ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2905/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă

înregistrată în dosar civil nr. 6775/117/2010, al Tribunalului Cluj, formulată

de reclamantul S.S.Î.S.H.T., pentru R.M., împotriva pârâților C.T.V.U.C.T.,

I.Ș.J.C., C.L.C.T. și P.L.C.T., s-a solicitat obligarea pârâților la calculul

și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din

neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile

salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile

Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, începând cu 1 octombrie 2008

și până la zi, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data

efectivă a plății.

Prin sentința civilă

nr. 3074/2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a dispus declinarea competenței

de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Alba raportat la dispozițiile

art. 284 C. mun. care instituie competența instanței în circumscripția căreia

își are reclamantul domiciliul sau reședința.

Cum reclamanta R.M.

domiciliază în județul Alba, s-a apreciat că în speță competent să judece

această acțiune este Tribunalul Alba.

Prin sentința civilă

nr. 5780 din 23 noiembrie 2011 Tribunalul Alba a declinat la rândul său

Tribunalului Cluj, reținând următoarele:

Reclamant în prezenta

cauză este S.S.Î.S.H.T., care a formulat acțiunea în numele numitei R.M.

În această situație,

competența se stabilește tot potrivit art. 284 C. mun., dar revine Tribunalului

Cluj, ca și instanță în circumscripția căreia își are sediul reclamantul

sindicat.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență, cauza a fost transmisă Înaltei Curți pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Legal învestită, față

de dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată

următoarele:

Cererea ce a învestit

instanța de judecată a fost formulată de către S.S.Î.S.H.T., în valorificarea

unor drepturi salariale aparținând membrilor de sindicat.

Declinarea reciprocă

de competență a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în

legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie

recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca raportat la

sediul/domiciliul acestora să se stabilească și competența teritorială, conform

art. 284 alin. (2) C. mun.

Această dispută

jurisdicțională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin

dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoștea organizațiilor

sindicale posibilitatea de a formula acțiuni în justiție în numele și interesul

membrilor lor (în valorificarea așadar, a drepturilor acestora) dar fără a avea

nevoie de mandat expres din partea lor.

Norma legală conducea

la o confuzie între calitatea de reprezentant și aceea de reclamant, care a

fost tranșată însă, prin noua lege a dialogului social (care a abrogat printre

altele, și Legea nr. 54/2003).

Potrivit art. 28 din

Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce

decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a

introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor.

De asemenea, se

statuează expres (alin. (3) al art. 28) că în exercitarea acestor atribuții,

organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.

Așadar, în

determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i

se recunoaște calitatea nu doar de a acționar (de reprezentant), ci legitimare

procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ține seama,

în sensul art. 284 alin. (2) C. mun., de sediul sindicatului-reclamant.

Cum în speță, sediul

sindicatului se află în circumscripția Tribunalului Cluj, în favoarea acestei

instanțe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competența de soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 30 aprilie 2012.