ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 772/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul S.L.C.F. Cluj a solicitat, în contradictoriu cu S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA și sucursala C.F.R. Marfă Cluj, obligarea pârâtelor, în solidar, la plata indexată către fiecare salariat menționat în tabelul anexat, cu titlu de daune, a următoarelor drepturi salariale: salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, premiul anual acordat de „Ziua feroviarilor” pentru anul 2009, ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paște și Crăciun pe anul 2009 și contravaloarea bonurilor de masă neeliberate din luna aprilie 2009. Tribunalul Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus disjungerea cererilor formulate în numele membrilor de sindicat care domiciliază în județul Alba și a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Competența de soluționare a Dosarului nr. 3200/117/2011, având ca obiect acțiunea formulată în numele membrilor de sindicat cu domiciliul în raza Tribunalului Alba a fost declinată în favoarea Tribunalului Alba, prin sentința civilă nr. 2085 din 21 aprilie 2011, față de dispozițiile art. 269 alin. (2) C. muncii, prin raportare la cele cuprinse în art. 158 și art. 159 pct. 2 C. proc. civ. La rândul său, Tribunalul Alba, secția civilă, prin sentința nr. 5869 din 29 noiembrie 2011, admițând excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

A reținut că acțiunea a fost formulată de o organizație sindicală, legal constituită și înregistrată în registrul persoanelor juridice al Judecătoriei Cluj, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 41 alin. (2) și alin. (3) și art. 42 alin. (1) din Legea nr. 54/2003, sindicatul reclamant este persoană juridică proprie, distinctă de membrii de sindicat pe care-i reprezintă. În aceste condiții, chiar dacă acțiunea este formulată în scopul ca prin hotărârea ce se va pronunța să se acorde membrilor de sindicat, angajați ai pârâtei, a unor drepturi salariale, aceștia nu dobândesc calitatea de reclamanți. Au fost invocate prevederile art. 284 C. muncii și având în vedere că sindicatul își are sediul în Cluj s-a constatat că revine Tribunalului Cluj acțiunea formulată de reclamant, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte.

Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Cluj, în considerarea argumentelor ce succed. Cererea ce a învestit instanța de judecată a fost formulată de către S.L.C.F. Cluj, în valorificarea unor drepturi aparținând membrilor de sindicat referitoare la obligarea pârâtelor la plata unor drepturi salariale restante. Declinarea reciprocă de competență a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca, raportat la sediul/domiciliul acestora, să se stabilească și competența teritorială, conform art. 284 alin. (2) C. muncii.

Această dispută jurisdicțională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoștea organizațiilor sindicale posibilitatea de a formula acțiuni în justiție în numele și interesul membrilor lor (în valorificarea așadar, a drepturilor acestora) dar fără a avea nevoie de mandat expres din partea lor. Norma legală conducea la o confuzie între calitatea de reprezentant și aceea de reclamant, care a fost tranșată însă, prin noua Lege a dialogului social nr. 62/2011 (care a abrogat, printre altele, și Legea nr. 54/2003). Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor.

De asemenea, se statuează expres (alin. (3) al art. 28 din lege) că în exercitarea acestor atribuții, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă. Așadar, în determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze, în care sindicatului i se recunoaște nu doar calitatea de a acționa ca reprezentant, ci și legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ține seama, în sensul art. 284 alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatului - reclamant. Cum în speță, sediul sindicatului se află în circumscripția Tribunalului Cluj, în favoarea acestei instanțe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2012.