ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5101/2012

Deliberând asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Prahova la data de 20 ianuarie 2010 reclamanta F.R.L.R. a chemat în judecată pe

pârâta Societatea Comercială de Reparații Locomotive C. - S.C.R.L. Brașov SA, solicitând

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia

la plata către fiecare angajat/colaborator al Federației retroactiv pentru anii

2006, 2007 și 2008 câte un salariu suplimentar echivalent cu un salariu de bază

de încadrare din luna decembrie a anului respectiv actualizat cu rata inflației,

cuvenit în baza contractelor colectiv de muncă aplicabile la nivelul pârâtei.

A solicitat reclamanta

și plata primelor de Ziua Ceferistului pe anii 2006, 2007, 2008 și 2009 și plata

ajutorului materiale ocazionat de sărbătorile de Paști pentru anul 2009.

Prin sentința civilă

nr. 1226 din 04 octombrie 2010 Tribunalul Prahova a respins cererea ca fiind formulată

de o persoană fără calitate procesuală activă, sentința fiind desființată prin decizia

nr. 1860 din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, cauza fiind trimisă spre

rejudecare.

Prin încheierea din 23

iunie 2011 a Tribunalului Prahova pronunțată în Dosarul nr. 411/105/2010** s-a dispus

disjungerea cererii formulată în numele membrilor de sindicat domiciliați în București

și formarea unui dosar distinct.

Ca urmare a disjungerii,

a fost format Dosarul nr. 5604/105/2011 al Tribunalului Prahova, în care la data

de 23 iunie 2011 s-a invocat și admis excepția de necompetență teritorială, în raport

de dispozițiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 republicată, prin raportare

la domiciliile membrilor de Sindicat domiciliați în București, fiind declinată competența

de soluționare a cererii formulată de Federație în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului București la data de 28 septembrie 2011.

Prin sentința civilă

nr. 1857 din 27 februarie 2012, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, în temeiul

prevederile

art. 20 alin. (2) și art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a admis excepția de

necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Prahova.

A constatat ivit conflictul

negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație

și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărâ astfel

Ttribunalul București a reținut că acțiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost

formulată de reclamanta F.R.L.R., cu sediul în Ploiești, strada D., jud. Prahova.

Art. 269 alin. (2) C.

muncii, rep., prevede că „c

ererile referitoare la cauzele

prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție

reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul”. (s-a avut în

vedere C. muncii în forma în vigoare la data restituirii dosarului în urma casării

cu trimitere spre rejudecare), conform prevederilor art. 725 alin. (2) C. proc.

civ.

Calitatea de reclamant

o are Federația, așa cum a reținut și Tribunalul Prahova și nu membrii sindicatelor

afiliate acesteia, în patrimoniul cărora se nasc drepturile.

Așadar, reține

Tribunalul, atunci când face referire la noțiunea de „reclamant” din punct de vedere

procedural legiuitorul nu poate avea în vedere o persoană care nu este parte în

proces, așa cum e titularul dreptului, ci persoana care a pornit acțiunea civilă

prin cererea de chemare în judecată, în calitatea recunoscută expres de lege în

acest sens, în speță aceasta fiind Federația, sediul acesteia aflându-se pe raza

județului Prahova, drept urmare, competența de soluționare revine Tribunalului Prahova.

Soluționând conflictul

negativ de competență, în aplicarea art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte urmează

a stabili în favoarea Tribunalului Prahova competența de soluționare a cererii formulate

de F.R.L.R., având ca obiect plata unor drepturi bănești cuvenite membrilor de sindicat,

pentru următoarele considerente:

Conflictul negativ de

competență din cauză a fost generat de interpretarea și aplicarea art. 284 C.

muncii, în sensul dacă F.R.L.R. poate fi considerată reclamantă în litigiile ce

privesc raporturile de muncă, astfel încât competența de soluționare a acestor acțiuni

să fie stabilită în raport de sediul acesteia.

Conform art. 28 alin.

(2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în vigoare la data formulării cererii -

20 ianuarie 2010), „

În

exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) (…)” (de apărare a drepturilor membrilor

de sindicat) „(…) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune

prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor

lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză”.

Legiuitorul recunoaște

legitimarea procesuală activă a organizațiilor sindicale, chiar dacă nu prevede

explicit o atare calitate, atât timp cât acestea pot formula cereri în justiție,

salariatul având dreptul de a se opune fie la introducerea acțiunii, fie la continuarea

ei.

Prevederea legală menționată

are caracter de normă specială în raport de dispozițiile art. 222 C. muncii, care

dispun că „la cererea membrilor săi, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceștia

în cadrul conflictelor de drepturi”, aplicându-se cu prioritate față de norma de

drept comun, în aplicarea regulii specialia generalibus derogant.

Intenția legiuitorului

ca, în acțiuni precum cea de față, sindicatul să acționeze chiar în calitate de

reclamant, este confirmată de o interpretare istorico - teleologică a normei din

art. 28 alin. (2).

Astfel, prin noua reglementare

ce a abrogat expres Legea nr. 54/2003 cu începere de la data de 12 mai 2011, respectiv

Legea dialogului social nr. 62/2011, la art. 28 a fost adăugat alin. (3) [fără a

se modifica alin. (2) anterior citat], în care se prevede explicit că „

în exercitarea atribuțiilor

prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă”.

Ca atare, conform

art. 22 alin. (5) C. proc. civ., a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea

nr. 54/2003 și a art. 2 pct. (1) lit. c) C. proc. civ. rap. la art. 284 C. muncii,

competența soluționării cauzei revine Tribunalului Prahova, în a cărui rază F.R.L.R.,

reclamantă în cauză își are sediul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie

2012.