ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4736/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 19 octombrie 2011 sub nr. 13473/107/2011 pe rolul Tribunalului Alba, reclamanta T.M. a solicitat obligarea pârâtei SC M.A. SA la acordarea grupei a II-a de muncă pentru perioada 5 mai 1975 - 15 mai 1978. Prin Sentința civilă nr. 5960 din 07 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Alba, cauza a fost declinată spre soluționare Tribunalului Brașov, reținându-se că aceasta este instanța competentă raportat la domiciliul procesual ales al reclamantei. Prin Sentința civilă nr. 395 din 21 martie 2012, Tribunalul Brașov și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba și, constatând ivit conflictul de competență a înaintat dosarul instanței supreme pentru pronunțarea regulatorului de competență.

La termenul de judecată din 21 martie 2012, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a invocat excepția de necompetență teritorială a instanței reținând următoarele: Conform art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. În speță, nici domiciliul reclamantei, nici locul său de muncă nu se găsesc în circumscripția Tribunalului Brașov. Pârâta își are sediul în raza teritorială a Tribunalului Alba, iar alegerea de către reclamantă a unui domiciliu procesual în vederea comunicării actelor de procedură nu poate atrage competența Tribunalului Brașov, conform art. 269 alin. (2) C. muncii.

Constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență între cele două instanțe, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a se da un regulator de competență. Cu privire la conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele: Legea dialogului social nr. 62/2011, aplicabilă speței, prevede în Capitolul VI - Conflictele individuale de muncă care este procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă de către instanțele judecătorești. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 210 din lege „cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul." Ca urmare, textul legii prevede o competență alternativă, la alegerea reclamantului, care poate opta între instanța competentă de la domiciliul său sau cea de la locul său de muncă.

În speță, reclamanta a ales să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Alba, care este instanța competentă în a cărei circumscripție își are locul de muncă. Față de considerentele reținute, Înalta Curte constată că instanța competentă să judece prezenta acțiune este instanța inițial învestită cu soluționarea cauzei, respectiv Tribunalul Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2012. Procesat de GGC - LM