ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 943/2010

Asupra conflictului de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 2 octombrie 2008, F.N.F.M.C. a solicitat obligarea C.N.C.F.C.F.R. SA la respectarea dispozițiilor art. 64 și art. 65 din Contractele Colective de Muncă la nivel de unitate pe anii 2005 – 2006, 2007 – 2008, respectiv de a acorda angajaților, membri de sindicat, ajutorul material aferent Zilei Feroviarului pentru anii 2005, 2006, 2007, 2008 și anume un salariu de bază pentru fiecare an, actualizat cu rata inflației la data plății efective.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 236 pct. 4, art. 239, art. 241 alin. (1) și art. 243 din Legea nr. 54/2003, art. 7 alin. (2), art. 11 alin. (1) pct. a și art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicată, art. 65 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 – 2006 prelungit prin act adițional și art. 64 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2007 – 2008 prelungit prin act adițional. Prin sentința nr. 2411 din 23 martie 2009, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență teritorială. A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta F.N.F.M.C. și pe pârâta C.N.C.F.C.F.R. SA în favoarea Tribunalului Brașov.

S-a reținut că reclamanții – membri de sindicat au domiciliul în județul Brașov, iar potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii, competența teritorială revine instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul sau reședința. Desemnarea unui reprezentant pentru exercitarea acțiunii și a altor drepturi procesuale nu poate înlătura caracterul de ordine publică a competenței teritoriale în materia litigiilor de muncă, ceea ce interesează fiind domiciliul real al reclamanților. Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 1069/M din 18 iunie 2009 a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Brașov. A declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta F.N.F.M.C.

în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F.C.F.R.SA în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A trimis dosarul Înaltei Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. S-a reținut că în raport de dispozițiile art. 41 alin. (2) și (3) și art. 42 alin. (1) din Legea nr. 54/2003, federația sindicală reclamantă este persoană juridică proprie, distinctă de cea a membrilor de sindicat pe care îi reprezintă și chiar dacă acțiunea este formulată în numele membrilor săi, aceștia nu dobândesc calitatea de reclamanți. Cum sediul reclamantei este în București, făcând aplicațiunea dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, s-a reținut că îi revine Tribunalului București competența soluționării cauzei.

Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului București, pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Acțiunea, înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, a fost formulată de F.N.F.M.C., cu sediul în București sector 1. Reclamanta a arătat că este o organizație sindicală, legal constituită în baza sentinței civile nr. 69/PJ/1992 pronunțată de Judecătoria Deva, astfel încât în raport de dispozițiile art. 41 alin. (2) și (3) și art. 42 alin. (1) din Legea nr. 54/2003, federația sindicală reclamantă este persoană juridică proprie, distinctă de membrii de sindicat pe care îi reprezintă. În aceste condiții, chiar dacă acțiunea este formulată în scopul ca prin hotărârea pronunțată să se acorde membrilor de sindicat, angajați ai pârâtei C.N.C.F.C.F.R.SA unele drepturi salariale, aceștia nu dobândesc calitatea de reclamanți.

Potrivit art. 284 C. muncii, j udecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă, iar cererile se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul. Având în vedere că reclamanta federație sindicală își are sediul în București, față de prevederile legale menționate, competența soluționării acțiunii formulată de aceasta revine Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2010.