ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2905/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată în dosar civil nr. 6775/117/2010, al Tribunalului Cluj, formulată de reclamantul S.S.Î.S.H.T., pentru R.M., împotriva pârâților C.T.V.U.C.T., I.Ș.J.C., C.L.C.T. și P.L.C.T., s-a solicitat obligarea pârâților la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, începând cu 1 octombrie 2008 și până la zi, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății. Prin sentința civilă nr. 3074/2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Alba raportat la dispozițiile art. 284 C. mun.

care instituie competența instanței în circumscripția căreia își are reclamantul domiciliul sau reședința. Cum reclamanta R.M. domiciliază în județul Alba, s-a apreciat că în speță competent să judece această acțiune este Tribunalul Alba. Prin sentința civilă nr. 5780 din 23 noiembrie 2011 Tribunalul Alba a declinat la rândul său Tribunalului Cluj, reținând următoarele: Reclamant în prezenta cauză este S.S.Î.S.H.T., care a formulat acțiunea în numele numitei R.M. În această situație, competența se stabilește tot potrivit art. 284 C. mun., dar revine Tribunalului Cluj, ca și instanță în circumscripția căreia își are sediul reclamantul sindicat. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, cauza a fost transmisă Înaltei Curți pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Legal învestită, față de dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Cererea ce a învestit instanța de judecată a fost formulată de către S.S.Î.S.H.T., în valorificarea unor drepturi salariale aparținând membrilor de sindicat. Declinarea reciprocă de competență a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca raportat la sediul/domiciliul acestora să se stabilească și competența teritorială, conform art. 284 alin. (2) C. mun.

Această dispută jurisdicțională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoștea organizațiilor sindicale posibilitatea de a formula acțiuni în justiție în numele și interesul membrilor lor (în valorificarea așadar, a drepturilor acestora) dar fără a avea nevoie de mandat expres din partea lor. Norma legală conducea la o confuzie între calitatea de reprezentant și aceea de reclamant, care a fost tranșată însă, prin noua lege a dialogului social (care a abrogat printre altele, și Legea nr. 54/2003). Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor.

De asemenea, se statuează expres (alin. (3) al art. 28) că în exercitarea acestor atribuții, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă. Așadar, în determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i se recunoaște calitatea nu doar de a acționar (de reprezentant), ci legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ține seama, în sensul art. 284 alin. (2) C. mun., de sediul sindicatului-reclamant. Cum în speță, sediul sindicatului se află în circumscripția Tribunalului Cluj, în favoarea acestei instanțe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competența de soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 aprilie 2012.