ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3934/2010

Deliberând asupra

cauzei de față în considerentele art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea introdusă la Tribunalul

București, reclamanta Federația Națională Feroviară M.C. a chemat în judecată

pârâta Compania Națională de Căi Ferate "CFR" SA pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la respectarea

dispozițiilor art. 64 și 65 din contractele colective de muncă la nivel de

unitate pe anii 2005 - 2006, 2007 - 2008, în sensul acordării membrilor de

sindicat a ajutorului material aferent Zilei Feroviarului pentru anii 2005,

2006, 2007 și 2008, respectiv un salariu de bază pentru fiecare an, actualizat

cu rata inflației la data plății efective.

Prin Sentința civilă

nr. 2392 din 23 martie 2009 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu

reținând că reclamanții, membri de sindicat menționați în tabelul depus la

dosar au domiciliul în județul Sibiu, astfel încât a făcut aplicațiunea

dispozițiile art. 284 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora competența

teritorială revine instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul sau

reședința reclamantului. Instanța a apreciat că desemnarea unui reprezentant

pentru exercitarea acțiunii și a altor drepturi procesuale nu poate înlătura

caracterul de ordine publică al dispozițiilor menționate, ceea ce interesează

fiind domiciliul real al reclamanților.

Tribunalul Sibiu,

secția civilă, prin Sentința civilă nr. 1031 din 5 noiembrie 2009 a admis

excepția lipsei competenței teritoriale și a declinat competența de soluționare

în favoarea Tribunalului București și, constatând ivirea conflictului negativ

de competență, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea acesteia la

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul Sibiu a reținut că potrivit art. 67 lit. b) din Legea nr.

168/1999 este conflict de muncă și conflictul în legătură cu executarea

contractelor colective de muncă, iar potrivit art. 282 lit. c) C. muncii pot fi

părți în aceste conflicte sindicatele și patronatele. A apreciat că reclamanta

Federația Națională Feroviară M.C. - structură sindicală - a declanșat un

conflict de drepturi nu ca reprezentant sub aspect procesual al salariaților

care sunt membri ai acestei federații, ci ca o persoană juridică cu drepturi

depline care a participat în calitate de partener social la negocierea

contractului colectiv de muncă, astfel încât acesta are calitate procesuală

activă.

Observând că

reclamanta își are sediul în București, Str. P. sector 1 în temeiul art. 284

alin. (2) C. muncii Tribunalul Sibiu a constatat că este competentă să judece

cauza instanța în a cărei rază teritorială își are sediul reclamanta.

În raport de aceste

considerente Tribunalul Sibiu și-a declinat competența în favoarea Tribunalului

București.

Analizând conflictul

negativ de competența Înalta Curte constată următoarele:

Acțiunea cu care

Tribunalul București a fost sesizat la 7 august 2008 a fost formulată de

Federația Națională Feroviară M.C. (FNFMC reprezentată de președinte P.G. care

a chemat în judecată pe pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de

Marfă C.F.R. Marfă pentru obligarea acesteia la plata unor drepturi bănești ce

rezultă din contractele colective de muncă încheiate între reclamantă și

pârâtă.

În precizarea făcută

de reclamantă (FNFMC prin avocat formulată la 30 octombrie 2008 cu privire la

perioada pentru care se solicită plata drepturilor bănești (din 2005) este

păstrat același cadru procesual și anume acțiunea formulată de reclamantă în

nume propriu și nu în calitate de reprezentantă a angajaților care de altfel

nici nu apar în cuprinsul acțiunii, ci într-un tabel depus la dosar ulterior,

la solicitarea instanței.

Temeiul, indicat în

acțiunea introductivă de instanță îl reprezintă Legea nr. 54/2003 și Codul

Muncii, iar potrivit precizărilor ulterioare, art. 28 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 54/2003, art. 217 alin. (1), 236 pct. 4, 239, 241 alin. (1) și art.

243 C. muncii; art. 7 alin. (2), art. 11 alin. (1) pct. a, și 30 din Legea nr.

130/1996, precum și art. 67, alin. (2) din contractul colectiv de muncă pe anii

2005 - 2006, și respectiv art. 64 alin. (2) din contractul colectiv de muncă pe

anii 2007 - 2008.

Din aceste texte

rezultă fără îndoială calitatea în care reclamanta formulează acțiune - ca

persoană juridică independentă conform art. 217 alin. (1) C. muncii - în

temeiul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, legea sindicatelor, care îi

conferă dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege în exercitarea

atribuțiilor conferite de această lege organizațiilor sindicale.

Împrejurarea că art.

28 alin. (1) menționează în mod expres cu titlu exemplificator (al acțiunilor

la care organizațiile sindicale sunt abilitate) și pe acela de a formula

acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de mandat

expres din partea acestora, nu reduce dreptul persoanei juridice de sine

stătătoare la acțiuni în justiție numai în calitate de reprezentantă a

membrilor de sindicat.

Dreptul reclamantei

ca persoană juridică de a sta în proces în nume propriu rezultă din însăși

calitatea sa de persoană juridică independentă.

Textele, invocate ca

temei al acțiunii, C. muncii din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv

de muncă precum și din contractele colective încheiate denotă, și acestea,

calitatea în care reclamanta a formulat acțiunea, aceea de parte contractantă

la negocierile de încheiere a contractelor respective și ale căror efecte se

produc potrivit dispozițiilor normative arătate.

Se constată așadar că

acțiunea, atât pe fondul cererii cât și în forma în care a fost realizată are

ca reclamantă Federația Națională Feroviară M.C. care acționează în nume

propriu și nu în reprezentarea membrilor de sindicat, și că legitimarea

procesuală îi este recunoscută expres prin art. 28 din Legea nr. 54/2003, care

dă această calitate organizației sindicale și nu titularului dreptului

material.

Ca urmare, cu

respectarea dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. muncii - cererile privind

conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei

circumscripție își are sediul sau domiciliul reclamantul - Înalta Curte

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a acțiunii introduse de reclamanta Federația Națională Feroviară

M.C. în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 iunie 2010.

Procesat

de GGC - NN