ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 377/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 377/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului negativ de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, reclamanta
Federația Reparatorilor de Locomotive
și Automotoare pentru membrul de sindicat F.l.A., a chemat în judecată pe
pârâta SC Reparații Locomotive C.F.R. S.C.R.L. Brașov S.A., solicitând
instanței ca prin sentința ce se va pronunța să
se dispună acordarea
ajutorului
material cu ocazia „ Zilei feroviarului ", a primei de Paște în
conformitate
cu Contractul Colectiv de Muncă pentru anul 2010, a
primei de Crăciun pentru anii 2009 - 2010, precum și contravaloarea
tichetelor
de masă pentru perioada aprilie 2009 - aprilie 2010.
În motivarea
cererii, reclamanta a susținut că membri de sindicat
nu au primit
drepturi salariale pentru anii 2009, 2010 pentru munca
desfășurată în cursul fiecărui an
calendaristic și salariul suplimentar, echivalentul unui salariu de bază de
încadrare din luna decembrie a anului respectiv, fiind incidente dispozițiile art.
30 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 67 din Contractul Colectiv de Muncă din 10
iunie 2009 pentru anii 2009 - 2010, cele din art. 71 din Actul adițional din
20 iunie 2008 la Contractul Colectiv de Muncă pe
anii 2006 - 2008,
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 și art. 238 alin.
(1) C. muncii.
Prin sentința civilă nr. 1260/2012 din
31 mai 2012, Tribunalul
Alba Secția I
Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea
pricinii, declinând competența în favoarea Tribunalului
Prahova.
A reținut
instanța că potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (2) Codul
muncii, competența de soluționare a
conflictelor de muncă revine instanței în circumscripția căreia își are
domiciliul/reședința/sediul reclamantul, în speță acțiunea fiind formulată de
reclamantă cu sediul în Municipiul Ploiești, județul Prahova.
În exercitarea
atribuțiilor conferite de art. 28 alin. (3) din Legea nr.
62/2011, organizațiile sindicale au
dreptul de a întreprinde orice acțiuni în justiție în numele membrilor lor, iar
cum reclamanta are sediul în Ploiești, tribunalul a apreciat că aparține
competența de soluționare a acțiunii Tribunalului Prahova.
Astfel sesizat, Tribunalul Prahova
Secția I Civilă, prin sentința civilă nr. 5474 din 3 decembrie 2012, a admis la
rândul său excepția necompetenței teritoriale, declinând competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Tribunalul a reținut că potrivit
dispozițiilor art. 269 alin. (1) C. muncii
,
care este de strictă interpretare și având în vedere că
membrul de
sindicat F.I.A. care a inițiat prezentul demers judiciar are domiciliul în Loc.
Lunca Mureșului, competența aparține Tribunalului Alba.
Totodată, tribunalul a apreciat ca
lipsită de relevanță împrejurarea că reclamanta care acționează în numele și
pentru membrul său de sindicat are sediul în Ploiești, câtă vreme textul de
lege sus evocat stabilește competența de soluționare a conflictelor de muncă în
favoarea circumscripției teritoriale în care domiciliază reclamantul, iar nu
federația la care acesta a aderat.
Constatându-se astfel ivit conflictul
negativ de competență, dosarul a fost înaintat instanței supreme în scopul
pronunțării unui regulator de competență.
Înalta Curte, sesizată în temeiul
dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ. cu soluționarea conflictului negativ
de competență intervenit în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc.
civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Prahova pentru argumentele ce succed.
Competența de soluționare a litigiilor
având drept obiect conflicte de drepturi aparține, potrivit art. 284 alin. (2) C.
muncii, instanței în a cărei circumscripție își are sediul sau domiciliul
reclamantul.
În cauza de față, calitatea de
reclamant o are Federația Reparatorilor de Locomotive și Automotoare ce are sediul
în Municipiul Ploiești.
Reclamanta a formulat acțiune ca
persoană juridică independentă conform art. 217 alin. (1) C. muncii, în temeiul
art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, legea sindicatelor, care îi conferă
dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege în exercitarea
atribuțiilor conferite de această lege organizațiilor sindicale.
Textele de lege invocate drept temei
al acțiunii precum și prevederile contractelor colective de muncă încheiate la
nivel de unitate întăresc statutul de reclamantă al Federației, în calitatea sa
de contractantă le negocierile de încheiere a contractelor respective.
De altfel, această interpretare, în
ceea ce privește art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social
care a abrogat Legea nr. 54/2003, cu referire la calitatea procesuală activă a
organizațiilor sindicale, în acțiunea promovată în numele membrilor de sindicat
precum și în ceea ce privește instanța competentă teritorial în soluționarea
conflictelor de muncă, care este cea de la sediul sindicatului reclamant, a
fost adoptată de către înalta Curte de Casație și Justiție - Completul
competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 1 din 21
ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr. 19/2012.
Având în
vedere aceste considerente, înalta Curte urmează a stabili competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Prahova - Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
31 ianuarie 2013.