ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1687/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1687/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 1122 din 14 noiembrie 2003, Tribunalul Cluj a respins excepția

necompetenței materiale și excepția lipsei calității procesuale pasive a

Ministerului Finanțelor Publice.

A respins excepția de

inadmisibilitate a acțiunii, invocată de pârâta SC T.T. SA Cluj.

A admis

excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul

F

inanțelor Publice și, în consecință, a respins

acțiunea formulată de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal împotriva

pârâtului Ministerul de Interne, ca fiind introdusă împotriva unei persoane

lipsită de calitate procesuală pasivă.

A admis excepția

lipsei de interes, invocată din oficiu, și, în consecință, a respins acțiunea

formulată împotriva pârâților Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

AP APS București și SC T.T. SA Cluj.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecată,

reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele,

-

să se constate nulitatea

absolută a titlului statului cu privire la imobilul situat în Cluj Napoca,

înscris inițial în C.F. 4591 nr. top 4887, transcris în C.F. 30297 și ulterior

în C.F. 138593/a;

-

să se constate nulitatea

absolută a actului de privatizare a SC T.T. SA, în ceea ce privește

înstrăinarea imobilului în litigiu;

-     să se

constate nulitatea absolută a încheierilor de intabulare nr. 1636 din 24

aprilie 1975, nr. 9439 din 9 mai 1995 și nr. 17128 din 31 octombrie 2000;

-    să se

dispună restabilirea situației anterioare de C.F. în favoarea proprietarului de

drept.

A mai reținut

tribunalul, că asupra imobilului înscris în C.F. 4591 Cluj, A+4, nr. top. 4887

s-a dispus intabularea dreptului de proprietate sub B+l în favoarea Facultății

de Teologie a Eparhiei Reformate din Ardeal.

Ulterior, prin

încheierea C.F. nr. 9439 din 9 mai 1995, conexată cu nr. 1636/1975, în baza

prevederilor Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966, imobilul s-a transcris în

C.F. 30297 Cluj în favoarea Statului Român și în administrarea operativă a

Ministerului de Interne, pentru Inspectoratul Județean Cluj.

Prin anexa

nr. 1 din OG nr. 112/1998, imobilul a fost restituit Eparhiei Reformate din

Ardeal.

Prin Ordinul

nr. 154 din 26 aprilie 1991 al Ministerului Comerțului și Turismului, imobilul

clădire depozit, situat în str. C. a trecut în proprietatea SC T.T. SA.

F.P.S., în

calitate de vânzător, a înstrăinat Asociației Conducerii Salariaților Turism

Transilvania, în calitate de cumpărătoare, 554,242 acțiuni cu o valoare

nominală de 25.000 lei, reprezentând 39,956 % din valoarea capitalului social,

prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 31 din 14 ianuarie 1999.

Prin

încheierea C.F. nr. 17128 din 31 octombrie 2000, imobilul cu nr. top 4887 s-a

dezmembrat în două imobile cu nr. top noi 4887/1, teren cu construcții în

suprafață de 1413 mp, care s-a reînscris în C.F. 30297 Cluj și nr. 4887/2,

teren cu construcții în suprafață de 1262 mp, care s-a transcris în C.F.

138593, în favoarea pârâtei SC T.T. SA Cluj.

Prin decizia civilă

nr. 517/R/2002, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, s-a respins recursul declarat

de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 2197/A/2001 a Tribunalului Brașov,

prin care s-a stabilit că încheierea C.F. nr. 9439 din 9 mai 1995 este legală,

fiind întemeiată pe dispozițiile art. 40 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Tribunalul a constatat

că este competent material să soluționeze acțiunea reclamantei, deoarece

valoarea imobilului la data introducerii cererii de chemare în judecată se

situa între 6 și 7 miliarde lei, iar Ministerul Finanțelor Publice are calitate

procesuală pasivă, pentru că imobilul a fost preluat de la reclamantă în

proprietatea Statului Român.

Ministerul de

Interne, însă, nu are calitate procesuală pasivă, deoarece în C.F. este

intabulat doar dreptul de administrare operativă al acestuia, iar, ulterior,

acest pârât a predat imobilul în favoarea reclamantei.

Față de obiectul

acțiunii și motivele de drept invocate, tribunalul a mai constatat că acțiunea

reclamantei este admisibilă.

