ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6740/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 21 aprilie 2009 sub nr. 1864/105/2009 pe rolul Tribunalului Prahova, secția civilă, reclamanta Federația Automatizări Feroviara București a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 64 alin. (1) CCM 2005-2006, art. 65 alin. (1) CCM 2007-2008, prelungit prin act adițional, art. 40 alin. (2) lit. c), art. 155, 166 alin. (1), art. 236 alin. (1), art. 241 alin. (1) lit. a), art. 243, 239 Codul Muncii, art. 28 și urm. din Legea nr. 54/2003, Legea nr. 130/1996 republicat, art. 41 alin. (5) din Constituția României, art. 969 C. civ., în contradictoriu cu Compania Națională de Căi Ferate CFR SA București, obligarea pârâtei la acordarea membrilor de sindicat salariați ai acesteia, a ajutorului material aferent Zilei Feroviarului pentru anii 2006-2008, constând într-un salariu de bază pentru fiecare an la nivelul clasei de salarizare, actualizat cu rata inflației la data plății efective.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2006, 2007-2008, a actelor adiționale nr. 5544/2006, 5236/2007, 1752/2008, pârâta avea obligația să acorde fiecărui salariat al său membru de sindicat drepturile salariale sus-menționate, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o nici până în prezent, reclamanta fiind nevoită să promoveze prezenta acțiune pentru apărarea drepturilor salariaților săi. Prin sentința civilă nr. 1363 din 30 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 1864/105/2009, Tribunalul Prahova, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă, raportat la sediul reclamantei, care se află în București și la obiectul cauzei, și anume, restituirea unor sume de bani derivând din raporturile de muncă existente între părți.

Prin sentința civilă nr. 508 din 21 ianuarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 36589/3/2009, Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, înaintând dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut că reclamant în prezenta cauză nu este Federația Automatizări Feroviare, întrucât aceasta a formulat cererea în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat indicați în listele aflate la dosarul cauzei, arătând prin chiar cererea de chemare în judecată că acționează în numele și pentru membrii săi de sindicat, în temeiul art. 28 din Legea nr. 54/2003.

În speță, organizația sindicală nu este ea însăși partea reclamantă întrucât nu sunt puse în discuție drepturile sale, ci drepturile membrilor săi de sindicat, context în care titularii dreptului subiectiv, cât și ai dreptului la acțiune sunt salariații, iar organizațiile sindicale au doar calitatea de reprezentanți ai părților reclamante, cu singura diferență că în acest caz dreptul de reprezentare izvorăște din lege. Față de această situație, în cauză au calitatea de reclamanți membri de sindicat indicați în lista anexă la acțiune, persoane care lucrează și au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Prahova, care este, potrivit celor arătate, instanța competentă teritorial a soluționa cauza.

Competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, pentru următoarele argumente: Conform art. 284 C. muncii, competența soluționării cererii revine instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Cererea de chemare în judecată cu care a fost învestit Tribunalul Prahova a fost formulată nu de membri de sindicat, ci de Federația Automatizări Feroviare, organizație sindicală cu personalitate juridică proprie, legal constituită la nivel național, care reprezintă și protejează interesele membrilor săi de sindicat, respectiv, salariați ai CNCF „CFR” SA.

Prin urmare, Federația Automatizări Feroviare a acționat în cauză în calitate de reclamant, iar nu în calitate de reprezentant judiciar al membrilor de sindicat indicați în anexa cererii de chemare în judecată, legitimarea procesuală activă fiind una legală, ce decurge din dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, normă specială în raport de dispozițiile art. 222 C. muncii, care dispun că, la cererea membrilor săi, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceștia în cadrul conflictelor de drepturi. Or, legea specială nr. 54/2003 dispune că sindicatele pot formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză, ceea ce echivalează cu recunoașterea prin lege a calității procesuale active în favoarea sindicatelor, salariatul păstrându-și însă dreptul de a se opune fie la introducerea acțiunii, fie la continuarea ei.

Ca atare, conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ., în aplicarea regulii specialia generalibus derogant, a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 și a art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. rap. la art. 284 C. muncii, se va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, în a cărui rază federația sindicală reclamantă își are sediul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2010.