ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6153/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1346 din 13

mai 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș s-a dispus respingerea acțiunii

formulate de reclamantul V.G. în contradictoriu cu pârâta SC S.C.E.C. SA

Craiova.

Pentru a se pronunța astfel instanța

a reținut următoarele:

Reclamantul urmărește a obține o

adeverință de la fostul angajator din care să rezulte salariul de care a

beneficiat în perioada 1 iulie 1961 – 18 iunie 1963 conform statelor de plată

întocmite în acea perioadă, însă cu toate eforturile făcute atât de petiționară

cât și de instanță din oficiu, nu au putut fi identificate date în acest sens,

decât pentru perioada 16 august 1960 – 30 iunie 1992. Este adevărat că,

potrivit art. 34 C. muncii, fiecare angajator are obligația de a înființa un

registru general de evidență a salariaților și că, la solicitarea salariatului,

angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea

desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.

În cauză, din motive necunoscute, nu

s-au păstrat în arhiva pârâtei CEC Craiova, S.C.E.C.B. SA, documente privind

activitatea desfășurată de CEC Vânju Mare, la care a lucrat petiționarul în

perioada 1 iulie 1961 – 18 iunie 1963, context în care instanța a reținut că în

lipsa relațiilor solicitate și a dovedirii relei credințe din partea pârâtei,

nu poate da eficiență juridică necesară cererii reclamantului.

Prin decizia civilă nr. 1634 din 11

noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a constatat nul

recursul formulat de reclamantul V.G. împotriva sentinței civile nr. 1346 din

13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș.

Pentru a se pronunța astfel instanța

a reținut următoarele:

În conformitate cu art. 306 alin. (1)

C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal, cu

excepția cazurilor prevăzute în alin. (2)”.

În cauză recursul a fost declarat la

data de 3 septembrie 2009 iar motivele au fost depuse la data de 8 octombrie

2009, situație în care recursul este nul, în condițiile în care instanța nu a

identificat existența unor motive de ordine publică.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul, arătând că nu a primit comunicarea deciziei decât la data

de 25 februarie 2010.

A fost prejudiciată, iar instanța nu

i-a soluționat cauza. Invocă acte și sentințe judecătorești, pe care le-a depus

la dosarul cauzei în sprijinul cererii sale.

La termenul din 17 noiembrie 2010

instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția privind

inadmisibilitatea recursului.

Astfel, decizia recurată fiind dată

în recurs este potrivit art. 377 alin. (12) pct. 4 C. proc. civ. irevocabilă,

situație în care nu este susceptibilă de a mai fi recurată pe calea unui nou

recurs consecință a caracterului irevocabil al deciziei pronunțate în recurs.

În consecință, partea a epuizat calea de atac a recursului, dat prin lege în

competența curții de apel, împrejurare față de care în temeiul art. 312 C.

proc. civ. se va constata inadmisibilitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de

reclamantul V.G. împotriva deciziei nr. 1634 din 11 noiembrie 2009 a Curții de

Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2010.