ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4050/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba la 21 martie 2007, reclamanta B.D. a chemat în judecată pe pârâta SC U.M.C. SA, solicitând obligarea acesteia de a-i plăti diferența de pensie calculată în conformitate cu Legea nr. 19/2000, față de drepturile ce i se cuvin dacă pensia va fi calculată conform Legii nr. 226/2006, începând cu luna septembrie 2006, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 702 din 6 iunie 2007, Tribunalul Alba, secția civilă, a declinat competența soluționării cererii reclamantei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, reținând că, față de temeiul de drept al cererii, art. 42 din Legea nr. 19/2000 și art. 998 C. civ., rezultă că instanța a fost învestită cu o acțiune în despăgubiri, acțiune în realizare pe temeiul răspunderii civile delictuale, căreia îi sunt aplicabile normele din art. 1 C. proc.

civ. Judecătoria Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 3461 din 9 octombrie 2007, a admis excepția necompetenței materiale invocată de reclamanta B.D., a declinat competența în favoarea Tribunalului Alba și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Alba Iulia, în vederea soluționării acesteia. S-a reținut că temeiul juridic al pretențiilor reclamantei îl reprezintă dispozițiile art. 40 alin. (2) lit. c) și e) C. muncii, conform precizării apărătoarei acesteia, la termenul din 11 aprilie 2007, acesta neputând fi schimbat din oficiu de instanță, astfel încât se aplică normele de competență din art. 2 pct. 1 lit. b) 1 C. proc. civ.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 11/F/ CC din 13 noiembrie 2007, a stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Alba - Completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, reținând că litigiul reclamantei împotriva fostului angajator privind plata unor despăgubiri sub forma diferenței între pensia primită și cea care i s-ar cuveni în conformitate cu Legea nr. 226/2006 este un litigiu de dreptul muncii, de competența tribunalului în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) 1 C. proc. civ. Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta SC U.M.C. SA, susținând că, deși reclamanta și-a motivat acțiunea pe dispozițiile C. muncii, în realitate temeiul acesteia este răspunderea civilă delictuală care atrage competența instanței de drept comun.

Prin încheierea de la termenul din 16 septembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata recursului în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților și faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat soluționarea cauzei în lipsa sa. Prin rezoluția din data de 22 ianuarie 2010, în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea constatării perimării. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea va constata că prezenta cerere de recurs a rămas în nelucrare din vina părții, care nu a îndeplinit niciun act de procedură timp de mai mult de 1 an, respectiv de la momentul suspendării judecății - 16 septembrie 2008. În consecință, se va reține că sunt întrunite dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., cererea de recurs perimându-se de drept. Pentru aceste considerente, Curtea va constata perimat recursul declarat de pârâta SC U.M.C. SA împotriva sentinței nr. 11/ F din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de pârâta SC U.M.C. SA împotriva sentinței nr. 11/F/ CC din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.