A mai reținut

tribunalul, că prin O.G. nr. 112/1998, imobilul înscris în C.F. 4591 Cluj, nr.

top 4887 a fost restituit reclamantei, motiv pentru care, petitul privind

constatarea nulității absolute a titlului statului este lipsit de interes.

Contractele de

vânzare-cumpărare de acțiuni nu intră sub incidența art. 46 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, pentru că obiectul acestor contracte nu îl constituie activele

imobiliare ale societății, ci dreptul de proprietate incorporală asupra părții

din capitalul social deținut de stat la societățile comerciale.

Pentru acest motiv,

tribunalul a respins petitul privind constatarea nulității absolute a actului

de privatizare a SC T.T. SA și petitul accesoriu, referitor la constatarea

nulității absolute a încheierilor de intabulare și restabilirea situației

anterioare de carte funciară.

Prin decizia civilă

nr. 888/A din 14 aprilie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelul

declarat de reclamantă și cererea de aderare la apel, formulată de Ministerul

Finanțelor Publice împotriva sentinței civile, pe care a anulat-o și, evocând

fondul, a respins acțiunea împotriva pârâtelor A.P.A.P.S. și SC T.T., având ca

obiect constatare nulitate și rectificare C.F..

A respins acțiunea

față de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul

Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Curtea de apel a

reținut că, potrivit art. 3 din O.G. 112/1998, transmiterea dreptului de

proprietate asupra bunurilor imobile prevăzute la art. 1 se va realiza la data

încheierii protocoalelor de predare-primire între actualii deținători ai

imobilelor și succesorii stabiliți.

Protocolul de

predare-primire s-a încheiat numai cu privire la imobilul cu nr. top 4887/1,

iar obiectul cauzei îl reprezintă imobilul cu nr. top 4887/2.

Prin urmare,

interesul reclamantei rezultă tocmai din faptul că se pune în discuție imobilul

cu nr. top 4887/2, ce nu a făcut obiectul protocolului de predare-primire.

A mai reținut curtea

de apel, că imobilul a devenit proprietatea SC T.T. SA, fiind inclus în

capitalul social, fapt atestat de Ordinul MTC nr. 154/1991.

Prin decizia

Curții de Apel Brașov nr. 517/R din 15 februarie 2002, s-a constatat că

încheierea C.F. din 9 mai 1995, dată de Notariatul de Stat Cluj este legală și

că reclamanta nu a exercitat calea de atac împotriva încheierii nr. 9439 din 9

mai 1995., astfel că această încheiere este definitivă.

Imobilul a

fost preluat de stat cu titlu, în baza Decretului nr. 176/1948, iar intimata SC

T.T. SA îl deține cu titlu de drept de lege, ca efect al preluării de către

Statul Român.

Curtea de apel

a mai reținut că instanța de fond a reținut în mod corect că, potrivit art. 46

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare, având ca

obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută,

afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credință.

Pârâta este

dobânditoare de bună-credință, societatea fiind privatizată legal de fostul

F.P.S.

Ministerul

Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, deoarece imobilul a fost

restituit reclamantei prin O.G. nr. 112/1998 și nu există identitate între

persoana pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și persoana juridică obligată

în raportul juridic dedus judecății.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Eparhia

Reformată din Ardeal.

Invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că ambele

instanțe au pronunțat hotărâri nelegale, deoarece imobilul nu a trecut în

proprietatea statului în baza Decretului nr. 176/1948. Fiind omis de la

naționalizare, imobilul a fost transcris pe numele statului în temeiul

Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966, acte normative care contraveneau

dispozițiilor Codului Civil și ale Constituției sub imperiul cărora au fost

adoptate. Caracterul abuziv al preluării a fost confirmat de Statul Român prin

adoptarea O.G. nr. 112/1998, prin care s-a dispus restituirea imobilului.

La data

publicării ordonanței în Monitorul oficial, SC T.T. SA era încă societate cu

capital de stat, privatizarea făcându-se cu rea-credință, pentru că s-a urmărit

eludarea prevederilor actului de restituire.

A mai arătat

recurenta, că decizia nr. 517/2002 a Curții de Apel Brașov nu are relevanță în

cauză, pentru că a avut un alt obiect, urmărind radierea unei încheieri

notariale, fără a se pune în discuție titlul statului.

