emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular ai Regiunii Brașov deoarece, în urma reorganizării teritoriului României, în anul 1960, două raioane - Târgu Secuiesc și Sfântul Gheorghe - au trecut la Regiunea Brașov.

Prima instanță a mai arătat că efectele nulității actului juridic constau în desființarea raportului juridic generat de actul juridic lovit de nulitate și prin aceasta restabilirea legalității. în situația de față, efectele nulității presupun, pe lângă desființarea actului principal și desființarea actului subsecvent, conform principiului "resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis". Fiind nul actui de preluare a imobilului de către stat, sunt nule și actele subsecvente acestuia, și anume Decizia nr. 38/1958, Decizia nr. 1227/1966 și procesul-verbal nr. x/1966.

Potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996, "orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă și irevocabilă s-a constatat că: înscrierea sau actul în temenii căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil".

Având în vedere că printr-o sentință irevocabilă s-a constatat faptul că titlul statului nu este valabil, tribnalul, în temeiul art. 36 din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data formulării acțiunii introductive, a dispus rectificarea CF, astfel:

- radierea dreptului de proprietate înscris la B13 din CF Sf. Gheorghe, în favoarea pârâtului Statul Român și a dreptului de folosință înscris la B14, în favoarea Sfatului Popular al orașului Sf. Gheorghe;

- radierea dreptului de proprietate înscris la B15, în favoarea întreprinderii de Gospodărie Raională Sf, Gheorghe;

- radierea dreptului de administrare înscris la CI, în favoarea Centrului de Librării și Difuzarea Cărții Brașov.

Urmare a rectificării cărții funciare în sensul arătat, s-a dispus revenirea la situația inițială de carte funciară.

Tribunalul a apreciat că efectul admiterii acțiunii în rectificare CF nu poate fi acela al constatării nulității ori ai anulării încheierilor de care funciară; pe de altă parte, aceste acte au fost valabil întocmite, iar, la momentul emiterii lor, nu a existat niciun motiv de nulitate absolută sau relativă care să le afecteze valabilitatea.

În consecință, s-a respins ca nefbndată cererea de anulare și constatare a nulității încheierilor de intabulară din 29 ianuarie 1957, nr. x/1958 și nr. y/1968.

Cu privire la cererea reclamanților având ca obiect obligarea pârâtei S.C. D. S.A. să emită dispoziție de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în litigiu, prin decizia nr. 825/R/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a reținut că reclamanții au depus notificări pentru restituirea imobilului în conformitate cu Legea nr. 10/2001, dar au cerut și radierea din CF a dreptului de proprietate, înscris în favoarea Statului Român. De asemenea, s-a mai reținut că, "la cererea reclamantelor (A. și B.) și a intervenientului (C.) procedura administrativă a fost suspendată, indicăndu-se instanței de recurs că doresc continuarea procedurii desfășurată în fața acestei instanțe"

Prima instanță a arătat că, într-adevăr, reclamanții au la dispoziție două căi pentru a obține restituirea imobilului: calea prevăzută de Legea nr. 10/2001 și calea aleasă prin promovarea procesului civil soluționat prin sentința civilă nr. 388/2010 a Tribunalului Covasna, rămasă irevocabilă, continuată prin promovarea acțiunii de față, în cadrul căreia au invocat motive de nulitate a actelor de transmitere a dreptului de proprietate de la Stat la S.C. D. S.A.

În consecință, s-a apreciat că procedura începută prin formularea notificării în baza Legii nr. 10/2001 a fost suspendată la cererea reclamanților și, cum cele doua proceduri nu se pot derula simultan, tribunalul a respins cererea reclamanților având ca obiect obligarea pârâtei S.C. D. S.A. să emită dispoziție de restituire în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în litigiu.

S-a mai reținut de Tribunalul Covasna că obiectul acțiunii introductive a privit și cererea de constatare a nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Culturii în favoarea pârâtei S.C. D. S.A., cerere disjunsă din prezenta cauză.

