ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4144/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

La 19 iulie 2006, reclamanții D.L. și

D.E.V., prin mandatar R.B.L., au chemat în judecată pe pârâții Primăria

Municipiului Sfântu Gheorghe și Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe,

solicitând anularea Dispoziției nr. 1141 din 21 iunie 2006 și restituirea în

natură a terenului de 962 mp, înscris în C.F. 234 Chilieni, nr. ord. A+3, nr.

top. 78/4/1 și 77/2/b/2/4/4/1.

În motivarea cererii, întemeiate pe

Legile nr. 10/2001 și nr. 187/1945, reclamanții au susținut că:

- terenul revendicat făcea parte dintr-un

imobil mai mare, de cca. 2 ha, care aparținea E.S.(născută P.);

- ulterior decesului proprietarei,

survenit în anul 1952, întreg imobilul a fost moștenit de P.G.A., fiul

acesteia, care în anul 1965, l-a dezmembrat în mai multe parcele și le-a vândut

962 mp;

- în anul 1969, la sesizarea

autorităților comuniste, care invocau greșita aplicare a Legii nr. 187/1945,

instanțele judecătorești au anulat certificatul de moștenitor al vânzătorului

P.G.A., precum și înstrăinările subsecvente, inclusiv cea referitoare la

terenul cumpărat de ei;

- după preluarea de către stat, terenul a

fost inițial administrat de consiliul popular al orașului și apoi cedat C.A.P.

Chilieni, iar din anul 1990 se află în posesia mandatarului R.B.L., ai cărui

părinți (în prezent decedați) l-au cumpărat în anul 1966, printr-un înscris sub

semnătură privată, necontestat de ultimii proprietari tabulari;

- prin dispoziția contestată, pârâții

le-au respins notificarea pe considerentul, greșit, că nu au calitatea de

persoane îndreptățite.

Tribunalul Covasna, prin sentința civilă

nr. 582 din 3 mai 2007, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe și, pentru acest considerent, a

respins acțiunea față de instituția menționată.

Totodată, tribunalul a respins acțiunea

și față de pârâtul Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe.

S-a reținut că:

- în speță, calitate procesuală pasivă

are doar unitatea administrativ teritorială care deține terenul revendicat,

respectiv Municipiul Sfântu Gheorghe;

- reclamanții au cumpărat acest teren în

anul 1965, de la P.G., devenit proprietar tabular în baza unui certificat de

moștenitor emis în anul 1957;

- în perioada 1969-1970, la cererea

autorităților locale, instanțele judecătorești au anulat certificatul de

moștenitor al vânzătorului P.G., precum și toate înstrăinările subsecvente, pe

considerentul că imobilele care au format obiectul succesiunii erau proprietate

de stat, fiind expropriate conform Legii nr. 187/1945 și Decretului nr.

83/1949;

- dispoziția de respingere a notificării

este prin urmare corectă deoarece la data preluării terenului, reclamanții nu

erau proprietarii acestui bun.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 135 din 17 octombrie

2007, a respins apelul declarat de reclamanți.

S-a reținut că:

-

reclamanții

își întemeiază pretențiile pe dreptul de proprietate dobândit prin contractul

de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1965 cu P.G.;

- acest contract a fost însă anulat de

instanțele judecătorești în anul 1970, reclamanții neîndeplinind așadar

condiția prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001;

- acordarea de măsuri reparatorii

succesorilor vânzătorului P.G. nu validează contractul anulat prin hotărâre

judecătorească definitivă;

- nu sunt îndeplinite cerințele art. 1201

C. civ. pentru existența autorității de lucru judecat în raport de o hotărâre

pronunțată de Judecătoria Sf. Gheorghe într-o altă pricină.

Reclamanții au declarat recurs, prin care

au solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea acțiunii, așa cum

a fost formulată.

În motivarea recursului, al cărui temei

juridic nu a fost indicat, recurenții au susținut că erau proprietari tabulari

ai terenului revendicat, iar preluarea acestui imobil de către stat a fost

abuzivă.

Aceste critici, a căror dezvoltare

permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt

fondate deoarece:

- terenul revendicat este intravilan și a

fost preluat efectiv de stat în anul 1972, de la reclamanți, după intabularea

dreptului de proprietate dobândit de aceștia în anul 1965, prin act autentic de

vânzare-cumpărare;

- desființarea acestui act autentic și a

înregistrării dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară s-a

realizat în baza unor hotărâri judecătorești definitive, pronunțate în perioada

1969-1971, prin care s-a reținut că imobilul achiziționat, dobândit de

vânzătorul P.G. în anul 1952, consecutiv decesului mamei sale, intra sub

incidența Legii. nr. 187/1945 și Decretului nr. 83/1949;

- actele normative menționate se referă

la exproprierea anumitor exploatări agricole fără plata vreunor despăgubiri și,

ca atare, preluările operate în baza lor au caracter abuziv;

- pe de altă parte, reclamanții nu s-ar

putea prevala de art. 39 din Legea nr. 18/1991 în privința teren revendicat,

preluat formal de la autoarea vânzătorului, iar din înscrisurile depuse la

dosar rezultă că acesta din urmă nu a fost obligat la restituirea prețului și

că moștenitorii săi au primit despăgubiri, conform Legii nr. 112/1995, pentru o

casă și 3422 mp teren aferent, expropriate în baza Legii nr. 187/1945 și

Decretului nr. 83/1949, de la antecesorul lor;

- prin urmare, nerecunoașterea dreptului

de proprietate al reclamanților îi privează pe aceștia de posibilitatea de a

obține repararea prejudiciului suferit prin preluarea abuzivă de către stat a

terenului intravilan în discuție, ceea ce este evident contrar finalității

Legii nr. 10/2001;

- pentru soluționarea pretențiilor

reclamanților trebuie însă lămurit dacă terenul revendicat a format ori

formează obiectul altor cereri (de reconstituire a dreptului de proprietate sau

de restituire în natură), precum și care este situația actuală a acestui

imobil, respectiv cine îl stăpânește efectiv.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și

(3) și art. 314 C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării

ambelor hotărâri și trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții

D.L. și D.E.V. împotriva deciziei nr. 135/AP din 17 octombrie 2007 a Curții de

Apel Brașov , secția civilă.

Casează decizia atacată precum și

sentința nr. 582 din 3 mai 2007 a Tribunalului Covasna și trimite cauza spre

rejudecare la Tribunalul Covasna.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2008.