ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 377/2013

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, reclamanta Federația Reparatorilor de Locomotive și Automotoare pentru membrul de sindicat F.l.A., a chemat în judecată pe pârâta SC Reparații Locomotive C.F.R. S.C.R.L.

Brașov S.A., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună acordarea ajutorului material cu ocazia „ Zilei feroviarului ", a primei de Paște în conformitate cu Contractul Colectiv de Muncă pentru anul 2010, a primei de Crăciun pentru anii 2009 - 2010, precum și contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada aprilie 2009 - aprilie 2010. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că membri de sindicat nu au primit drepturi salariale pentru anii 2009, 2010 pentru munca desfășurată în cursul fiecărui an calendaristic și salariul suplimentar, echivalentul unui salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, fiind incidente dispozițiile art. 30 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 67 din Contractul Colectiv de Muncă din 10 iunie 2009 pentru anii 2009 - 2010, cele din art. 71 din Actul adițional din 20 iunie 2008 la Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2006 - 2008, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 și art. 238 alin. (1) C. muncii.

Prin sentința civilă nr. 1260/2012 din 31 mai 2012, Tribunalul Alba Secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea pricinii, declinând competența în favoarea Tribunalului Prahova. A reținut instanța că potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (2) Codul muncii, competența de soluționare a conflictelor de muncă revine instanței în circumscripția căreia își are domiciliul/reședința/sediul reclamantul, în speță acțiunea fiind formulată de reclamantă cu sediul în Municipiul Ploiești, județul Prahova. În exercitarea atribuțiilor conferite de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiuni în justiție în numele membrilor lor, iar cum reclamanta are sediul în Ploiești, tribunalul a apreciat că aparține competența de soluționare a acțiunii Tribunalului Prahova.

Astfel sesizat, Tribunalul Prahova Secția I Civilă, prin sentința civilă nr. 5474 din 3 decembrie 2012, a admis la rândul său excepția necompetenței teritoriale, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba. Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) C. muncii , care este de strictă interpretare și având în vedere că membrul de sindicat F.I.A. care a inițiat prezentul demers judiciar are domiciliul în Loc. Lunca Mureșului, competența aparține Tribunalului Alba. Totodată, tribunalul a apreciat ca lipsită de relevanță împrejurarea că reclamanta care acționează în numele și pentru membrul său de sindicat are sediul în Ploiești, câtă vreme textul de lege sus evocat stabilește competența de soluționare a conflictelor de muncă în favoarea circumscripției teritoriale în care domiciliază reclamantul, iar nu federația la care acesta a aderat.

Constatându-se astfel ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat instanței supreme în scopul pronunțării unui regulator de competență. Înalta Curte, sesizată în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ. cu soluționarea conflictului negativ de competență intervenit în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova pentru argumentele ce succed. Competența de soluționare a litigiilor având drept obiect conflicte de drepturi aparține, potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii, instanței în a cărei circumscripție își are sediul sau domiciliul reclamantul. În cauza de față, calitatea de reclamant o are Federația Reparatorilor de Locomotive și Automotoare ce are sediul în Municipiul Ploiești.

Reclamanta a formulat acțiune ca persoană juridică independentă conform art. 217 alin. (1) C. muncii, în temeiul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, legea sindicatelor, care îi conferă dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege în exercitarea atribuțiilor conferite de această lege organizațiilor sindicale. Textele de lege invocate drept temei al acțiunii precum și prevederile contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate întăresc statutul de reclamantă al Federației, în calitatea sa de contractantă le negocierile de încheiere a contractelor respective.

De altfel, această interpretare, în ceea ce privește art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social care a abrogat Legea nr. 54/2003, cu referire la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale, în acțiunea promovată în numele membrilor de sindicat precum și în ceea ce privește instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă, care este cea de la sediul sindicatului reclamant, a fost adoptată de către înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr. 19/2012. Având în vedere aceste considerente, înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova - Secția I Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013.