ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4144/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: La 19 iulie 2006, reclamanții D.L. și D.E.V., prin mandatar R.B.L., au chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe și Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe, solicitând anularea Dispoziției nr. 1141 din 21 iunie 2006 și restituirea în natură a terenului de 962 mp, înscris în C.F. 234 Chilieni, nr. ord. A+3, nr. top. 78/4/1 și 77/2/b/2/4/4/1. În motivarea cererii, întemeiate pe Legile nr. 10/2001 și nr. 187/1945, reclamanții au susținut că: - terenul revendicat făcea parte dintr-un imobil mai mare, de cca.

2 ha, care aparținea E.S.(născută P.); - ulterior decesului proprietarei, survenit în anul 1952, întreg imobilul a fost moștenit de P.G.A., fiul acesteia, care în anul 1965, l-a dezmembrat în mai multe parcele și le-a vândut 962 mp; - în anul 1969, la sesizarea autorităților comuniste, care invocau greșita aplicare a Legii nr. 187/1945, instanțele judecătorești au anulat certificatul de moștenitor al vânzătorului P.G.A., precum și înstrăinările subsecvente, inclusiv cea referitoare la terenul cumpărat de ei; - după preluarea de către stat, terenul a fost inițial administrat de consiliul popular al orașului și apoi cedat C.A.P.

Chilieni, iar din anul 1990 se află în posesia mandatarului R.B.L., ai cărui părinți (în prezent decedați) l-au cumpărat în anul 1966, printr-un înscris sub semnătură privată, necontestat de ultimii proprietari tabulari; - prin dispoziția contestată, pârâții le-au respins notificarea pe considerentul, greșit, că nu au calitatea de persoane îndreptățite. Tribunalul Covasna, prin sentința civilă nr. 582 din 3 mai 2007, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe și, pentru acest considerent, a respins acțiunea față de instituția menționată. Totodată, tribunalul a respins acțiunea și față de pârâtul Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe.

S-a reținut că: - în speță, calitate procesuală pasivă are doar unitatea administrativ teritorială care deține terenul revendicat, respectiv Municipiul Sfântu Gheorghe; - reclamanții au cumpărat acest teren în anul 1965, de la P.G., devenit proprietar tabular în baza unui certificat de moștenitor emis în anul 1957; - în perioada 1969-1970, la cererea autorităților locale, instanțele judecătorești au anulat certificatul de moștenitor al vânzătorului P.G., precum și toate înstrăinările subsecvente, pe considerentul că imobilele care au format obiectul succesiunii erau proprietate de stat, fiind expropriate conform Legii nr. 187/1945 și Decretului nr. 83/1949; - dispoziția de respingere a notificării este prin urmare corectă deoarece la data preluării terenului, reclamanții nu erau proprietarii acestui bun.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 135 din 17 octombrie 2007, a respins apelul declarat de reclamanți. S-a reținut că: - reclamanții își întemeiază pretențiile pe dreptul de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1965 cu P.G.; - acest contract a fost însă anulat de instanțele judecătorești în anul 1970, reclamanții neîndeplinind așadar condiția prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001; - acordarea de măsuri reparatorii succesorilor vânzătorului P.G. nu validează contractul anulat prin hotărâre judecătorească definitivă; - nu sunt îndeplinite cerințele art. 1201 C. civ. pentru existența autorității de lucru judecat în raport de o hotărâre pronunțată de Judecătoria Sf.

Gheorghe într-o altă pricină. Reclamanții au declarat recurs, prin care au solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată. În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenții au susținut că erau proprietari tabulari ai terenului revendicat, iar preluarea acestui imobil de către stat a fost abuzivă. Aceste critici, a căror dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., sunt fondate deoarece: - terenul revendicat este intravilan și a fost preluat efectiv de stat în anul 1972, de la reclamanți, după intabularea dreptului de proprietate dobândit de aceștia în anul 1965, prin act autentic de vânzare-cumpărare; - desființarea acestui act autentic și a înregistrării dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară s-a realizat în baza unor hotărâri judecătorești definitive, pronunțate în perioada 1969-1971, prin care s-a reținut că imobilul achiziționat, dobândit de vânzătorul P.G. în anul 1952, consecutiv decesului mamei sale, intra sub incidența Legii.

nr. 187/1945 și Decretului nr. 83/1949; - actele normative menționate se referă la exproprierea anumitor exploatări agricole fără plata vreunor despăgubiri și, ca atare, preluările operate în baza lor au caracter abuziv; - pe de altă parte, reclamanții nu s-ar putea prevala de art. 39 din Legea nr. 18/1991 în privința teren revendicat, preluat formal de la autoarea vânzătorului, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că acesta din urmă nu a fost obligat la restituirea prețului și că moștenitorii săi au primit despăgubiri, conform Legii nr. 112/1995, pentru o casă și 3422 mp teren aferent, expropriate în baza Legii nr. 187/1945 și Decretului nr. 83/1949, de la antecesorul lor; - prin urmare, nerecunoașterea dreptului de proprietate al reclamanților îi privează pe aceștia de posibilitatea de a obține repararea prejudiciului suferit prin preluarea abuzivă de către stat a terenului intravilan în discuție, ceea ce este evident contrar finalității Legii nr. 10/2001; - pentru soluționarea pretențiilor reclamanților trebuie însă lămurit dacă terenul revendicat a format ori formează obiectul altor cereri (de reconstituire a dreptului de proprietate sau de restituire în natură), precum și care este situația actuală a acestui imobil, respectiv cine îl stăpânește efectiv.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) și art. 314 C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării ambelor hotărâri și trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții D.L. și D.E.V. împotriva deciziei nr. 135/AP din 17 octombrie 2007 a Curții de Apel Brașov , secția civilă. Casează decizia atacată precum și sentința nr. 582 din 3 mai 2007 a Tribunalului Covasna și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Covasna. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2008.