În aceste condiții, s-a apreciat că, doar după ce se va stabili valabilitatea titlului pârâtei, se va putea, eventual, continua una dintre căile pe care le au la dispoziție reclamanții pentru redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului,

Cererea de chemare în garanție a AVAS formulată de S.C. D. S.A. a fost respinsă ca nefbndată în temeiul art. 60 alin. (1). C. proc. civ., având în vedere că pretențiile din acțiunea principală în legătură cu care a fost formulată cererea de chemare în garanție au fost respinse.

Prin decizia civilă nr. 1078/AP din 23 septembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de pârâții Ministerul Culturii și Consiliul Județean Mureș împotriva sentinței civile nr. 3150 din 21 noiembrie 2012 a Tribunalului Covasna, astfel cum decizia recurată a fost îndreptată prin încheierea din 29.15.2015 a curții de apel; a fost admis apelul declarat de reclamanți și apelul formulat de pârâta S.C. D., sentința apelată a fost schimbată în parte, astfel: S-a respins cererea reclamanților privind restabilirea situației anterioare de carte funciară; s-a dispus obligarea pârâtei S.C. D. S.A. să trimită notificarea reclamanților formulată în baza Legii nr. 10/2001 către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului pentru stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent; au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 307 din 22 ianuarie 2006, a respins, ca tardiv, recursul declarat de pârâtul Ministerul Culturii și Patrimoniului Național împotriva deciziei nr. 1078/AP din 23 septembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a constatat nul recursul formulat de chemata în garanție Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva aceleiași decizii, a admis recursul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva aceleiași decizii și a casat, în parte, decizia recurată și a trimis cauza la aceeași instanță de apel, pentru rejudecarea apelului reclamanților A., B., C. declarat împotriva sentinței civile nr. 3150 din 21 noiembrie 2012 a Tribunalului Covasna, secția civila. A menținut celelalte dispozițiiale deciziei recurate.

Pentru a pronunța această soluție, înaita Curte a reținut următoarele:

Instanța de apel a făcut aplicarea prezumției legale absolute, irefragabile a autorității de lucru judecat reglementată de art. 1200 pet. 4 și art. 1202 alin. (2) C. civ. - res judicata pro veritate hebetur - sau a efectului pozitiv ai autorității de lucru judecat (ceea ce interzice unei instanțe ulterioare să contrazică dezlegările definitive și irevocabile ale unei instanțe anterioare într-o a doua cauză ce se poartă între aceiași părți, având același obiect și întemeiata pe aceeași cauză juridică), într-un context în care aceasta nu era incidență, având în vedere cauza juridică diferită a evaluării cererii privind constatarea nevalabilității certificatului de atestare a dreptului de proprietate ce se impunea în pricina de față.

Astfel, autoritatea de lucru judecat a soluțiilor pronunțate de instanțele de contencios administrativ privește exclusiv inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din perspectiva dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și tardivitatea aceleiași solicitări - nulitatea certificatului - formulată pe cale de acțiune pentru încălcarea dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2001.

Având în vedere că certificatul de atestarea a dreptului de proprietate asupra terenului seria x/1996 a fost emis de Ministerul Culturii (autoritate publică centrală) în favoarea intimatei-pârâte S.C. D. S.A., în baza dispozițiilor Legii nr. 15/1990 și ale H.G. nr. 834/1991 (potrivit mențiunilor din antetul acestuia), rezultă că numai derularea procedurii legale, administrative de către Ministerul Culturii, potrivit etapelor descrise în conținutul H.G. nr. 834/1991 putea formula obiect al evaluărilor instanței de contencios administrativ.

Or, instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat, sub ambele sale ipostaze - efectul negativ și efectul pozitiv - în cazul în care ar fi reanaiizat valabilitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x/1996 emis de Ministerul Culturii în favoarea S.C. D. S.A. și ar fi constatat fie că excepția de nelegalitate este admisibilă, fie că acțiunea în contencios - cu aceeași finalitate - a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Însă, solicitarea recurențiior-reclamanți privind constatarea nulității titlului intimatei-pârâte S.C. D. S.A. asupra terenului reprezentat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria x/1996 constituie o chestiune prejudicială în procedura aplicării Legii nr. 10/2001 și a condițiilor prevăzute de lege ce trebuie verificate pentru soluționarea notificării formulate de către reclamanți și adresate pârâtei S.C. D. S.A., ca unitate deținătoare a imobilului - teren și construcție - la data apariției legii reparatorii.

