ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2481/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, disjunsă din Dosarul nr. 59068/3/2010, reclamanții B.B.N., B.I., C.D.A., C.C.H., J.C.A.I., P.I., P.D.C., R.V., Z.R., prin Sindicatul Liber A.R.R., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română, au solicitat obligarea acesteia la plata diferenței dintre salariile cuvenite potrivit contractului individual de muncă și salariile plătite începând cu iulie 2010, până în decembrie 2010, reactualizate cu rata inflației de la data scadenței, pană la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 9328 din 28 octombrie 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de Sindicatul Liber A.R.R., în numele și pentru membrii de sindicat B.B.N., B.I., C.D.A., C.C.H., J.C.A.I., P.I., P.D.C., R.V., Z.R., împotriva pârâtei Autoritatea Rutieră Română, în favoarea Tribunalului Alba. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, în esență, că din actele dosarului, astfel cum este indicat în tabelele anexă la cererea de chemare în judecată, a rezultat că domiciliul reclamanților este în județul Alba.

Față de acestea, instanța, observând dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii potrivit cărora „Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul”, a apreciat că competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Alba, ca și instanță în a cărei rază teritorială locuiesc în fapt reclamanții. Tribunalul Alba, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 160/2012 din 26 ianuarie 2012, la rândul său, s-a declarat necompetent să judece litigiul și, ca urmare, a declinat competența în favoarea Tribunalului București. Totodată, a constatat că între cele două Tribunale s-a ivit un conflict negativ de competență și, în temeiul art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. În argumentarea acestei sentințe, Tribunalul Alba a reținut, în esență, că în condițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărătorii proprii sau aleși [alin. (1)]. În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.

Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată [alin. (2)]. Drept urmare, s-a apreciat că sindicatul are legitimare procesuală activă în temeiul legii, el nefiind doar un reprezentant al membrilor săi. În aceste condiții, chiar dacă acțiunea este formulată în scopul ca prin hotărârea pronunțată să se acorde membrilor de sindicat, angajați ai pârâtei unele drepturi salariale, aceștia nu dobândesc calitatea de reclamanți. Potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la cazurile prevăzute de alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul . În consecință, s-a reținut că, întrucât în prezentul litigiu reclamantul are sediul în Municipiul București, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

Asupra conflictului negativ de competență de față, Înalta Curte constată: Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece aceeași pricină. Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență Curtea constată că cele două instanțe Tribunalul București și Tribunalul Alba s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza. Analizând conflictul de competență ivit, în aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte stabilește competența Tribunalului București în soluționarea cererii de chemare în judecată, pentru considerentele ce succed: În condițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărătorii proprii sau aleși [alin. (1)]. În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.

Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată [alin. (2)]. Drept urmare, sindicatul are legitimare procesuală activă în temeiul legii, el nefiind doar un reprezentant al membrilor săi. Întrucât în litigiul de față reclamantul are sediul în București, în mod corect, în respectarea cerințelor art. 284 alin. (2) C. muncii, a fost învestit cu judecarea pricinii Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale. Așa fiind, în raport de art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, s ecția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale , căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2012.