ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2481/2012

Asupra conflictului negativ

de competență de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului,

secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, disjunsă din Dosarul

nr. 59068/3/2010, reclamanții B.B.N., B.I., C.D.A., C.C.H., J.C.A.I., P.I., P.D.C.,

R.V., Z.R., prin Sindicatul Liber A.R.R., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Rutieră Română, au solicitat obligarea acesteia la plata diferenței dintre salariile

cuvenite potrivit contractului individual de muncă și salariile plătite începând

cu iulie 2010, până în decembrie 2010, reactualizate cu rata inflației de la data

scadenței, pană la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul București,

prin sentința civilă nr. 9328 din 28 octombrie 2011, a admis excepția necompetenței

teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei

formulată de Sindicatul Liber A.R.R., în numele și pentru membrii de sindicat B.B.N.,

B.I., C.D.A., C.C.H., J.C.A.I., P.I., P.D.C., R.V., Z.R., împotriva pârâtei Autoritatea

Rutieră Română, în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a pronunța această

soluție instanța a reținut, în esență, că din actele dosarului, astfel cum este

indicat în tabelele anexă la cererea de chemare în judecată, a rezultat că domiciliul

reclamanților este în județul Alba.

Față de acestea, instanța,

observând dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii potrivit cărora „Cererile referitoare

la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție

reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul”, a apreciat

că competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Alba, ca și instanță

în a cărei rază teritorială locuiesc în fapt reclamanții.

Tribunalul Alba, secția

I civilă, prin sentința civilă nr. 160/2012 din 26 ianuarie 2012, la rândul său,

s-a declarat necompetent să judece litigiul și, ca urmare, a declinat competența

în favoarea Tribunalului București. Totodată, a constatat că între cele două Tribunale

s-a ivit un conflict negativ de competență și, în temeiul art. 21 și art. 22

alin. (3) C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru pronunțarea unui regulator de competență.

În argumentarea acestei

sentințe, Tribunalul Alba a reținut, în esență, că în condițiile art. 28 din Legea

nr. 54/2003 a sindicatelor, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor

ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective

de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile

de serviciu ale funcționarilor publici în fața instanțelor judecătorești, organelor

de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărătorii

proprii sau aleși [alin. (1)]. În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1),

organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege,

inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie

de un mandat expres din partea celor în cauză.

Acțiunea nu va putea fi

introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau

renunță la judecată [alin. (2)].

Drept urmare, s-a apreciat

că sindicatul are legitimare procesuală activă în temeiul legii, el nefiind doar

un reprezentant al membrilor săi. În aceste condiții, chiar dacă acțiunea este formulată

în scopul ca prin hotărârea pronunțată să se acorde membrilor de sindicat, angajați

ai pârâtei unele drepturi salariale, aceștia nu dobândesc calitatea de reclamanți.

Potrivit dispozițiilor

art. 284 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la cazurile prevăzute de

alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul

își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul

.

În consecință, s-a reținut

că, întrucât în prezentul litigiu reclamantul are sediul în Municipiul București,

competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

Asupra conflictului negativ

de competență de față, Înalta Curte constată:

Potrivit art. 20 alin.

(2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe

instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece aceeași

pricină.

Verificând dacă sunt întrunite

cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență Curtea constată

că cele două instanțe Tribunalul București și Tribunalul Alba s-au declarat necompetente

prin hotărâri irevocabile, că declinările de competență între instanțele sesizate

sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să

soluționeze cauza.

Analizând conflictul de

competență ivit, în aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta

Curte stabilește competența Tribunalului București în soluționarea cererii de chemare

în judecată, pentru considerentele ce succed:

În condițiile art. 28

din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor

lor ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele

colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile

privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în fața instanțelor judecătorești,

organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărătorii

proprii sau aleși [alin. (1)]. În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin.

(1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută

de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără

a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea

fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune

sau renunță la judecată [alin. (2)].

Drept urmare, sindicatul

are legitimare procesuală activă în temeiul legii, el nefiind doar un reprezentant

al membrilor săi.

Întrucât în litigiul de

față reclamantul are sediul în București, în mod corect, în respectarea cerințelor

art. 284 alin. (2) C. muncii, a fost învestit cu judecarea pricinii Tribunalul București,

secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Așa

fiind, în raport de art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența

teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, s

ecția a VIII-a civilă,

conflicte de muncă și asigurări sociale

,

căreia i se va trimite

dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a

civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2012.