Or, această chestiune prejudicială, în cauza de față, are o alta cauză juridică decât invocarea unor nelegaiități săvârșite eventual cu ocazia emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate în raport cu procedura prevăzută de H.G. nr. 834/1991, iar această cauză juridică este dată de invocarea principiilor ce guvernează efectele nulității actului juridic civil, anume nulitatea actelor subsecvente unui act nul - resoluto jure dantis resoîvitur jus accipienîis, principiu unanim acceptat de doctrină și jurisprudență ca având valoare normativă.

În consecință, în mod nelegal, instanța de apel a reținut autoritatea de lucru judecat a soluțiilor instanțelor de contencios administrativ ca opunându-se în cauza de față evaluărilor pe care era ținută a le realiza în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ignorând cauza juridică diferită a cererilor menționate față de cea din acest litigiu, fie că au fost susținute pe cale de excepție, fie pe cale de acțiune în fața instanțelor de contencios administrativ.

Astfel cum s-a reținut de către instanța de apel prin decizia recurată, prin sentința civilă nr. 388/2010 a Tribunalului Covasna, s-a constatat că imobilul înscris în CF Sf. Gheorghe, a fost preluat fără titlu valabil de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950; prin aceeași sentință, s-a constatat nulitatea actului juridic de naționalizare cu privire la imobilul menționat, aceasta fiind nulitatea primordială în litigiul de față, care a fost de natură a vicia toate actele juridice subsecvente ce dau conținut circuitului juridic ulterior al acestui imobil, ca efect al incidenței principiului enunțat.

Pornind de la această premisă, stabilită cu putere de lucru judecat în raport cu antecesorul cu titlu particular al intimatei-pârâte S.C. D. S.A., instanța de apel a confirmat admiterea de către prima instanță a cererilor privind intabuiările subsecvente celei inițiale efectuate ca efect al naționalizării, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris ia B13 în favoarea pârâtului Statul Român și a dreptului de folosință în favoarea Sfatului Popular al orașului Sf. Gheorghe, radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea întreprinderii de Gospodărie Raională Sf. Gheorghe și radierii dreptului de administrare înscris îa CI în favoarea Centrului de Librării și Difuzarea Cărții Brașov.

Reținând însă, în mod nelegal, autoritatea de lucru judecat a hotărârilor instanțelor de contencios administrativ și fiscal, instanța de apel nu a analizat și cererea recurenților-reclamanți privind radierea dreptului de proprietate al intîmatei-pârâte S.C. D. S.A., intabulat în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x/1996, ca act subsecvent actelor deja constatate nule în cauza de față, inclusiv radierea dreptului de administrare înscris ia CI în favoarea Centrului de Librării și Difuzarea Cărții Brașov, și acesta antecesor al intîmatei-pârâte S.C. D. S.A., (în timp ce antecesorul său direct a fost Centrul de Librării și Difuzarea Cărții Covasna, conform Protocolului din 28.10.1980), ca efect al constatării nulității Deciziei nr. 1227/1966.

Ca atare, în rejudecare, instanța de apel va aprecia și asupra cererii de radiere a dreptului de proprietate al intimatei-pârâte S.C. D. S.A. privind atât terenul (intabulat în baza certificatului însuși), în temeiul art. 36 din legea nr. 7/1996, dar și asupra construcției, dată fiind intabularea dreptului de proprietate și cu privire la construcție efectuată, de asemenea, în favoarea pârâtei, ca efect al prezumției de proprietate ce a operat în favoarea sa, la data înscrierii dreptului de proprietate asupra terenului, în virtutea dreptului de accesiune, potrivit art. 492 C. civ.

