ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5323/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov, secția civilă, reclamantul Z.G. a solicitat obligarea

intimatei SC A. SA să îi elibereze o adeverință din care să rezulte că în

perioada 1971 - 1972 și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă.

Prin Sentința civilă

nr. 1925/M din 26 noiembrie 2010 Tribunalul Brașov, secția civilă, a respins

cererea de chemare în judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că, din răspunsul dat de societățile

solicitate de reclamant pentru eliberarea adeverinței privind activitatea sa între

1971 - 1972, rezultă că acestea nu sunt depozitare ale arhivei fostului T.C.L.

Brașov, cu excepția SC A.C. SA care deține o parte din această arhivă, dar nu

pentru perioada solicitată de reclamant.

Potrivit art. 11 din

Decretul nr. 92/1976 "datele privind activitatea depusă în baza unui

contract de muncă se înscriu în carnetul de muncă așa cum rezultă din contract

sau din actele originale eliberate de unități în baza scriptelor pe care le

dețin“ ori SC A. SA menționează că nu deține acte doveditoare pentru perioada

indicată 1971 - 1972.

Din studierea copiei

carnetului de muncă al reclamantului instanța a reținut că reclamantul și-a

început activitatea în 1974 la Î.T. Brașov și nu în 1971 conform mențiunilor

din carnetul de muncă.

Dacă reclamantul a

lucrat în perioada 1971 - 1972 la societatea de construcții mai sus menționată

aceasta avea obligația de a face mențiunile prevăzute potrivit Decretului nr.

92/1976 care în art. 11 alin. (2) arată că "actele pe baza cărora se fac

înscrieri în carnetul de muncă privind activitatea desfășurată vor cuprinde -

denumirea unității și perioada în care s-a lucrat cu indicarea datei de

începere și de încetare a raporturilor de muncă, precizarea modului de

încadrare, funcția, meseria, retribuția, locul de muncă, condițiile de muncă

precum și grupa de muncă, ori în carnetul de muncă al reclamantului astfel de

mențiuni pentru perioada anilor 1971 - 1972 nu se regăsesc cererile sale fiind

nedovedite.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul Z.G.

Prin Decizia civilă nr.

590 M din 13 mai 2011, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins

recursul declarat de reclamant.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul

cauzei rezultă că în perioada 1971 - 1972 reclamantul a fost angajat în cadrul

T.C.L. Brașov, care după anul 1990 a fost dezmembrat în mai multe societăți

comerciale cu același profil.

Din adresele nr.

387/26 mai 2010 emisă de SC I.T. SA Brașov, nr. 287/28 iunie 2009 emisă de SC

S. SA Brașov, nr. 1049/28 iunie 2010 emisă de SC L. SA Brașov și nr. C771/25

august 2010 emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Arhivele

Naționale, rezultă că pârâta SC A. SA a preluat o parte din arhiva fostului

T.C.

Materialul probator

administrat în cauză nu a reușit însă să dovedească existența în posesia

pârâtei SC A. SA a documentației necesare eliberării adeverinței solicitate.

Prima instanță a

reținut corect starea de fapt a cauzei dedusă judecății, pronunțând o hotărâre

legală și temeinică.

Ca urmare a

menținerii sentinței de fond, instanța a apreciat ca fiind lipsită de obiect

cererea de acordare a daunelor morale formulată în recurs.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul Z.G., arătând că instanța de apel nu a

avut în vedere o serie de înscrisuri depuse la dosar.

Astfel învestită,

Înalta Curte, la termenul din 14 septembrie 2012 a invocat, din oficiu,

excepția inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față

de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru

considerentele care succed:

Împotriva hotărârii

judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții

imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit

dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art.

377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

Față de aceste

dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei

instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă

de a mai fi atacată cu recurs.

În speță, decizia

atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este

irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu

este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea

condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ.

Această concluzie

derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum un

asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu

se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Prin urmare,

reținându-se că Decizia nr. 590 M din 13 mai 2011 a Curții de Apel Brașov,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și

asigurări sociale este irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea

recursului și, față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul Z.G. împotriva Deciziei civile

nr. 590 M din 13 mai 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AS