ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4736/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată în data de 19 octombrie 2011 sub nr. 13473/107/2011 pe rolul

Tribunalului Alba, reclamanta T.M. a solicitat obligarea pârâtei SC M.A. SA la

acordarea grupei a II-a de muncă pentru perioada 5 mai 1975 - 15 mai 1978.

Prin Sentința civilă

nr. 5960 din 07 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Alba, cauza a fost

declinată spre soluționare Tribunalului Brașov, reținându-se că aceasta este

instanța competentă raportat la domiciliul procesual ales al reclamantei.

Prin Sentința civilă

nr. 395 din 21 martie 2012, Tribunalul Brașov și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba și, constatând ivit

conflictul de competență a înaintat dosarul instanței supreme pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

La termenul de

judecată din 21 martie 2012, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1)

C. proc. civ., tribunalul a invocat excepția de necompetență teritorială a

instanței reținând următoarele:

Conform art. 210 din

Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea

conflictelor de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a

cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speță, nici domiciliul

reclamantei, nici locul său de muncă nu se găsesc în circumscripția

Tribunalului Brașov. Pârâta își are sediul în raza teritorială a Tribunalului

Alba, iar alegerea de către reclamantă a unui domiciliu procesual în vederea

comunicării actelor de procedură nu poate atrage competența Tribunalului

Brașov, conform art. 269 alin. (2) C. muncii.

Constatând că s-a

ivit un conflict negativ de competență între cele două instanțe, în temeiul

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru a se da un regulator de competență.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Legea dialogului

social nr. 62/2011, aplicabilă speței, prevede în Capitolul VI - Conflictele

individuale de muncă care este procedura de soluționare a conflictelor

individuale de muncă de către instanțele judecătorești.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 210 din lege „cererile referitoare la soluționarea

conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești

competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă

reclamantul."

Ca urmare, textul

legii prevede o competență alternativă, la alegerea reclamantului, care poate

opta între instanța competentă de la domiciliul său sau cea de la locul său de

muncă.

În speță, reclamanta

a ales să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Alba,

care este instanța competentă în a cărei circumscripție își are locul de muncă.

Față de

considerentele reținute, Înalta Curte constată că instanța competentă să judece

prezenta acțiune este instanța inițial învestită cu soluționarea cauzei,

respectiv Tribunalul Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 iunie 2012.

Procesat de GGC - LM