În prealabil însă, astfel cum deja s-a arătată, curtea de apel va fi ținută să se pronunțe asupra valabilității intabulării dreptului de proprietate al intimatei S.C. D. S.A., din perspectiva principiului nulității actelor subsecvente preluării de către stat fără titlu valabil a imobilului în litigiu de la autorii recurenților-reclamanți în baza Decretului nr. 92/1950, dezlegare intrată sub puterea lucrului judecat; adiacent, se va avea în vedere art. 20 din Legea nr. 15/1990, precum și faptul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, emis în favoarea intimatei-pârâte, are valoarea unui act juridic declarativ, iar nu constitutiv de drept, contrar celor susținute de către intimată.

Astfel, intimata-pârâtă a fost beneficiara procedurii prevăzute de H.G. nr. 834/1991 numai pentru aceea că, la data apariției Legii nr. 15/1990, imobilul era evidențiat în patrimoniul său, cu capital integral de stat la vremea respectivă, urmare a deposedării autorilor reclamanților de acest imobil, de către stat, rară titlu valabil.

Totodată, în rejudecare, instanța de apel, în considerarea cadrului procesual precizat de către recurenții-reclamanți, va ține seama de faptul că finalitatea principală către care tind prin formularea acestei acțiuni este aceea ca intimata-pârâtă S.C. D. S.A. să fie obligată să emită decizie de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, având în vedere și efectele Deciziei nr. XX/2007, pronunțată de Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, invocate, de altfel, de către recurenți, pe parcursul soluționării cauzei.

Contrar celor reținute de instanța de apel, procedura administrativă în baza Legii nr. 10/2001 nu este suspendată la cererea reclamanților, dat fiind că, prin acțiunea de față, astfel cum a fost precizată (ca, de altfel, încă de la conceperea inițială a cererii de chemare în judecată), aceștia au formulat un capăt de cerere explicit, neechivoc - la care nu au renunțat niciodată pe parcursul soluționării cauzei -, prin care au solicitat instanței prin hotărârea ce o va pronunța "să dispună obligarea pârâtei S.C. D. S.A. să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului", cerere reiterată și în finalul memoriului de recurs, ceea ce corespunde și efectelor recursului în interesul legii soluționat prin Decizia nr. XX/2007; or, demersurile recurenților-reclamanțî au fost active în sensul finalizării procedurii judiciare de față, propunând probe, formulând apărări, invocând excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, promovând căi de atac atât împotriva sentințelor pronunțate de instanțele de contencios administrativ, cât și împotriva soluțiilor date în dosarul de fața etc.

În consecință, pentru soluționarea cererii care formează obiectul notificării nr. 188/2001, adresată de către reclamanți - ce corespunde ultimului capăt de cerere șî face obiectul criticilor formulate prin motivele de apel, instanța de apei va porni de la cele deja reținute ca situație de fapt -anume împrejurarea că, la data apariției Legii nr. 10/2001, intimata-pârâtă era deja integral privatizată - încă din data de 20.04.2000, premisă care atrage constatarea incidenței în cauză a dispozițiilor art. 29 (fost art. 27 din forma inițială a Legii nr. 10/2001), astfel cum acest text a fost amendat prin Decizia Curții Constituționale nr. 830/2008.

Or, această normă, interpretată per a contraria, indică soluția restituirii în natură, în cazul imobilelor preluate de stat tară titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, în timp ce măsurile reparatorii prin echivalent pot fi stabilite în soluționarea pe fond a raportului de restituire, doar în cazul imobilelor preluate de stat cu titlu valabil, titlu constatat ca atare potrivit criteriilor prevăzute de art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Având în vedere că intabularea dreptului de proprietate asupra terenului și construcției a avut loc în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Culturii în favoarea intimateî-pârâte S.C. D. S.A., încă din anul 1996, iar nu ca efect al încheierii contractului de privatizare anterior menționat, Înalta Curte reține, de asemenea, că, în mod nelegal, instanța de apel a apreciat că reclamanții erau ținuți a formula și cerere în constatarea nulității absolute a acestui contract.

