ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1564/2012

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea

civilă înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.

5585/105/2011, în urma disjungerii din dosarul nr. 411/105/2010, reclamanta

F.R.L. România, în numele membrului de sindicat F.I.A., în contradictoriu cu pârâta

SC R.L. C.F.R. - S.C.R. Brașov SA, a solicitat instanței să dispună obligarea

pârâtei să plătească, retroactiv, pentru anii 2006, 2007, 2008, câte un salariu

suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a

anului respectiv, actualizat cu rata inflației, conform prevederilor din

Contractele Colective de Muncă aplicabile la nivelul pârâtei, precum și a

primei pentru Ziua C.F.R-istului aferentă anilor 2006 - 2009 echivalente cu

nivelul valorii clasei I de salarizare echivalentă cu rata inflației și a

ajutorului material acordat de Sărbătorile de Paște, aferent anului 2009 la

nivelul clasei I de salarizare.

Prin sentința

civilă nr. 1402 din 23 iunie 2011, Tribunalul Prahova, secția civilă, a

declinat competenta de soluționare a acțiunii formulate de F.R.L. România în

numele salariatului F.I.A., în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a

pronunța această soluție, verificându-și din oficiu competența, Tribunalul

Prahova a dat eficiență dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

rep., coroborate cu dispozițiile art. 159 pct. 3 C. proc. civ. și față de

caracterul exclusiv al competenței teritoriale în această materie, a reținut că

cererile privind conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei

circumscripție își are domiciliul, reședința sau, după caz, sediul reclamantul,

apreciind că în speță, calitate procesuală activă au membrii de sindicat în

numele cărora s-a formulat acțiunea și nu F.R.L. România, drept pentru care a

declinat competența în favoarea Tribunalului Alba, în a cărui rază teritorială

își are sediul Federația.

Prin sentința

civilă nr. 5409/2011 din 8 noiembrie 2011, Tribunalul Alba, secția

I

civilă, învestit cu judecarea litigiului, în urma

declinării, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a

invocat-o din oficiu și a declinat competența de soluționare a litigiului în

favoarea Tribunalului Prahova, a constatat existența conflictului negativ de

competență între cele două instanțe și a dispus înaintarea dosarului către

Înalta Curte de Casație, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a se

pronunța în sensul celor de mai sus, Tribunalul Alba, secția

I

civilă, a reținut că în cauză, organizațiile sindicale au dreptul de a

întreprinde orice acțiuni în justiție în numele membrilor lor, având legitimare

procesuală activă în temeiul legii, în baza dispozițiilor art. 28 alin. (3) din

Legea nr. 62/2011.

În acest

context, având în vedere că reclamanta are sediul în Ploiești, făcând aplicarea

art. 284 alin. (2) C. muncii, a stabilit competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Prahova, menționând în acest sens și jurisprudența

I.C.C.J. în cadrul conflictelor de competență, respectiv decizia nr. 943 din 15

februarie 2010, decizia nr. 885 din 3 februarie 2011, decizia nr. 1017/2011 și

decizia nr. 681 din 15 octombrie 2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și

Justiție în cauze cu obiect similar.

Constatându-se

ivit conflict negativ de competență între cele două instanțe, s-a atras,

potrivit dispozițiilor art. 20 pct. 2 combinat cu art. 21 și art. 22 alin. (3)

C. proc. civ., competența de soluționare a acestuia în favoarea Înaltei Curți

de Casație si Justiție.

Analizând

actele și lucrările dosarului, din perspectiva conflictului de competență ivit

în soluționarea cererii de chemare în judecată dedusă judecății, Înalta Curte,

în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de

competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului

Prahova, pentru următoarele argumente :

In stabilirea

instanței competente teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Potrivit art.

28 din Legea sindicatelor nr. 54/ 2003, în vigoare la data introducerii cererii

de chemare în judecată, sindicatul apără drepturile membrilor lor în fața

instanțelor judecătorești (...) și are dreptul de a întreprinde orice acțiune

prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele

membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres

din

partea celor în cauză.

Prevederea

legală anterior menționată, referitoare la legitimarea procesuală a

sindicatului în acțiunile formulate pentru membrii săi a fost menținută de

legiuitor și prin Legea dialogului social nr. 62/2011, care, la articolul 28

statuează că sindicatul apără drepturile membrilor lor, ce decurg din

legislația muncii, în fața instanțelor judecătorești (...) și are dreptul de a

întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în

justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea

acestora.

Rezultă,

așadar, că, în speța dedusă judecății, reclamanta, federația sindicală are legitimare

procesuală activă derivând din norma specială precitată, iar instanța

competentă, în conformitate cu prevederile art. 269 alin. (2) C. muncii, este

cea în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau sediul, după

caz.

In speță,

acțiunea a fost promovată de F.R.L. România, în baza prerogativelor conferite

de dispozițiile art. 28 din Legea nr. 53/2003, nefiind vorba așadar despre

recunoașterea calității de mandatar a federației, care la formularea cererii a

acționat în baza mandatului acordat de membrii săi, ci despre recunoașterea

calității procesuale active a acestuia, deci a calității de reclamant, care

acționează în interesul altor persoane, titulari ai dreptului, care nu au

formulat însă cererea și nici nu sunt obligați să o semneze.

In același

sens s-a exprimat și doctrina - G. Boroi - "Drept procesual civil. Curs

Selectiv" și Mihaela Tăbârcă - "Drept procesual civil", reținând

că în practică se recunoaște calitate procesuală activă unei persoane sau unui

grup, atunci când se urmărește realizarea interesului altei persoane sau a unui

interes colectiv, cu condiția de a se conferi calitatea procesuală activă

ope

legis

. Este cazul sindicatelor, care acționează fără să urmărească

valorificarea unor drepturi substanțiale proprii, ci a unor drepturi ale

aderenților, aceștia din urmă fiind destinatarii regulilor de drept ce se

urmăresc a fi valorificate.

Astfel, având

în vedere că reclamanta F.R.L. România are sediul în județul Prahova,

competența soluționării cauzei revine Tribunalului Prahova.

Față de cele

mai sus expuse, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., va stabili competența teritorială în soluționarea cauzei privind acțiunea

în pretenții formulată de reclamanta F.R.L. România, în numele membrului de sindicat

F.I.A., în contradictoriu cu pârâta SC R.L. C.F.R. - S.C.R.L. Brașov SA, în

favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 20 martie 2012.