ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 943/2010

Asupra conflictului de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București la data de 2 octombrie 2008, F.N.F.M.C. a solicitat

obligarea C.N.C.F.C.F.R. SA la respectarea dispozițiilor art. 64 și art. 65 din

Contractele Colective de Muncă la nivel de unitate pe anii 2005 – 2006, 2007 –

2008, respectiv de a acorda angajaților, membri de sindicat, ajutorul material

aferent Zilei Feroviarului pentru anii 2005, 2006, 2007, 2008 și anume un

salariu de bază pentru fiecare an, actualizat cu rata inflației la data plății

efective.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 236 pct. 4, art. 239, art. 241 alin. (1) și art. 243 din

Legea nr. 54/2003, art. 7 alin. (2), art. 11 alin. (1) pct. a și art. 30 din

Legea nr. 130/1996, republicată, art. 65 din Contractul Colectiv de Muncă pe

anii 2005 – 2006 prelungit prin act adițional și art. 64 din Contractul

Colectiv de Muncă pe anii 2007 – 2008 prelungit prin act adițional.

Prin sentința nr. 2411 din 23 martie 2009,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

a admis excepția de necompetență teritorială. A declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamanta F.N.F.M.C. și pe pârâta C.N.C.F.C.F.R.

SA în favoarea Tribunalului Brașov.

S-a reținut că reclamanții – membri de

sindicat au domiciliul în județul Brașov, iar potrivit art. 284 alin. (2) C.

muncii, competența teritorială revine instanței în a cărei circumscripție se

află domiciliul sau reședința. Desemnarea unui reprezentant pentru exercitarea

acțiunii și a altor drepturi procesuale nu poate înlătura caracterul de ordine

publică a competenței teritoriale în materia litigiilor de muncă, ceea ce

interesează fiind domiciliul real al reclamanților.

Tribunalul Brașov, secția civilă, prin

sentința nr. 1069/M din 18 iunie 2009 a admis excepția necompetenței

teritoriale exclusive a Tribunalului Brașov. A declinat competența de

soluționare a acțiunii formulată de reclamanta F.N.F.M.C. în contradictoriu cu

pârâta C.N.C.F.C.F.R.SA în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit

conflictul negativ de competență. A trimis dosarul Înaltei Curte de Casație și

Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

S-a reținut că în raport de dispozițiile art.

41 alin. (2) și (3) și art. 42 alin. (1) din Legea nr. 54/2003, federația

sindicală reclamantă este persoană juridică proprie, distinctă de cea a

membrilor de sindicat pe care îi reprezintă și chiar dacă acțiunea este

formulată în numele membrilor săi, aceștia nu dobândesc calitatea de

reclamanți. Cum sediul reclamantei este în București, făcând aplicațiunea

dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. muncii, s-a reținut că îi revine

Tribunalului București competența soluționării cauzei.

Regulatorul de competență urmează a fi

pronunțat în favoarea Tribunalului București, pentru considerentele ce se vor

expune în continuare.

Acțiunea, înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului București, a fost formulată de F.N.F.M.C., cu sediul în București sector

1.

Reclamanta a arătat că este o

organizație sindicală, legal constituită în baza sentinței civile nr. 69/PJ/1992

pronunțată de Judecătoria Deva, astfel încât în raport de dispozițiile art. 41 alin.

(2) și (3) și art. 42 alin. (1) din Legea nr. 54/2003, federația sindicală

reclamantă este persoană juridică proprie, distinctă de membrii de sindicat pe

care îi reprezintă. În aceste condiții, chiar dacă acțiunea este formulată în

scopul ca prin hotărârea pronunțată să se acorde membrilor de sindicat, angajați

ai pârâtei C.N.C.F.C.F.R.SA unele drepturi salariale, aceștia nu dobândesc

calitatea de reclamanți.

Potrivit art. 284 C.

muncii, j

udecarea conflictelor de muncă este de

competența instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă,

iar cererile se adresează instanței competente

în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori,

după caz, sediul.

Având în vedere că reclamanta

federație sindicală își are sediul în București, față de prevederile legale

menționate, competența soluționării acțiunii formulată de aceasta revine

Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei

în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15

februarie 2010.