În cazul în care, în rejudecare, instanța de apel va lua în considerare soluția de restituire în natură a imobilului, va supune dezbaterii părților și va aprecia și asupra oportunității rejudecării apelului pârâtei S.C. D. S.A. -exclusiv sub aspectul criticilor formulate de aceasta cu privire la soluția dată cererii de chemare în garanție formulată împotriva Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, având în vedere că aceasta nu a promovat recurs (dată fiind lipsa interesului sau procesual de a promova calea de atac împotriva deciziei analizate în această etapă procesuală, față de soluția adoptată prin decizia recurată), dar și constatând că această cerere a pârâtei redevine actuală doar în cazul obligării pârâtei să emită decizie de restituire în natură a imobilului, aspect asupra căruia înaita Curte nu se poate pronunța în acest moment procesual, date fiind limitele controlului de legalitate fixate prin motivele de recurs aie reclamanților.

În rejudecare, Curtea de Apel Brașov, prin decizia civila nr. 676/AP din 11 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a admis, în parte, apelul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 3150/2012, a Tribunalului Covasna; a admis, în parte, apelul declarat de pârâta S.C. D. S.A. împotriva sentinței civile nr. 3150/2012, a Tribunalului Covasna și în consecință: a schimbat, în parte, sentința civilă nr. 3150/2012, a Tribunalului Covasna, în sensul că a dispus obligarea pârâtei S.C. D. S.A. să emită decizie de restituire în natură către reclamanții A., B. și C., a imobilului situat în Mim. Sfântu Gheorghe, Jud. Covasna, înscris în CF Sfântu Gheorghe (CF cu nr. vechi x Sfântu Gheorghe), nr. cad./top. 815, compus din casă de piatră șt curte în suprafață de 312 m.p. a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C. D. S.A. împotriva chematei în garanție Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fostă AVAS) și în consecință, a obligat chemata în garanție Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului să plătească pârâtei S.C. D. S.A. suma de 209.040 euro, în echivalentul în RON, potrivit cursului oficial leu/euro la data plății efective. A respins restul cererilor din ambele apeluri. A dispus înlăturarea din dispozitivul sentinței apelate a dispozițiilor de respingere a cererii de obligare a pârâtei la emiterea dispoziției de restituire în natură și a cererii de chemare în garanție precum și a dispoziției de disjungere a cererii privind nulitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ca rămasă fără obiect. A păstrat restul dispozițiilor din sentință. A obligat pârâta S.C. D. S.A. să plătească reclamanților A., B. și C. suma de 7.993,06 RON cheltuieli de judecată în toate instanțele.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 388/2010 a Tribunalului Covasna, s-a reținut cu putere de lucru judecat, că titlul de preluare al statului nu a fost valabil, dispoziție care se opune și pârâtei S.C. D. S.A., cum a statuat prima instanță prin decizia de casare, dat fiind că pârâta este succesorul cu titlu particular al statului, față de care s-a și dispus, prin sentința civilă nr. 3150/2012, a Tribunalului Covasna radierea dreptului său de proprietate, precum și radierea dreptului de administrare înscris în favoarea Centrului de Librării și Difuzarea Cărții Brașov și revenirea la situația de carte funciară inițială, dispoziții care au intrat în puterea lucrului judecat.

Prin urmare, sunt înlăturate apărările pârâtei S.C. D. S.A. că sentința nr. 388/2010 nu îi este opozabilă, în virtutea principiului relativității efectelor hotărârii judecătorești, întrucât această chestiune de drept a fost dezlegată de instanța supremă și, oricum, efectele se întind asupra succesorilor, iar dacă poartă asupra bunului individual determinat și asupra celui cu titlu particular asupra aceluiași bun, pe de o parte, iar pe de altă parte, ar fi absurd să se considere că față de statui ce a preluat abuziv imobilul titlul său nu este valabil, dar este valabil față de succesorul cu titlu particular.

Potrivit dezlegării date de instanța supremă, nu există autoritate de lucru judecat în ceea privește valabilitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei, seria x/1996, pe baza căruia aceasta și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară. Cercetarea valabilității se impune din perspectiva deciziei din recurs ca o chestiune prejudicială, curtea reținând că acest act, cu efect declarativ și nu constitutiv de drepturi, nu este valabil, ci nul, în virtutea principiului de drept conform căruia nulitatea actului principal atrage și nulitatea actelor subsecvente.

