ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4050/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba

la 21 martie 2007, reclamanta B.D. a chemat în judecată pe pârâta SC U.M.C. SA,

solicitând obligarea acesteia de a-i plăti diferența de pensie calculată în

conformitate cu Legea nr. 19/2000, față de drepturile ce i se cuvin dacă pensia

va fi calculată conform Legii nr. 226/2006, începând cu luna septembrie 2006,

cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.

702 din 6 iunie 2007, Tribunalul Alba, secția civilă, a declinat competența

soluționării cererii reclamantei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, reținând că,

față de temeiul de drept al cererii, art. 42 din Legea nr. 19/2000 și art. 998 C.

civ., rezultă că instanța a fost învestită cu o acțiune în despăgubiri, acțiune

în realizare pe temeiul răspunderii civile delictuale, căreia îi sunt

aplicabile normele din art. 1 C. proc. civ.

Judecătoria Alba

Iulia, prin sentința civilă nr. 3461 din 9 octombrie 2007, a admis excepția

necompetenței materiale invocată de reclamanta B.D., a declinat competența în

favoarea Tribunalului Alba și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Alba Iulia, în

vederea soluționării acesteia.

S-a reținut că

temeiul juridic al pretențiilor reclamantei îl reprezintă dispozițiile art. 40

alin. (2) lit. c) și e) C. muncii, conform precizării apărătoarei acesteia, la

termenul din 11 aprilie 2007, acesta neputând fi schimbat din oficiu de

instanță, astfel încât se aplică normele de competență din art. 2 pct. 1 lit.

b)

1

C. proc. civ.

Curtea de Apel Alba

Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința

civilă nr. 11/F/ CC din 13 noiembrie 2007, a stabilit competența de soluționare

a acțiunii în favoarea Tribunalului Alba - Completul specializat în litigii de

muncă și asigurări sociale, reținând că litigiul reclamantei împotriva fostului

angajator privind plata unor despăgubiri sub forma diferenței între pensia

primită și cea care i s-ar cuveni în conformitate cu Legea nr. 226/2006 este un

litigiu de dreptul muncii, de competența tribunalului în conformitate cu

dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b)

1

C. proc. civ.

Împotriva sentinței

menționate a declarat recurs pârâta SC U.M.C. SA, susținând că, deși reclamanta

și-a motivat acțiunea pe dispozițiile C. muncii, în realitate temeiul acesteia

este răspunderea civilă delictuală care atrage competența instanței de drept

comun.

Prin încheierea de la

termenul din 16 septembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata recursului în temeiul

dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților și

faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat soluționarea cauzei în lipsa

sa.

Prin rezoluția din

data de 22 ianuarie 2010, în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a

dispus repunerea cauzei pe rol în vederea constatării perimării.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Curtea va constata că prezenta cerere de recurs a rămas în

nelucrare din vina părții, care nu a îndeplinit niciun act de procedură timp de

mai mult de 1 an, respectiv de la momentul suspendării judecății - 16

septembrie 2008.

În consecință, se va

reține că sunt întrunite dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea

de recurs perimându-se de drept.

Pentru aceste

considerente, Curtea va constata perimat recursul declarat de pârâta SC U.M.C. SA

împotriva sentinței nr. 11/ F din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de pârâta SC U.M.C. SA împotriva sentinței nr. 11/F/ CC din

13 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 iunie 2010.