Criticile

formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Cererea de

chemare în judecată determină cadrul procesual în limitele căruia are loc

judecata, atât din punctul de vedere al părților, cât și din punctul de vedere

al obiectului cererii.

În cauză, prin

cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat să se constate:

-  nulitatea absolută a titlului statului cu

privire la imobil;

-    nulitatea

absolută a contractului de privatizare a SC T.T. SA, în ceea ce privește

imobilul înscris în C.F. 138593/a, nr. top 4887/2;

-

nulitatea absolută a

încheierilor de intabulare nr. 1636 din 24 aprilie 1975, nr. 9439 din 9 mai

1995 și nr. 17128 din 31 octombrie 2000;

-

restabilirea situației

anterioare de carte funciare.

Prin decizia

atacată, evocând fondul, curtea de apel s-a pronunțat asupra cererilor

reclamantei, reținând că imobilul a fost preluat de stat în baza altui act

normativ decât cele menționate în înscrisurile depuse la dosar.

Instanța de apel

a reținut că imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 176/1948,

deși, așa cum rezultă din considerentele deciziei civile nr. 517/R din 15 mai

2002 a Curții de Apel Brașov, prin încheierea C.F. nr. 1636 din 25 aprilie

1975, s-a intabulat dreptul de proprietate al Statului Român, în baza

Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966. Acest aspect prezintă importanță în

soluționarea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a

titlului de proprietate al Statului Român, deoarece valabilitatea titlului se

stabilește în raport de actul de preluare.

Curtea de apel a

motivat soluția respingerii acestui capăt de cerere, reținând că, printr-o

hotărâre anterioară, Curtea de Apel Brașov a constatat că încheierea nr. 9439

din 9 mai 1995 a fost legală și nu a fost atacată de reclamant și că imobilul a

fost preluat de stat cu titlu, în baza Decretului nr. 176/1948, deși nu s-au

administrat probe care să ateste faptul că s-au aplicat prevederile acestui

decret, prin care transformarea învățământului într-un serviciu public, cu

excluderea totală a inițiativei private, a fost însoțită de etatizarea „bazei

tehnico-materiale" făcută pe seama bisericilor, congregațiilor,

comunității religioase, asociațiilor particulare, cu sau fără scop lucrativ și,

în general, particularilor persoane fizice sau juridice.

Actul normativ

era însoțit de o listă anexă a unor bunuri imobile care, conform art. 1 alin.

(2), făcea parte integrantă din decret, iar această listă nu a fost depusă la

dosar.

În realitate,

prin decizia nr. 517/R din 15 mai 2002, Curtea de Apel Brașov a constatat că

prin încheierea nr. 9439 din 9 mai 1995, Notariatul de Stat a dispus

rectificarea erorii materiale din C.F. 4591 Cluj, în sensul înscrierii la foaia

B a noului proprietar, respectiv a Statului Român. Prin aceeași decizie s-a

constatat că reclamanta nu a contestat titlul de proprietate al statului în

instanță.

Deși prin

acțiune s-a cerut să se constate nulitatea absolută a 3 încheieri de

intabulare, instanța de apel nu a cercetat în fond această cerere, în decizia

atacată existând referiri doar la încheierea nr. 9439/1995.

Prin urmare,

nesoluționând cererea în limitele investirii sale și reținând împrejurări, cu

privire la modalitatea de preluare a imobilului, pe baza unui act normativ a

cărui listă anexă nu a fost depusă la dosar și în contradicție cu înscrisurile

aflate la dosar, instanța de apel nu a cercetat în fond toate capetele de

cerere și nu a stabilit deplin situația de fapt în cauză.

De aceea, se va

admite recursul declarat, se va casa decizia atacată, iar, conform art. 312

alin. (5) și art. 314 C. proc. civ., cauza va fî trimisă spre rejudecare

aceleiași instanțe de apel.

La rejudecare se

vor administra probele necesare stabilirii complete a situației de fapt privind

modul în care a avut loc preluarea imobilului de către stat, în funcție de care

se va stabili legalitatea preluării și se vor cerceta toate cererile

reclamantei în raport de situația de fapt astfel stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal împotriva deciziei civile

nr. 888/A din 14 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj, pe care o casează.

Trimite cauza aceleiași instanțe

pentru rejudecare

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22

februarie 2007.