Din moment ce s-a constatat nulitatea titlului de preluare ai statului, s-a dispus radierea dreptului său de proprietate, precum și a dreptului de administrare operativă a Centrului de Librării, care este tot un antecesor al pârâtei, certificatul de atestare a dreptului de proprietate, (ce poartă numai asupra terenului nu și construcției), este îovit de nulitate și, ca atare, rară efect, iar menținerea înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei în cartea funciară nu se justifică și trebuie radiată, conform art. 36 pct. 1 din Legea nr. 7/1996.

Este înlăturată apărarea ca nu a fost atacată încheierea nr. 3611/1996, prin care s-a dispus întabularea dreptului pârâtei pe baza acestui certificat, întrucât norma din art. 36 pct. 1 nu o impune, ci, dimpotrivă, este suficient ca titlul să nu fi fost valabil, nu neapărat și încheierea de înscriere, pentru a se dispune rectificarea, fiind de observat că acest text conține două ipoteze, fiind, deci, suficientă îndeplinirea cerințelor uneia, cum e cazul în speță.

Certificatul de atestare a dreptului de proprietate are efect declarativ și nu constitutiv, cum s-a reținut prin decizia de casare, aici fiind de observat că în condițiile nevalabilității titlului statului, a dreptului de administrare operativă a fostului Centru de Librării Brașov (și nu Covasna cum ar fi fost normal), certificatul nu mai are ce să declare, lipsind fundamentul juridic al emiterii și deci buna-credință nu prezintă nici o relevanță, spre deosebire de situația actului constitutiv al dreptului real,

Privitor ia construcție, instanța supremă a reținut că la data înscrierii dreptului de proprietate asupra terenului, pârâta a dobândit dreptul asupra construcției, prin efectul accesiunii imobiliare, potrivit art. 492 C. civ.

În condițiile acestui text proprietarul terenului este îndreptățit ia accesiune, or pierderea dreptului de proprietate asupra terenului atrage pierderea dreptului și asupra construcției, sens în care se impune radierea dreptului pârâtei și asupra construcției, nemaîfiind întrunite condițiile de existență ale dreptului conform art. 36 pct. 3 din Legea nr. 7/1996.

Nu poate fi reținută apărarea pârâtei în ce privește buna sa credință, întrucât a cunoscut că imobilul este revendicabil, cum rezultă din adresa nr. x/2009, emisă de AVAS, încât și-a asumat riscul pierderii proprietății, astfel încât, și din acest motiv, se impune radierea din cartea funciară a întregului drept de proprietate al pârâtei asupra imobilului, teren și construcție.

Prin decizia de casare, instanța supremă a stabilit cadrul procesual în rejudecare, respectiv rejudecarea apelului reclamanților și, dacă este cazul, a apelului pârâtei, exclusiv cu privire la cererea de chemare în garanție.

Cu privire la apel, așa cum s-a reținut și prin decizia de casare, finalitatea urmărită de reclamanți este emiterea deciziei de restituire în natură a imobilului, cum de altfel au solicitat prin memoriul depus în ciclul procesual anterior, împotriva sentinței civile nr. 3150/2012 a Tribunalului Covasna, și cum și-au menținut cererea inclusiv prin concluziile scrise depuse la dosar.

Conform art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data promovării acțiunii (actual 29 astfel cum a fost amendat prin Decizia Curții Constituționale, nr. 830/2008), pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul ia măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale îranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.

Textul prevede acordarea de masuri prin echivalent numai dacă imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil, ceea ce înseamnă că, pentru cele preluate Iară titlu valabil, se impune restituirea în natură, conform principiului înscris în art. 1 alin. (1), art. 9 alin. (1) și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ca și în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, aplicabilă speței în puterea dispozițiilor art. 4, ce dă prevalentă cererii persoanei îndreptățite la restituirea în natură. Ca atare, ori de câte ori restituirea în natură este posibilă, este exclusă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și cum în speță, imobilul a fost preluat fără titlu valabil, iar actele ulterioare, inclusiv cele pe baza cărora s-a intabulat dreptul pârâtei, sunt nule, În temeiul normelor evocate se impune obligația pârâtei SC. D. S.A. să emită decizia de restituire în natură a întregului imobil, teren și construcție, astfel că primul motiv de apel va fi admis.

