ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3934/2010

Deliberând asupra cauzei de față în considerentele art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea introdusă la Tribunalul București, reclamanta Federația Națională Feroviară M.C. a chemat în judecată pârâta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la respectarea dispozițiilor art. 64 și 65 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 - 2006, 2007 - 2008, în sensul acordării membrilor de sindicat a ajutorului material aferent Zilei Feroviarului pentru anii 2005, 2006, 2007 și 2008, respectiv un salariu de bază pentru fiecare an, actualizat cu rata inflației la data plății efective.

Prin Sentința civilă nr. 2392 din 23 martie 2009 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu reținând că reclamanții, membri de sindicat menționați în tabelul depus la dosar au domiciliul în județul Sibiu, astfel încât a făcut aplicațiunea dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora competența teritorială revine instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul sau reședința reclamantului. Instanța a apreciat că desemnarea unui reprezentant pentru exercitarea acțiunii și a altor drepturi procesuale nu poate înlătura caracterul de ordine publică al dispozițiilor menționate, ceea ce interesează fiind domiciliul real al reclamanților.

Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 1031 din 5 noiembrie 2009 a admis excepția lipsei competenței teritoriale și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București și, constatând ivirea conflictului negativ de competență, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea acesteia la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Sibiu a reținut că potrivit art. 67 lit. b) din Legea nr. 168/1999 este conflict de muncă și conflictul în legătură cu executarea contractelor colective de muncă, iar potrivit art. 282 lit. c) C. muncii pot fi părți în aceste conflicte sindicatele și patronatele. A apreciat că reclamanta Federația Națională Feroviară M.C.

- structură sindicală - a declanșat un conflict de drepturi nu ca reprezentant sub aspect procesual al salariaților care sunt membri ai acestei federații, ci ca o persoană juridică cu drepturi depline care a participat în calitate de partener social la negocierea contractului colectiv de muncă, astfel încât acesta are calitate procesuală activă. Observând că reclamanta își are sediul în București, Str. P. sector 1 în temeiul art. 284 alin. (2) C. muncii Tribunalul Sibiu a constatat că este competentă să judece cauza instanța în a cărei rază teritorială își are sediul reclamanta. În raport de aceste considerente Tribunalul Sibiu și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București. Analizând conflictul negativ de competența Înalta Curte constată următoarele: Acțiunea cu care Tribunalul București a fost sesizat la 7 august 2008 a fost formulată de Federația Națională Feroviară M.C.

(FNFMC reprezentată de președinte P.G. care a chemat în judecată pe pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă C.F.R. Marfă pentru obligarea acesteia la plata unor drepturi bănești ce rezultă din contractele colective de muncă încheiate între reclamantă și pârâtă. În precizarea făcută de reclamantă (FNFMC prin avocat formulată la 30 octombrie 2008 cu privire la perioada pentru care se solicită plata drepturilor bănești (din 2005) este păstrat același cadru procesual și anume acțiunea formulată de reclamantă în nume propriu și nu în calitate de reprezentantă a angajaților care de altfel nici nu apar în cuprinsul acțiunii, ci într-un tabel depus la dosar ulterior, la solicitarea instanței.

Temeiul, indicat în acțiunea introductivă de instanță îl reprezintă Legea nr. 54/2003 și Codul Muncii, iar potrivit precizărilor ulterioare, art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 54/2003, art. 217 alin. (1), 236 pct. 4, 239, 241 alin. (1) și art. 243 C. muncii; art. 7 alin. (2), art. 11 alin. (1) pct. a, și 30 din Legea nr. 130/1996, precum și art. 67, alin. (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2005 - 2006, și respectiv art. 64 alin. (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2007 - 2008. Din aceste texte rezultă fără îndoială calitatea în care reclamanta formulează acțiune - ca persoană juridică independentă conform art. 217 alin. (1) C. muncii - în temeiul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, legea sindicatelor, care îi conferă dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege în exercitarea atribuțiilor conferite de această lege organizațiilor sindicale.

Împrejurarea că art. 28 alin. (1) menționează în mod expres cu titlu exemplificator (al acțiunilor la care organizațiile sindicale sunt abilitate) și pe acela de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de mandat expres din partea acestora, nu reduce dreptul persoanei juridice de sine stătătoare la acțiuni în justiție numai în calitate de reprezentantă a membrilor de sindicat. Dreptul reclamantei ca persoană juridică de a sta în proces în nume propriu rezultă din însăși calitatea sa de persoană juridică independentă. Textele, invocate ca temei al acțiunii, C. muncii din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă precum și din contractele colective încheiate denotă, și acestea, calitatea în care reclamanta a formulat acțiunea, aceea de parte contractantă la negocierile de încheiere a contractelor respective și ale căror efecte se produc potrivit dispozițiilor normative arătate.

Se constată așadar că acțiunea, atât pe fondul cererii cât și în forma în care a fost realizată are ca reclamantă Federația Națională Feroviară M.C. care acționează în nume propriu și nu în reprezentarea membrilor de sindicat, și că legitimarea procesuală îi este recunoscută expres prin art. 28 din Legea nr. 54/2003, care dă această calitate organizației sindicale și nu titularului dreptului material. Ca urmare, cu respectarea dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. muncii - cererile privind conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are sediul sau domiciliul reclamantul - Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a acțiunii introduse de reclamanta Federația Națională Feroviară M.C. în favoarea Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2010. Procesat de GGC - NN