ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 302/2013

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. 15353/62/2011, reclamantul Sindicatul Centralizare Telecomenzi Feroviare Brașov, în numele și pentru membrii de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Compania Naționala de Căi Ferate C.F.R. și Sucursala Centrul Regional de Exploatare întreținere și Reparații Brașov, a solicitat obligarea pârâților în solidar la: plata ajutorului material aferent Zilei Feroviarului pentru anul 2009; plata ajutorului de Paști pentru anul 2009; salariului suplimentar pe anul 2008 și 2009. Prin încheierea de ședință din data de 27 iunie 2012, Tribunalul Brașov a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulată în numele persoanelor care nu au domiciliul pe raza de competență a Tribunalului Brașov, formându-se dosarul nr. 7053/62/2012.

Prin sentința civilă nr. 953/M din 27 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr. 7053/62/2012, Tribunalul Brașov a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, motivat de faptul că membrii de sindicat au domiciliul în județul Alba. La rândul său, Tribunalul Alba, prin sentința civilă nr. 2464 din 31 octombrie 2012, a declinat competența în favoarea Tribunalului Brașov, reținând că în raport de dispozițiile art. 284 C. muncii, competentă să soluționeze cauza este instanța de la sediul sindicatului reclamant. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, cauza a fost trimisă înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Legal învestită, față de dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., înalta Curte constată următoarele: Cererea cu care a fost învestită instanța de judecată a fost formulată de către Sindicatul Centralizare Telecomenzi Feroviare Brașov, în numele și pentru membrii de sindicat, în valorificarea unor drepturi salariale aparținând membrilor săi. Declinarea reciprocă de competență a fost determinată de aprecierea diferită făcută de cele două instanțe în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca raportat la sediul/domiciliul acestora să se stabilească și competența teritorială, conform art. 284 alin. (2) C. muncii.

Această dispută jurisdicțională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoștea organizațiilor sindicale posibilitatea de a formula acțiuni în justiție în numele și interesul membrilor lor (în valorificarea așadar, a drepturilor acestora) dar fără a avea nevoie de mandat expres din partea lor. Norma legală conducea la o confuzie între calitatea de reprezentant și aceea de reclamant, care a fost tranșată însă, prin noua lege a dialogului social nr. 62/2011 (care a abrogat printre altele și Legea nr. 54/2003). Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor.

De asemenea, se statuează expres (alin. (3) al art. 28) că în exercitarea acestor atribuții, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă. Așadar, în determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i se recunoaște calitatea nu doar de a acționa (de reprezentant), ci legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ține seama, în sensul art. 284 alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatului-reclamant. Cum în speță, sediul sindicatului se află în circumscripția Tribunalului Brașov, în favoarea acestei instanțe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competența de soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă, complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2013