În ce privește motivul doi din apelul reclamanților acesta a vizat critica privind disjungerea capătului privind nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate și care nu mai este de actualitate, sub rezerva verificării valabilității lui, cercetare efectuată mai sus în aplicarea deciziei de casare.

Cu privire la apelul pârâtei privind cererea de chemare în garanție: Prin decizia de casare, instanța supremă a statuat că, în ipoteza admiterii apelului și obligării la emiterea deciziei de restituire în natură, se impune reanalizarea motivului de apel privitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă contra chematei în garanție Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, care redevine actuală și va fi admisă în condițiile art. 60 alin. (1) C. proc. civ.

Urmare restituirii în natură a întregului imobil către reclamanții și pe cale de consecință a evicțiunii produse, chemata în garanție Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, (fostă A.V.A.S.), care a încasat prețul conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 20 aprilie 2000, ce a condus fa privatizarea pârâtei, este obligată la despăgubire, cuantumul fiind stabilit pe baza grilei notariale, conform art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 și care se ridică la suma de 209.040 euro, plătibilă în RON, potrivit cursului oficial leu/euro de la data plății efective.

Deși chemata în garanție a fost solicitată de curte să-și exprime un punct de vedere asupra acestor despăgubiri, nu l-a formulat, susținând că nu are competență, deși prin decizia de casare s-a întrevăzut soluția dată asupra cererii de chemare în garanție în situația admiterii apelului reclamanților, astfel încât instanța va dispune obligarea la valoarea stabilită potrivit grilei notariale.

În termen legal, împotriva deciziei curții de apel, au promovat recurs reclamanții A., B. și C., pârâta S.C. D. S.A. și chemata în garanție Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului

Prioritar, Înalta Curte reține că, deși depuse prin memorii separate, cererile de recurs formulate de recurenții reclamanți A., B. și C. au un conținut identic, motiv pentru care redarea motivelor de nelegalitate va fi una comună.

Recurenții-reclamanți pârât A., B. și C. s-au prevalat de motivele de nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În susținerii cererii de recurs, aceștia au susținut că instanța de apel a dat dezlegări unei singure chestiuni dintre cele stabilite în sarcina sa de către instanța de recurs, respectiv celei referitoare la analizarea cererii de restituire în natură a imobilului compus din teren și construcție, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.

În argumentarea acestui motiv de recurs, recurenții reclamanți au arătat următoarele;

Conform Deciziei nr. XX/2007, pronunțată în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. (3) din C. proc. civ., instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci șl acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

Or, soluțiile cu privire la celelalte două petite, ce au fâcut atât obiectul cererii inițiale, cât și criticilor formulate prin motivele de apel și indicațiilor instanței de recurs, nu sunt menționate în dispozitivul deciziei recurate. Astfel, deși în cuprinsul considerentelor se reține împrejurarea că nulitatea actului principal generează nulitatea actelor subsecvente, că certificatul de atestare a dreptului de proprietate are doar efect declarativ, nulitatea acestuia fiind o chestiune prejudicială, care nu se analizează în procedura contenciosului administrativ, ci în procedura Legii nr. 10/2001, instanța de apei făcând propria analiza a acestor chestiuni, nu menționează soluția din dispozitiv, astfel cum aceasta reiese din considerente.

În susținerea aceleiași critici de nelegalitate, recurenții reclamanți au arătat ca împrejurarea că, din dispozitivul deciziei civile nr. 3150/AP/2012, este înlăturată dispoziția de disjungere a cererii privind constatarea nulității Certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ca rămasă fără obiect, nu este de natură a înlătura obligația instanței de rejudecare de a se pronunța asupra acestui capât de cerere prin analizarea criticilor deduse judecății în apel.

Prin urmare, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Ca atare, soluția curții de apel este nelegală atât din perspectiva existenței unei contradicții între considerente și dispozitiv, cât și din perspectiva nerespectării hotărârii instanței de recurs anterioare,

De asemenea, contrar celor statuate prin ultima decizie de casare, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra valabilității intabularii în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei S.C. D. S.A. din perspectiva principiului nulității actelor subsecvente, ca urmare a constatării preluării de